Omul bun și omul rău
Omul bun e bun cu toate, și cu bunii, și cu răii,
Și cu cei cu mintea-ntreagă, dar e și cu nătărăii,
Și cu plantele și toate ce le spunem animale,
Orișiunde le-ntâlnește el în calea dumisale.
Omul rău e rău cu răii, însă este și cu bunii,
Și nu știe ce-i fiorul datorat compasiunii;
Ține foc întotdeauna sub cazanul răutății
Și împinge răutatea-n culmea inumanității.
poezie de George Budoi din Bunătatea și răutatea (12 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zoologie
- poezii despre răutate
- poezii despre plante
- poezii despre oameni răi
- poezii despre oameni buni
- poezii despre foc
- poezii despre compasiune
- poezii despre botanică
- poezii despre animale
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.