Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mihai Eminescu

Lacul

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Și eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult și parc-aștept
Ea din trestii să răsară
Și să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,
Îngânați de glas de ape,
Și să scap din mână cârma,
Și lopețile să-mi scape;

Să plutim cuprinși de farmec
Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin foșnească,
Unduioasa apă sune!

Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin și sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.

poezie celebră de din revista "Convorbiri literare" (1 septembrie 1876)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Sunt disponibile și traduceri în latină, engleză, franceză, spaniolă, italiană și germană.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Citate similare

Răstignirea Luceafărului

Încearcă unii, când și când, Luceafărul -l răstignească,
S-arunce fiere și noroi pe haina lui împărătească.

Se ostenesc dea cu pietre în lacul codrilor albastru
Și-n lebăda ascunsă-n trestii, în cerbul mândru și sihastru.

Strivesc cu ură floarea-albastră, ce stă-nflorită la izvor,
Acolo-n ochiul de pădure, lângă un plop tremurător.

Încearcă unii, cu mult zel, răstignească un Luceafăr,
Dar el, pe bolta înstelată, rămâne luminos și teafăr.

Oricât de multe cuie-adună -i bată-n palme și în frunte,
Lumina lui o să-i strivească, ei sunt doar pâlpâiri mărunte.

poezie de din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eminescu, copil

Tresărind scânteie lacul
Se cutremură sub soare...
Dar copilul ce-l privește
Unde-i oare?

El cutreieră pădurea,
Și, apoi, lângă izvor,
Obosit de-atâta umblet,
Ațipește-ncetișor.

Iar Hyperion din slavă
Iată, parcă îi zâmbește
Fiincă știe: visătorul
E-un luceafăr care crește!

poezie de din În brațele poeziei m-am făcut fată mare (martie 2008)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umbre

leganam în suflet un vis fără vlagă
mă împiedicam de pașii rămași
în noaptea ce cădea peste ape
așa am crescut în tenebre
numele meu zăcea scrijelit pe o piatră
cu umerii îmbrăcați în palide umbre
pășeam în clipe târzii în penumbră
prin neguri alunecau nestatornice ape
se adunau alte umbre sub ultimii pași
plec, unde plec
sau nu's aici decât o umbră
sunt stâncă sfărâmată pe țărm
cu brațele ce flutură în vânt
sunt vânt năpraznic peste tainice ape
sub pasăre peste lacul albastru
sunt lacul ce așteaptă o barcă
sunt un om într-o barcă ce plânge pe ape
sunt gând rătăcit între pleoape

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Crăiasa din povești

Neguri albe, strălucite
Naște luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le întinde pe câmpie;

S-adun flori în șezătoare
De păinjen tort rumpă,
Și anină-n haina nopții
Boabe mari de piatră scumpă.

Lângă lac, pe care norii
Au urzit o umbră fină,
Ruptă de mișcări de valuri
Ca de bulgări de lumină,

Dându-și trestia-ntr-o parte,
Stă copila lin plecată,
Trandafiri aruncă roșii
Peste unda fermecată.

Ca vad-un chip, se uită
Cum aleargă apa-n cercuri,
Căci vrăjit de mult e lacul
De-un cuvânt al Sfintei Miercuri;

Ca iasă chipu-n față,
Trandafiri aruncă tineri,
Căci vrăjiți sunt trandafirii
De-un cuvânt al Sfintei Vineri.

Ea se uită... Păru-i galben,
Fața ei lucesc în lună,
Iar în ochii ei albaștri
Toate basmele s-adună.

poezie clasică de (1876)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mihai Eminescu

Frumoasă-i...

În lacul cel verde și lin
Răsfrânge-se cerul senin,
Cu norii cei albi de argint,
Cu soarele nori sfâșâind.
Dumbrava cea verde pe mal
S-oglindă in umedul val,
O stâncă stârpită de ger
Înalț-a ei frunte spre cer.
Pe stânca sfărmată mă sui,
Gândirilor aripi le pui;
De-acolo cu ochiul uimit
Eu caut colo-n răsărit
Și caut cu sufletul dus
La cerul pierdut în apus.
Cobor apoi stânca în jos,
Mă culc între flori cu miros,
Ascult la a valului cânt,
La gemătul dulce din vânt.
Natura de jur, împrejur.
Pe sus e o boltă de-azur,
Pe jos e un verde covor,
Țesut cu mii tinere flori.
Văd apa ce tremură lin
Cum vântul o-ncruntă-n suspin
Simt zefiri cu-aripi de fiori
Muiate în miros de flori,
Văd lebede, barcă de vânt,
Prin unde din aripe dând,
Văd fluturi albaștri, ușori,
Roind și bând miere din flori.
De ce nu am aripi zbor,
M-aș face un flutur ușor,
Un flutur ușor și gentil
Cu suflet voios de copil,
M-aș pune pe-o floare de crin
-i beau suflețelul din sân,
Căci am eu pe-o floare necaz,
Frumoasă-i ca ziua de azi!

poezie celebră de (1866)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 2 mai 2018.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nuferi la xi-hu

In oglinzi de margarite
Ondulate-n moi covoare,
peste ape-ncremenite
Nuferi pun stravechi stergare.

