in vis

Mirabila pisică

pisicile de pe facebook
te bagă cert în balamuc
cu ochii lor seducători,
ce-adună mii de iubitori
şi inimile praf le fac
când tolănite ele zac
cât ziulica e de mare
cu coada-n semn de întrebare,
tu mă iubeşti sau doar te faci,
vreau inimioara de mă placi
şi tot aşa în filmuleţe
le admirăm cum nătăfleţe
ajung să intre în bucluc
cu mii de martori de facebook,
toţi înrăiţi la nostimade,
unii chiar oameni cumsecade,
ce-n loc să doarmă-n miezul nopţii
pândesc pisici, mai rău ca hoţii
şi fură poze în neştire
cu ochi albaştri de safire

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri am văzut în vis cele şapte vaci ale Bibliei. Prima era atât de grasă, că celelalte nu se mai vedeau.

aforism de Hasier Agirre, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui amic... (vânător bătrân)

Când sezonul e închis,
Nu o lasă el, andante...
Practică mereu în vis,
Vânătoarea de amante!

epigramă de Eugen Coţa din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa-i bătrânul vânător,
Doar în vis face amor!

În vis poţi zbura oriunde - şi fără bilet!

Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţe

Sunt sătulă de acele seringilor,
Sunt sătulă de cearceafurile din cauciuc şi de tuburi.
Sunt sătulă de feţe pe care nu le cunosc –
şi cred că de-aici şi acum începe moartea.
Moartea începe ca un vis
plin de obiecte şi de râsul surorii mele.
Eram tinere şi ne plimbam,
şi culegem mure
de-a lungul drumului către Damariscotta.
O, Susan, a ţipat ea,
ţi-ai pătat bluza cea nouă.
Gust dulce –
am gura plină cu mure
şi zeama albastră şi dulce se prelinge
tot drumul spre Damariscotta.
Ce faci? Lasă-mă în pace!
Nu vezi că visez?
În vis nu ai niciodată opzeci de ani.

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminică dimineaţă - II

De ce ar trebui să fie reverenţioasă în faţa morţii?
Ce fel de divinitate este aceea care se dezvăluie
Doar în umbre mute sau în vis?
N-ar trebui să se bucure de mângâierea soarelui,
De aroma fructelor, de aripile strălucitoare ale păsărilor
Sau de balsamuri şi de frumuseţea pământului,
Lucruri care au cel puţin acelaşi fermec ca visele despre paradis?
Divinitatea trebuie să trăiască în interiorul ei însăşi:
Vehemenţele ploii, atitudinile ninsorii;
Suferinţa singurătăţii sau entuziasmul de neînvins
Când pădurile dau în floare; sentimentele
Răvăşite pe drumuri ude în nopţile de toamnă;
Toate bucuriile şi toate durerile, amintirea
Unei ramuri verzi – vara şi a unei crengi în iarnă.
Acestea sunt măsurile destinate sufletului ei.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa vecină

Când i-am declarat deschis,
C-o iubesc mereu în vis,
Ea-mi răspunse hotărât:
"Mulţumeşte-te cu-atât"!

epigramă de Nicolae Ivan din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea revelionului

Am mâncat fripturi, din plin.
Am băut şi-un kil de vin.
M-am simţit, ce mai,... teribil,
Că, în vis, orice-i posibil.

epigramă de Marius Mălai din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talent

Aşa succes de larg ecou
El n-a sperat măcar în vis:
Când moare-n scenă ca erou,
Îi strigă toată lumea: Bis!

epigramă de Florin Cristea din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

Iar m-am trezit cu sufletul de plumb
Cu mintea gri, în scoarţa cenuşie...
Visam reîntoarcere din ţara lui Columb,
Eram epuizat d-eşec, pe veşnicie.

Aveam inima grea, bătăile mai rare
Aproape de apnee sufeream
Şi-n gerul crunt de afară, căutam răcoare...
Eram din nou captiv, inert şi agonizam.

Timpul şi spaţiul le simţeam arcan
În jocul sumbru al dramei, revenit...
Trăiam inevitabilul de care mă feream...
Eram din nou acasă, locul părăsit.

Straniu-i dorinţa şi să nu ţi-o vrei
Şi inima să-ţi stea îndoită în sul
De-o minte ce-ai şi raţiunea de le zei
Precum salvarea de la fulger printr-un nul.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!