Prostul
Eu știu de mult că n-are rost
Ca să mă pun cu omul prost,
Că nu te scapă-ntregul glob,
De îți pui mintea c-un neghiob.
Când eram mic, neștiutor,
Măicuța mă-nvăța de zor,
Și multe mama m-a-nvățat:
Să nu mă pun cu omul beat,
Să mă feresc de om vulgar
Și de copita de măgar,
Să mă feresc de omul prost,
Că îmi pierd timpul fără rost.
Deci când un prost mă ia în râs,
Îl părăsesc cu un surâs,
Nu e surâs de fericire,
Ci unul de compătimire...
poezie de George Budoi din Dicționarul prostiei (1 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre prostie
- poezii despre timp
- poezii despre râs
- poezii despre măgari
- poezii despre mamă
- poezii despre ignoranță
- poezii despre fericire
- poezii despre alcoolism
1 Veta M.Arin [utilizator înregistrat] a spus pe 1 mai 2013: |
| Dicționarul prostiei? Bravo profesore, în loc să te ocupi de creșterea melcilor și de înmulțirea râmelor ne ții un discurs despre ...! |
2 Suleiman Demirel [din public] a spus pe 8 mai 2013: |
| Se putea și altceva mai stupid ca aata? |
3 M. Arin [din public] a spus pe 8 mai 2013: |
| Bravo, domnule autor! Se pare că dicționarul a ajuns la destinatari, care votează conform coeficientului lor de inteligență. |
4 George Budoi [autorul] a spus pe 8 mai 2013: |
| Eu știu de mult că n-are rost... |
5 mișto_ulescu [din public] a spus pe 9 mai 2013: |
| Ș totuși vă aflați în treabă... |
6 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 9 mai 2013: |
| Cel mai greu pentru un om este să nu fie prost. |