Insulite mici, cochete,
Printre unde tremurande,
Strang alaturi in buchete
Nuferi mari cu flori rotunde.

Albe flori, ca o mireasa
Ce se-ndreapta spre altar,
Pete albe de matasa
Printre frunze verzi rasar.

Mai departe-n alte cercuri,
Gelozii de mandarini,
Nuferi galbeni duc de veacuri
In a lacului gradini.

Cu tinuta eleganta,
Balerine ce danseaza,
Nuferi roz ca o fondanta,
Luciul apei il pateaza.

Nuferi rosii-n panoplia
Lacului aprind splendori,
Integrate-n armonia
Simfoniori de culori.

Largi petale arcuite
In stransoarea lor combina,
Melodii dezlantuite
De culori si de lumina.

poezie de
Adăugat de Laurentia Paun TabanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Umbre de lacrimi

Peste lac, în toi de noapte,
Am văzut umbre de lacrimi,
Ce se prelingeau din lună
Și-l umpleau cu negre patimi.

Și curgeau în geamăt mut,
Spărgând luciul liniștit,
Trezind nuferii din tihna
Somnului neîmplinit.

Și-ncepură-n ropot greu,
plesnească-n lacul verde,
Lacrimi mari, rostogolite,
Transformate-n unde negre.

Lacul verde se-nnegrise,
Nuferii plângeau și ei,
Lacrimile lungi curgeau
De la stele în scântei.

Și-a-nceput lacul să ardă,
Nuferii de foc păreau,
Luna se făcuse neagră,
Stele mii în lac piereau.

Noaptea parcă se aprinse,
Luna-n hohot umplea lacul
Și în geamătu-i în flăcări
Se-auzea urlând oftatul.

Cine va mai știi vreodată
De ce luna se prelinse
Și ce dor a inundat-o
Într-o clipă si-o încinse?

Parjolit, azi lacul plânge
În suspin adânc și-nalt,
Fără nuferi și culoare
Taina lunii l-a lăsat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umbra liniștii

Se oglindesc zorii pe lacul străveziu,
Ecourile tăcerii rătăcesc pe ape,
Stau în umbra liniștii
Și parcă aud
Petalele albe de nufăr
Cum încep a se desface.
Deschide-te, inimă,
ca o floare de nufăr
Și adună-ți frunzele
risipite prin ceață,
În zorii ce plâng
cu lacrimi de rouă.
Tu ești din nou
ca la-nceput de viață.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Călinescu

Neoromantica

La lacul cel de munte, sub ninșii colți alpini,
e-o bancă de mesteacăn, solemn și elegant,
Ax redingotei* negre, țilindrului* gigant
(Funebra turlă sumbră printre molifți și pini),

Ședea acum un secol Poetul. Sau tăcut,
Cu mâinile la spate, cu coamele pe umăr,
Se preumbla prin codri, cătând solemn un număr
De trestii pentru orga cu fluierul acut.

Descoperit-am lacul între păduri.
C-un tic Mărunt tic-tic din vestă ceasornicul măsoară
Tăcerea greieroasă ce valea împresoară,
Ce-ar fi dădut extaze lui Richter* și lui Tieck*.

În cap îmi crește, turlă, țilindrul cel gigant,
Cu mâinile la spate vâr fața-n redingotă,
Din ape ies sirene și o undină* gotă,
Iar eu mă pierd în codri solemn și elegant.

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Istoria Literaturii Romane. Editia Princeps in format electronic - CD" de George Călinescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -31.50- 23.99 lei.

La margine de timp

Când neguri calea îi ațin,
Își poartă codru' pasu'-i lin
În greu suspin.

Se duce vara-n treaba ei,
Purtând stindard parfum de tei
Prin anii mei.

Ca dus e sturzul! Și el... dus!
Dar câte-au mai rămas de spus
Pe boltă, sus!

