oameni minunati

* * *

Că-atâţia oameni minunaţi
Sunt morţi, s-accept, e greu,
Când mii de chestii de rahat
Sunt vii – cum sunt şi eu.

poezie de Samuel Taylor Coleridge din The Rime of the Ancient Mariner, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sub soarele văratic, arzător,
Un dar le fac, de astăzi, ochilor.
La Optiprime, trei oameni minunaţi
V-aşteaptă, dacă ochelari purtaţi,
Să le treceţi pragul şi să fiţi
La fel ca poetul, mulţumiţi.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stai acasă...

Dragii mei, vă rog să staţi în casă
Afară acum nu e bine să ieşiţi
Umblă pe stradă Doamna cu coasă
Staţi în casă feriţi

Dragii mei oameni minunaţi
Ieşiţi doar să cumpăraţi mâncare
Să aveţi în dotare ai mei oameni mascaţi
La această înfăţişare. Doamna cu coasă vă dă nepăsare

Ştiu că vă place la soare
Aveţi răbdare... O să mai avem vreme
Aceasta este adevărata constatare
Tatăl nostru ne dă binecuvântare

Cu rugile voastre,
Dumnezeu nu ne va chema la El aşa devreme...
Doamne te iubim şi noi tare.

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trimisă magistratului asistent Han Chuo din Yangzhou

Se-întrevăd prin mătasea subţire-a ceţii dealuri verzi, apele se întind până departe,
Este sfârşit de toamnă la miazăzi de fluviu – iarba şi copacii par obosiţi.
Douăzeci şi patru de poduri în noaptea asta sub strălucirea lunii –
Unde sunt acei oameni minunaţi care ne urează bun venit cu flautele lor fermecate?

poezie de Du Mu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate glumi?

Da şi nu.
Se poate - când ai de-a face cu oameni sănătoşi.
Nu se poate - cu oameni bolnavi.
Se poate - cu oameni veseli şi bine dispuşi.
Nu se poate - cu oameni posaci si mâhniţi.
Se poate - cu oameni de spirit.
Nu se poate - cu oameni proşti.
Se poate - cu literaţi şi artişti.
Nu se poate - cu gloabe literare şi artistice.

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinste vouă, eroi ai neamului meu!

Pe undeva in munţii nostri
Se ridică un templu cu crez suplu
Al tradiţiei dacice adorată de Eminescu.
Si eu in faţa acestor ctitori
Sunt un simplu bolovan
Ce stă împietrit de uimire
In faţa onoarei şi cinstii
Cu care acesti minunaţi oameni
Pe care voi ii huliţi
In Academie
Ce sfinţesc crezul patriotic
Cu psalmul neamului nostru
Inălţat intr-un monument
Ce va arăta generaţiilor viitoare
Că printre noi ascunşi
Sunt oameni de valoare
Ce ridică pentru generaţiile viitoare
Catedrale de nemurire
Pentru Sfânta Românie!

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 106

În cronicile vremurilor stinse
Când voi citi de oameni minunaţi
Ce decorează versurile scrise
Pentru domniţe şi frumoşi bărbaţi,
Atunci, într-un înscris ce zugrăveşte
Picior şi mână, buze şi ochi calzi
Un vechi condei voi şti că preamăreşte
Ceva ca frumuseţea ta de azi.
Deci laudele lor sunt profeţia
Acestui timp în care tu trăieşti,
Căci n-au putut să-ţi vadă măreţia
Şi nu te-au cunoscut aşa cum eşti.

Iar noi, care-n aceste vremi trăim,
Ne minunăm, dar nu ştim să slăvim.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mie dor, de cerul copilăriei mele nepătat,
Unde se zbenguiau în voie păsări nestresate
Şi fluturi minunaţi ce-au dispărut,
În ploaia poluării avansate.

poezie de Valeria Mahok (25 septembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veni, vidi, vici

veniţi, vedeţi, că să va minunaţi
izvoarele credinţei izvorăsc din Carpaţi
doina strămoşească vibrează în tulnic
să crească fericirea în efortul zilnic.

din cutia Pandorei curg doar speranţe
zeii conduc ţara cu exuberanţe
păcatele iubirii se frâng în catedrale
când clopotele bat cu tainice semnale.

iarnă amăgirilor se strecoară sub piele
reverberează-n codri dansul nebun de iele
anul care a sosit promisiuni aduce
bugetul e sărac cu împărţeli năuce.

ce mult aş vrea raiul de primăvară
să aibă bunăstare şi-n oameni să răsară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prolog

zorii mângâie alene muguri somnoroşi
timpul renaşterii e o sfântă comoară
scoate zilnic în parcuri oameni frumoşi
să strângă amintiri care n-o să moară.

viaţa asta-i sublimă, este tot ce am
am primit de la ea tot ce-am avut nevoie
fericiri chivernisite gram cu gram
zborurile către stele de bună voie.

visele albastre au scris un prolog
despre viaţa mea împărţită la doi
şi despre iubirea dulce ca un drog
mă duce înainte nu privesc înapoi.

anii minunaţi i-am strâns într-o salbă
o port cu mândrie sub cămaşă albă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!