intregime

Sfat pentru o fată

Dacă cineva chiar merită să fie-al tău,
Nu-ţi va aparţine niciodată-n întregime;
Împacă-te cu asta în sufletul tău,
Fata mea dragă, şi nu mai fi furioasă.
Acest adevăr, acest dur şi greu rubin,
Păstrează-l pe obrajii tăi aprinşi,
Îţi va ascunde lacrimile când vei pretinde că nu-ţi pasă.
Păstrează-l când eşti singură
Ca pe un preţios cristal divin.
Scrutează-i depărtările de gheaţă-n anii care vin;
Vei fi fericită privind îndelung senina-i adâncime:
Dacă cineva chiar merită să fie-al tău,
Nu-ţi va aparţine niciodată-n întregime.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o staţie de metrou

Apariţia unor chipuri în mulţime:
Petale pe-un ram umed, înnegrit în întregime

poezie de Ezra Pound, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interferenţe

Idolii a dispărut
şi n-au lăsat amprente
numai în duhul unor creduli
sau pe pietre imaginare
nici grotele nu mai exisă
în întregime
unele s-au prăbuşit
altele au fost depăşite
de nivelul mării în creştere
de atunci clipele curg în răspăr
pe creştetul noilor
căutători de idoli.

poezie de David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

obişnuim să ne fim
rai din rai
mai întâi zăpezile
descoperă trupul/ în întregime
atingeri ori şoapte dintre îngeri pereche
prinşi de lobul urechii/respiraţia lor
pe buzele abia sărutate.
obişnuim să ne fim
rai din rai
un anotimp

poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezire la bord de realitate

... parcă se făcuse gri din negru,
aşa precum oţelul mat
ce lasă gust metalic gurii
şi ochilor un pic de usturime,
când visul destrămat dintr-un integru,
mă lasă singur, gând şi pat,
ieşit din mrejele onirice de aventuri,
doar amintire.. Tu, în întregime...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptele rele se fac mai uşor

Înainte ca jumătate din binele pe care plănuiam să-l fac
Să-l fi făcut, zilele bătrâneţii m-au îmbrăcat în promoroacă;
Dacă-aş fi vrut să fac rău, n-aş fi fost ajutat de înger, ci de drac
Şi răul l-aş fi făcut în întregime – şi mi-ar fi rămas şi timp de joacă.

poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salut

O, generaţie-n întregime infatuată
şi-n cumplit de indispusă,
am văzut pescari la picnic sub soarele fierbinte,
le-am văzut familiile murdare,
le-am văzut zâmbetul plin de dinţi
şi le-am auzit râsetele aspre!

Şi-s mai fericit decât tine,
iar ei sunt mai fericiţi decât mine;
iar peştii înoată în iaz
şi n-au nici măcar haine.

poezie de Ezra Pound, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piramidă de grâu

s-a adunat pe câmpuri
tot grâul galben
căzut în întregime din clepsidra
luceferilor explodaţi în univers
în marea lui
masivă piramidă
aş vrea să mă îngrop de viu
cu calul meu
şi cu iubita
şi cu pocalele de bronz
din care toată vara am băut
căderea albă de zăpadă
pe noi tărâmuri când va bate
să ies din cuibu-ameţitor de cald
cu fire verzi de grâu
în picie încolţite

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre sunete

rătăcesc printre sunete cu diferite frecvenţe,
caut frecvenţa ultimului pas rămas în aer,
ecou pierdut şi vag.
undeva într-un tablou răsturnat
un zâmbet trece prin mine
şi chipul meu din toamnă
e reîntors din vreme.

dincolo voi coborî o alta,
înaintea cuvântului rostit de pe acum
cu fragmente din soare, din geamul în care te-am văzut
şi cu ultima fărâmă din mine.
rămâne doar să mai găsesc frecvenţa
şi mă vei ocupa în întregime.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eclipsă de iubire

Trăiesc într-o eclipsă totală de iubire;
Nu-ţi văd ochii-luceferi şi nu-mi mai găsesc Nordul,
Pe căi întortocheate, orbecăi în neştire,
Sonata Universului şi-a pierdut acordul!

Mâna ta nu am sprijin, ca să evit abisuri,
Gândurile-mi se ceartă, mă dor, mă asurzesc
Şi mă-nvinovăţesc de pierdute paradisuri,
Deşi ştiu c-ăsta-i iadul, când numai eu iubesc!

Se cearta constelaţii, pentru supremaţie,
Sufletul să-mi înghită, găuri negre se deschid;
Eu lumea mea ţi-am dat-o, în întregime, ţie,
Inima-mi zdrobită acum, ca-ntr-un mormânt, o-nchid!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!