Albastru n-o să mai visez,
A vremii barcă ancorez
Și-am valsez...

poezie de (septembrie 2015)
Adăugat de Valeria MercaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ouyang Xiu

Primăvară până departe, ploaia s-a oprit (fragment)

Primăvară până departe, ploaia s-a oprit – pe lacul de la vest este plăcut.
O sută de ierburi se întrec în frumusețe,
Fluturi în dezordine, bâzâit de albine,
O zi clară și caldă îndeamnă bobocii dea în floare.

Vâsle între nuferi, o barcă pictată mișându-se molcom.
Parcă se vede un grup de iele –
Lumina se reflectă în unduirile apei,
Vânturi înalte trec melodioase peste ape întinse.

poezie clasică de din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Colind

Cad zăpezi, curat, pe ramuri și pe patimi omenești
Mâna Domnului așează flori de gheață pe ferești.

Peste tot urâtul lumii, neaua cade dinadins
Și pe noi, iubito, parcă, pe la tâmple lin ne-a nins.

Dor de sănii mă îmbie să-mi pun caii minții-n ham –
Dar hălăduiesc pe dealuri – doar în gând, privind pe geam.

E un alb de puritatea aripilor îngerești...
Unde e, acum, bunica, mă-mbete cu povești?

Parc-aud, venind din vremuri, chicotind un clopoțel
Și mă arde-n piept dorința de-a mai fi copil nițel.

De-a-mbrăca, pe înserate, haina groasă, zgribulind
Și-apoi, de-a porni colindul, pe la geamuri lin cântând.

... Nimeni n-o să-mi dea, vreodată, anii-aceia înapoi...
Azi, colindul meu e searbăd – de tristeți și de nevoi

Lerui-ler, florile dalbe – toate-s duse, ca un fum –
Dar eu, tot visez, aievea, sănii alergând pe drum...

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Un singur Eminescu

Tu ești cu noi la steaua răsărită,
În lacul codrilor și-n flori de tei,
Tot legănându-te câte-o ispită
Și înspre lume aruncând scântei.

Tu ești cu noi... în nopțile tăcute,
Cu sute de catarge și faclii,
Vin somnoroase păsări asculte
Șoapta izvorului,.. făr-a o știi.

Tu ești cu noi... luceferi numărând,
Când trece lebăda ușor pe ape,
Mereu vei da lumina unui gând,
Din brațe tot lasându-l îți scape.

Tu ești cu noi, deși trecut-au anii,
Pe lânga plopii veșnic fără soț,
Ce-ascund în umbra frunzelor, jelanii
Și-amorul trist al nu știu cărui hoț.

Tu ești cu noi... pe-aceeași ulicioară,
Sărmanul Dionis... printre scrisori,
Mintea și inima în prag de seară,
Sau rugăciunea unui dac... în zori.

Tu ești cu noi pentru eternitate,
Sara pe deal... mereu am sa te chem,
Oricâte stele zburdă-n libertate,
Un singur Eminescu noi avem.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lacul cu nuferi -
Rățușca de cauciuc
Galben în cadă.

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mulți zic că-s sătui de valuri

Mulți zic că-s sătui de "valuri"
Și se alipesc de "maluri",
Adumbrindu-și "partea sumbră"
Ca niște stăpâni pe umbră.

Toți au barcă și-s pe mal,
Eu n-am barcă și-s în val.
Și de am... ca să o mân,
Nu-s eu rob și ea, stăpân?

Căci ea stă numa pe apă
Și eu o trag din lopată...
Iar furtunile când vin,
Nu-s eu cel ce-ndură chin?

Mă gândesc la "mal" și parcă
Aș putea lăsa treacă
Viața fără val și barcă,
Dar Limanul ce mă-așteaptă,
O -l mai ating vreodată?

Dar și-n val, și-n barcă-i bine
Dacă Domnul e cu mine!
Furtuna n-are ce-mi face;
El îi spune "Taci! " Și tace!
Când mă cheamă, merg pe apă,
Mă scufund... dar El mă scapă,
Căci mă ia mereu de mână
mă scoată la lumină.

Cu El merg fără încetare,
Trec și munți, și trec și mare,
Nu poate nimic sub soare
oprească a mea alergare
Și nimic nu-i să-mi răpească
Răsplătirea cea Cerească,
Ori, cumva să mi se-opună
Biruinței spre cunună!

poezie de din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții
Adăugat de SaraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Jurnal în jurul inimii

Albastru de Voroneț
albastru de Română
singur printre poeți
cu cerul pe mână

Albastru de Română
albastru de verde
curcubeul se amână
până când se vede

Albastru de verde
singur printre poeți
și Ceahlăul mă crede
albastru de Voroneț

Albastru de Română
un clopot pe strună

rondel de din Cezeisme II (20 mai 2018)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Sus la poarta raiului

Sus, la poarta Raiului,
Poarta Raiului,
Paște turma Tatălui,
Turma Tatălui.

