omul bun luat de prost

Omul prost şi rău

Cu omul prost te mai descurci,
De nu-i şi rău, nu te ia-n furci;
Şi cu cel rău poţi vieţui,
Om bun cu el tu de vei fi;
Dar fugi, fugi, pentru Dumnezău,
De omul care-i prost şi rău!

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (18 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul rău şi prost

Cu omul prost te mai descurci,
De nu-i şi rău, nu te ia-n furci;
Şi cu cel rău poţi să trăieşti,
De eşti om bun şi te fereşti;
Dar fugi cât poţi, cu orice cost,
De omul care-i rău şi prost!

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (18 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun şi omul rău

Omul bun e o bomboană,
Rău-ţi pune sare-n rană.
Omul bun te vindecă,
Omul rău te spintecă.

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (12 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun şi omul rău

Omul bun dă ajutor,
Răul e respingător.
Omul bun îţi dă iertare,
Răul cată răzbunare.

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (11 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun şi omul rău

Doamne,-s după chipul Tău
Şi cel bun, şi omul rău;
Dar, o spun cu reverenţă,
Totuşi, câtă diferenţă!...

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (21 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul

Eu ştiu de mult că n-are rost
Ca să mă pun cu omul prost,
Că nu te scapă-ntregul glob,
De îţi pui mintea c-un neghiob.

Când eram mic, neştiutor,
Măicuţa mă-nvăţa de zor,
Şi multe mama m-a-nvăţat:
Să nu mă pun cu omul beat,

Să mă feresc de om vulgar
Şi de copita de măgar,
Să mă feresc de omul prost,
Că îmi pierd timpul fără rost.

Deci când un prost mă ia în râs,
Îl părăsesc cu un surâs,
Nu e surâs de fericire,
Ci unul de compătimire...

poezie de George Budoi din Dicţionarul prostiei (1 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai greu pentru un om este să nu fie prost.

Omul bun şi omul rău

Omul bun e bun cu toate, şi cu bunii, şi cu răii,
Şi cu cei cu mintea-ntreagă, dar e şi cu nătărăii,
Şi cu plantele şi toate ce le spunem animale,
Orişiunde le-ntâlneşte el în calea dumisale.

Omul rău e rău cu răii, însă este şi cu bunii,
Şi nu ştie ce-i fiorul datorat compasiunii;
Ţine foc întotdeauna sub cazanul răutăţii
Şi împinge răutatea-n culmea inumanităţii.

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (12 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun şi omul rău

Cum de rabdă Dumnezău?
Pe meleaguri carpatine,
Omul bun o duce rău,
Omul rău o duce bine.

pamflet de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (3 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea prost

Prin pânzele tristeţii lui,
omul cel înţelept privea gânditor
spre omul cel vesel,
care era prea prost să priceapă
că n-ar trebui să fie vesel.

poezie de Atticus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun şi omul rău

Ştie orice nătărău,
Din cel mai umil cătun:
Bunu-i bun şi când e rău,
Rău-i rău şi când e bun.

pamflet de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (28 iulie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!