Poezii despre luna plina, pagina 2
E lună plină și am gânduri șirete?!
E lună plină,
sufletul m-a-nchis pe afară
și-n mine nici o lumină
aripile care-mi cresc
nu mai duc la odihnă
zborul nu mi se mai pare firesc...
Și pe același cer de metil
o eclipsa din neliniști îmi țes
când știi că nu te mai poți reîncarna
visele trebuie duse la azil
există un azil de vise,
nu mai întreba!
Așa fac cu mine mereu... și nu știu de ce...
e lună plină și am gânduri șirete?!
te plângi că nu mai știi să te asculți,
dincolo de trecut si dincolo de orice
asa e, trăim cu fața la perete,
viața are un dirijor din umbră
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pârvu Dorin (15 noiembrie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre zbor
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre reîncarnare
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre plâns
Rondelul pietrei din răscruce
Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce o piatră străluce;
Frumusețea-i divină tristețe alină,
Așezată-n răscruce, ține loc de cruce.
Cine-i, Doamne, de vină, când mama suspină?
Doar ei se pot aduce lacrimi să usuce
Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce, pietrei ce străluce.
Răsăritul să vină, sub pleoape lumină,
Risipindu-i năluce, gândul să-i educe,
Rugă în cer îi duce, dureri îi reduce,
Pentru a ei tulpină, o mamă se-nchină
Într-o noapte senină, când luna e plină...
rondel de Olguța Trifan (17 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tristețe
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre frunze
- poezii despre durere
Inscripție pe un sărut
trandafir geană de rouă
înflorit sub lună nouă
dulce boarea ta să vină
la un vad de lună plină
cu fiorul primei șoapte
să mă vindece de noapte
și să-mi dea durerea dulce
pe mireasmă să mă culce
și la vad de lună seacă
gândul roșu să mă treacă
poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trandafiri, poezii despre sărut, poezii despre roșu, poezii despre rouă sau poezii despre lună plină
Lună plină
De-acum pământul devenise rece ocean arctic
Iar fiecare respirație o vântoasă rea, intensă,
Eram două aisberguri în acel ger intergalactic
Și luna plină plutea-ntre noi, tăcută și imensă;
Înotau pe acolo sirene cu coadă și-aripioare,
Iar iubirea-și luase zborul pe palele de vânt ușoare
Făr-a lăsa în urmă nici semn, nici recompensă.
poezie de Robert Graves, 1895 - 1985, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre Lună, poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre ocean, poezii despre ger sau poezii despre Pământ
Sub luna plină, în fața treptelor
Sub luna plină,-n fața treptelor, s-au scuturat toate florile de cireș,
Învăluită-n fum, ea pare tristă acolo-n pat.
Simte astăzi același regret ca acum un lung an în urmă.
Cele două cosițe-s un nor destrămat, fața ei e palidă și străvezie,
Corsetul rubiniu este ud de la atâtea lacrimi.
Dar care-i pricina pentru care suferă astfel?
În fața ferestrei, ea zace-n beția unui vis.
poezie de Li Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre fum, poezii despre flori sau poezii despre cireșe
Sub luna plină
Sub luna plină,
Când pulberi argintii
Se strecoară tandru luminând
Grădinile nopții,
Moartea, zeflemist cernit,
Se apropie și-ți șoptește la ureche
Ca un vechi prieten îngenuncheat în rememorări.
Sub trandafirii verii,
Când rozul pătrunzător
Veghează în aerul amurgului
Răsucit printre frunzele sidefii,
Dragostea, cu mâini mici,
Vine și te mângâie
Cu o mie de amintiri,
Și-ți pune
Întrebări pline de fermec, la care tu nu ai răspuns.
poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roz, poezii despre vară, poezii despre urechi, poezii despre prietenie, poezii despre mâini, poezii despre moarte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Creion
Luna umblă printre case
Îmbrăcată-n ceață fină.
Ornicele bat de șase.
Fiecare-i lună plină.
Noi ne ducem printre luni,
Filosofi și domnișoare,
Culegînd prin foi de pruni
Stele albe, mărțișoare.
Îmbatîndu-se cu ochii
Își întoarce capul, una,
Sprintenă prin faldul rochii.
Și atunci bătu și luna.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre rochii, poezii despre ochi, poezii despre filozofie, poezii despre alb sau poezii despre Mărțișor
Suspin
În noaptea, când luna e plină
Pânză de păianjen Țes în lumină,
Cu fiecare tăcere
De gând,
Cu fiecare lacrimă
Curgând.
Când liniștea e deplină
Țes fuioare
Din aripi de lună.
Suflet-mi suspină
Când gândul fuge,
Se așează
Pe raze de lună.
poezie de Netty Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păianjeni sau poezii despre aripi
Lunatic
E plină, e lună plină,
După perdeaua de nori se arată timidă,
Un astru celest, într-o lumina difuză,
O parte misterioasă, alta ascunsă.
Razele lunii îmi dezvăluie trupul,
Mă ating subtil, îmi golesc conținutul.
Soarele sărută zorile,
În timp ce, luna mângâie stelele.
După ce și-a jucat rolul,
La ceas de noapte,
Lasă luna să preia controlul.
Și privesc la luna-n semiumbră,
Atât de aproape și totuși atât de departe,
Mi se descoperă în faze,
E noapte senină.
E întuneric și eter,
E contemplare și mister,
Rotundă, semilună sau pătrar,
Un lunatic, mă declar.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre nori
Rondelul lui Făurar
Cea mai scurtă lună din calendar,
Încă plină de zloată și-nnegurare,
Cu apelativul popular de Făurar
Din latinescul,, februum"purificare.
Urmează imediat după Cărindar
Cu dimineți și chindii amăgitoare,
Cea mai scurtă lună din calendar,
Încă plină de zloată și-nnegurare.
Gerul deseneaz-arabescuri mai rar,
În alcovuri, e-nfocată preocupare,
Chiar dacă primăvara-i sub tipar,
În muguri de viață, s-aducă culoare
În cea mai scurtă lună din calendar.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre muguri, poezii despre dimineață sau poezii despre calendar