investire

Procesele de gândire sunt realizate prin deplasări de energie şi asta din motive economice (probabil la un nivel înalt de investire), mai mici decât energia necesară acţiunilor de descărcare sau de modificare a lumii exterioare.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul în care persoana străină joacă încă un anumit rol, independent însă de o comparaţie directă cu propriul eu, diferenţa dintre consumurile de investire – sursa plăcerii – este produsă de influenţele extern, pe care le desemnăm sintetic prin cuvântul "situaţie". De aceea, acest tip de comic se numeşte "comic de situaţie".

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când găsim comicul în modificările propriilor noastre investiri, râsul provine din relaţia cu viitorul pe care obişnuiam să-l anticipăm prin aşteptările noastre. Presupun că un consum psihic de un anumit cuantum stă la baza unei anumite aşteptări; în cazul unei dezamăgiri, acest consum se micşorează cu o diferenţă determinată; aici mă gândesc la remarcile privitoare la "mimica de reprezentare". Mi se pare însă mai uşor să dovedesc mobilizarea consumului de investire pentru cazurile de aşteptare.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetentului Crin Antonescu, încă preşedintele PNL şi preşedintele Senatului, care a părăsit sala ostentativ exact în momentul în care preşedintele României şi-a început discursul la ceremonia de investire ca ministru a unui liberal propus de C. A. (pamflet)

Nu îl ierţi că te-a bătut,
La alegeri, cum a vrut;
Moaca ta e chinuită
De o ură infinită.

Repetent în facultate,
Astăzi "om cu greutate",
Ai ajuns să pui miniştri,
Ori penali, ori mai siniştri.

Gestul tău, jur pé Coran,
E un gest de... bădăran.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (26 august 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul comic depinde de diferenţa dintre cele două consumuri de investire – consum prin sim-patie şi consum al propriului eu – indiferent cui îi este favorabilă diferenţa. Această ciudăţenie care derutează judecata dispare de îndată ce ne amintim că sensul dezvoltării noastre spre o treaptă de cultură superioară constă în limitarea activităţii musculare şi în sporirea activităţii mentale. Prin augmentarea consumului cerebral obţinem o diminuare a consumului de mişcare pentru respectiva performanţă, strădanie al cărei succes în planul culturii este atestat de maşinăriile noastre.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa care produce plăcere se poate obţine şi dintr-o singură parte: fie prin intermediul sim-patiei, fie din procesele ce se desfăşoară în propriul eu. Aceasta dovedeşte că între sentimentul de superioritate şi plăcerea comică nu există o legătură esenţială. O comparaţie este însă necesară pentru naşterea unei asemenea plăceri, iar ea se realizează între două consumuri de investire ca se succed cu rapiditate şi care privesc aceeaşi performanţă; cele două consumuri sunt produse prin sim-patie sau le găsim, fără o astfel de raportare, în propriile noastre procese psihice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din comportamentul eului care se serveşte de o investire de încercare şi pune în funcţiune, prin semnalul de angoasă, automatismul plăcere-neplăcere, se pot produce diferite reacţii, uneori mai mult sau mai puţin încâlcite: sau accesul de angoasă ajunge la deplina sa înflorire şi eul renunţă atunci să mai joace vreun rol în emoţie, sau eul instituie în locul investirii experimentale o contra-investire; acest ultim caz se asociază cu energia emoţiei refulate şi poate, fie să formeze simptomul, fie, odată captată de către eu, să se instaleze definitiv, în calitate de formaţie reacţională, unele dispoziţii fiind întărite.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată în ce fel se produce refularea sub influenţa angoasei: eul observă că satisfacerea unei noi cerinţe instinctuale evocă una dintre situaţiile periculoase a cărei amintire a păstrat-o. Îi este deci necesar să reprime, să înăbuşe, să anihileze această investire impulsională. Eul reuşeşte acest lucru foarte bine când este puternic. Dar în caz de refulare, această impulsiune aparţine încă sinelui, iar eul, conştient de propria sa slăbiciune, foloseşte atunci o tehnică identică în fond celei utilizate de gândirea normală. Gândirea este o metodă de încercare practică, cu ajutorul unor mici cantităţi de energie; ea aminteşte de procedeul unui general care, înainte de a da trupelor sale comanda "înainte", mută pe hartă mici figurine. Eul devansează deci satisfacţia acordată impulsiunii instinctuale neliniştitoare şi permite sentimentelor de neplăcere să reapară de la începutul situaţiei periculoase temute. Astfel se declanşează automatismul principiului plăcere-neplăcere, care realizează apoi refularea impulsului instinctual periculos.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!