lacul roşu

Roşu perpetuu

Roşu sânge, diurn, nocturn,
febră a speţei îndrăgostite.
Marele arbor interior
frunzele tragice ni le transmite.

E o memorie roşie, roşie,
care răsare, care apune,
de la vitala, continuă panică,
pân' la suprema ei sfiiciune.

Roşu din roşu, roşu spre roşu,
se învârteşte spectrul înalt.
Sângele sclav al unuia suie
liber în sângele celuilalt.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de Mariana Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel anonim bolivian (în traducere imaginară)

D-lui Cristi Cheşca

Lângă lacul Titicaca,
Tu visând, eu stând de pază,
Iscodeam după amiază,
Ca să nu-mi dispară vaca.

Mirosea a stuf baraca
Şi-ţi cădea pe sâni o rază,
Lângă lacul Titicaca,
Tu visând, eu stând de pază.

Când bătu, în seară, toaca,
Printr-o lungă parafrază,
Te-am sculat în prima fază
Cu-n pupic, să-ncepem joaca,
Lângă lacul Titicaca...

rondel de Constantin Deneş din Nehoiu... vă zâmbeşte!
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşea dintr-un lac

albastru vătămat de noapte
un cap deschis la versuri
spre ceruri se-nălţa
fugea de furii probabil
şi lacul părea hotărât să-l tragă
înapoi în abis să scrie acolo
poezii cu vinul dens şi roşu
cum scriu toţi poeţii
căci nu e tortură să arunci
sentimentele pe foi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admitere

a venit la examen bine pregătită
dorea să intre se citea în hotărârea
ei nescrisă ne
scrisă
pe o coală a4 cu eticheta ştampilată
în colţul din dreapta sus
a scos din poşetă
testele de sarcină gata făcute gata
rezolvate fără a copia lacul de un
ghii e roşu shiraz
la punctaj se adună zâmbetele
ocheadele şi promisiunile
nu poate fi respinsă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;

Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin foşnească,
Unduioasa apă sune!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu din revista "Convorbiri literare" (1 septembrie 1876)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă

Pe lacul mort, un val face un rid
Şi barcagii-s trişti şi nu vâslesc,
Nici nuferi nu-s, iarna nu înfloresc,
De ger şi stufu-a devenit flacid.

La sat, poeţii, în odăi se închid
Şi muzele cu versuri le peţesc,
Pe lacul mort, un val face un rid
Şi barcagii-s trişti şi nu vâslesc.

În munţi e jale, lupii, oi, ucid,
Pe stânci abrupte, brazi se preoţesc,
Parfumul de tămâie-l risipesc
Şi-n dangătul din clopotul rigid

Pe lacul mort, un val face un rid!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rău de dragoste

Descarc razele de lună
de pe lacul îngheţat
auzi noaptea cum răsună
la pasul meu de bărbat

De pe lacul îngheţat
am sărit direct în puţ
să sting noaptea iar în sat
nicio groapă n-o să cruţ

Am sărit din lac în puţ
auzi noaptea cum răsună
cel mai bel şi cel mai ţuţ
descarcă raze de lună

De pe lacul îngheţat
taman vai la tine-n pat

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (21 septembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre de lacrimi

Peste lac, în toi de noapte,
Am văzut umbre de lacrimi,
Ce se prelingeau din lună
Şi-l umpleau cu negre patimi.

Şi curgeau în geamăt mut,
Spărgând luciul liniştit,
Trezind nuferii din tihna
Somnului neîmplinit.

Şi-ncepură-n ropot greu,
Să plesnească-n lacul verde,
Lacrimi mari, rostogolite,
Transformate-n unde negre.

Lacul verde se-nnegrise,
Nuferii plângeau şi ei,
Lacrimile lungi curgeau
De la stele în scântei.

[...] Citeşte tot

poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet potcovit

Lângă lacul fără fund
În faţa mea tu pieri,
În macul ce mă cufund
Te aud cum zbieri-

Trăind momente fără leac
Şi linişte deplină
Acum, eu aş vrea să tac
Dar viaţa mă deprimă.

E totul gol şi pustiit
Şi trupul îţi pluteşte,
În lacul ce l-ai veştejit
Iubind ce în el trăieşte.

poezie de Izabela Geamănu (2009)
Adăugat de Izabela Geamănu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu aprins

când m-am trezit dis de dimineaţă
cerul era roşu
indubitabil era roşu aprins
se transformase în arbore
păsările i se aşezasera între ramuri
se cuibăriseră printre frunze
şi cântau la trompetă
auziiiiiiiiiiiiiiiiiii
sună deştepatarea
cerul roşu
păsările ascunse între frunze
ningeau triluri albe
din aripi desperecheate de fluturi
albastrul mi se scursese
ca o mare întinsă la picioare
cerul meu roşu
ca un imens arbore mă ţinea
prieteneşte de mână.
trăieşti, trăieşti, trăieşti,
îmi ciripeau îngereşte păsările.

[...] Citeşte tot

poezie de Florica Iacob
Adăugat de Valeria Tamaş
Comentează! | Votează! | Copiază!