Sonetul 106
În cronicile vremurilor stinse
Când voi citi de oameni minunați
Ce decorează versurile scrise
Pentru domnițe și frumoși bărbați,
Atunci, într-un înscris ce zugrăvește
Picior și mână, buze și ochi calzi
Un vechi condei voi ști că preamărește
Ceva ca frumusețea ta de azi.
Deci laudele lor sunt profeția
Acestui timp în care tu trăiești,
Căci n-au putut să-ți vadă măreția
Și nu te-au cunoscut așa cum ești.
Iar noi, care-n aceste vremi trăim,
Ne minunăm, dar nu știm să slăvim.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre frumusețe
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre picioare
- poezii despre lectură
- poezii despre laudă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.