Refren:
Linu-i lin și iarăși lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin și iarăși lin.

Dar la urmă cine sta?
Cine, cine sta?
Stă chiar Maica Precista,
Maica Precista.
Linu-i lin și iarăși lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin și iarăși lin.

Lângă ea, un legănel,
Da, un legănel,
Cu un Copilaș în el,
Copilaș în el.
Linu-i lin și iarăși lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin și iarăși lin.

Copilașul când plângea,
Piul când plângea,
Maica Sfântă lin cânta,
Maica lin cânta.
Linu-i lin și iarăși lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin și iarăși lin.

folclor românesc
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Topîrceanu

Fata tristă

Firul gândului frumos
Un suspin mi-l taie,
de-atâta vreme cos
Singură-n odaie.

Și doar mâna mea, cu greu,
Flori de fir împarte.
Flori aleg, — dar gândul meu,
Gândul mi-e departe!

Uneori, când țin la piept
Strânsă cusătura,
Închid ochii și-l aștept
Să-mi sărute gura.

Iar când umbra serii vine
Dorul crește-n mine
Și tristețea mă doboară
Grea, ca o povară...

O, știu bine că-n zadar
Dragostea mă mână
-l aștept cu lacrimi iar
Noaptea, la fântână.

Nu mai vine să-i șoptesc
Dorurile toate
Și la sân -i încălzesc
Mâinile-nghețate!

Ci doar vântul nopții rece
Fruntea mi-o sărută,
Peste codri luna trece
Galbenă și mută.

Lung suspină-n freamăt greu
Fagii de pe coaste...
Noapte dulce, dragul meu
A plecat în oaste.

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99- 9.99 lei.
Adina-Cristinela Ghinescu

Pansament

Să-mi fii o creangă de măslin
Ce umbrească soare mut,
mă atingi tandru și lin
Pe sufletul necunoscut...

mă ridici din ape tulburi
Unde am plâns prea multe ere,
mă așezi pe cei doi vulturi
Ce mă poarte spre avere...

Să-mi fii un cântec de mătase,
Care aleargă pe câmpii...
Cascadă pentru inimi arse
Balsam ales rănilor vii.

Să-mi dăruiești ceva din tine,
Din timpul tău ce îl iubești...
lași minutele prea pline
Să-mi spună cât de bun tu ești.

Să-mi fii un pansament pe rană,
Născut din inima ta blândă...
Ce m-a iubit mereu în taină
Și-acum mi-arată, mă inundă...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 27 august 2016.
Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Trestia

Ședea pescarul tânăr
Pe mal de râu, cântând,
Și trestii fără număr
Se legănau în vânt.
Tăie cu o custură
O trestie din mal
Și-o duse-apoi la gură,
Suflând ca-ntr-un caval.
Iar trestia-nviată
A prins atunci puteri,
Șoptind cu glas de fată
Și glas de adieri.
"O, lasă-mă! Dă-mi pace! -
Zicea cântând cu-amar -
Mă chinui și nu-mi place,
Frumosule pescar.
O fată minunată
Am fost, la vremea mea,
De-o mașteră-ncuiată
Ca-ntr-o-nchisoare grea.
Mi-am plâns zadarnic soarta
Cu lacrime fierbinți.
Doream vie moartea
Să scap de suferinți.
Feciorul ei de-asemeni,
De vitregă-alintat,
Urât era de semeni,
Pe fete le-a-nșelat.
Odată-aici pe maluri
Într-un amurg m-a dus,
Ca privim la valuri
În purpuriu apus.
El mă dorea cu sete,
Dar eu nu l-am iubit,
Iar banii ce mi-i dete
În față i-am zvârlit.
Cuțitu-atunci scoțându-l
Mi l-a-mplântat în piept
Și mi-a săpat mormântul
Aici, pe malul drept.
O trestie mlădie
Crescu pe-al meu mormânt.
E-n ea durerea-mi vie
Și sufletu-mi plăpând.
Dă trestia deoparte,
Frumosule fecior!
plângi nu știi. N-am parte
Să-mi vii în ajutor!"

poezie celebră de din Poezii (1959), traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 5 aprilie 2017.
Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De unde vine expresia "sânge albastru"? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!