Talent

Aşa succes de larg ecou
El n-a sperat măcar în vis:
Când moare-n scenă ca erou,
Îi strigă toată lumea: Bis!

epigramă de Florin Cristea din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindă bucovineană

Anu-acum s-o ispăşi [bis]
La mulţi ani cu bucurii [bis]
Streşina de mintă creaţă [bis]
Dumnezău vă deie viaţă [bis]
Şi la mulţi ani să trăiţi [bis]
Ca florile să-nfloriţi [bis]
Streşina de busuioc [bis]
Da-v-ar Dumnezău noroc [bis]
Ca stejarul să-nverziţi [bis]
Şi ca el să-mbătrâniţi [bis]
Foaie verde de mălean [bis]
S-ajunge de-acu pe-un an [bis]

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa mea am fost un om care a sperat şi a crezut.

citat din Florin Piersic
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când stau

Când stai aşa privind de sus
Spre lumea asta toată
Îmi vine-un început de gând
Că nu voi mai pleca nicicând
Chiar de voi stărui plângând
Să plec, n-o să se poată.
Când stai aşa privind la cer
Şi mă cutremur toată
Îmi vine-n minte un cuvânt
Că încă-o dată pe pământ
Să stau atât de mult să-Ţi cânt
Nicicând n-o să se poată.

Când stau aşa şi Te privesc
În rugăciune toată
Când pleoapele Ţi s-au închis
Îmi vine-n minte ca-ntr-un vis
Ca-atât de mult cât Te-am ucis
Nicicând n-o să se poată.

Când stau la cruce şi privesc
Cum îngerii dau roată
Când taci aşa de trist şi sfânt
Îmi vine-n minte un cuvânt
Ca să mai fiu de pe pământ
Nicicând n-o să se poată...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

erou

Erou. Cel care produce un ecou multiplu de bun augur.

definiţie aforistică de David Boia (20 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost doar un vis

Tânără fecioară,
zveltă căprioară,
aleargă sprinţară
prin pădurea rară.
Roteşte privirea,
căutând iubirea.
Tânăra codană,
ca fata Morgană,
c-un cântec din gamă
iubitul îşi cheamă.
Prim pădurea deasă,
fecioara frumoasă,
tot umblând aiurea
îşi strigă iubirea.
Profund indignată
că-n pădurea toată
n-a aflat iubirea,
îi plânge privirea.
Pe frunze culcată,
în vis i se-arată
iubitul căutat
şi mult aşteptat,
care,
din ceruri coboară,
cu ea se însoară.
Nunta se porneşte,
lumea chefuieşte...
Dar,
când zorii s-au aprins,
visul ei s-a stins.
Păcat.
A fost doar un vis.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea strigă că nu-i loc pentru toată lumea.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea iubeşte florile, dar cine n-a rupt măcar o floare în viaţa lui?!

aforism de Mihail Mataringa (31 mai 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gălbeaza

De mâine am să-mi iau o carte,
Uite aşa, de pamplezir,
De sanchi, de estet în arte,
Un artefact şi un clondir.

O carte de poeme musai,
Scrisă de un înnobilat,
Cu Pulitzer, Herder, sau Büchner,
Să par şi eu un tip rasat.

Şi să recit plin de emfază,
Ca un talent ce mă prezint,
Spre turma prinsă de gălbează,
Din fastuosul labirint.

Pe scenă toţi! Strigă poeţii,
În stradă! Strigă vulgul tâmp,
La oase! Strigă exegeţii,
Iar eu închin clondirul strâmb.

Spre scena plină de emfatici,
Fir-aţi ai dracului cu toţi,
De-ncrâncenaţi şi antipatici,
De lirici, sperjuri şi bigoţi.

Originali în gălbinare,
Avem poeme de haiku,
În forme extraordinare,
Gălbeaza ca un paspartu.

Pe scenă toţi! Strigă poeţii,
În stradă! Strigă vulgul tâmp,
La oase! Strigă exegeţii,
Iar eu recit singur pe câmp.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul şi pământul

Cerul şi pământul [bis]
În cântări răsună,
Îngeri şi oameni [bis]
Cântă împreună.

Refren:

Hristos se naşte,
Domnul coboară,
Îngerii cântă,
Magii îl adoară,
Păstorii-aleargă,
Ieslea o-nconjoară,
Mari minuni se întâmplară
Păstorii-aleargă,
Ieslea o-nconjoară,
Mari minuni se întâmplară

În Viflaim azi [bis]
E mare minune
Fecioara Maria [bis]
Naşte pe Mesia

(Refren)

Din cer cuvântul [bis]
În trup se arată
Noaptea din lume
Zi se face-ndată

(Refren)

Din răsărit vin [bis]
Magi cu bucurie
Cu dar de smirnă, [bis]
Aur şi tămâie

(Refren)

Hristos se naşte [bis]
Veniţi la-nchinare
Cu vesel suflet, [bis]
Veselă cântare.

(Refren)

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi amintesc că odată când am coborât de pe scenă, mama a lăudat pe toată lumea şi eu am întrebat-o dacă eu nu am fost la fel de bună. Şi ea mi-a răspuns că atunci când urc pe scenă răsare soarele, a fost cel mai minunat moment alături de mama şi singurul în care m-a lăudat.

citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bis in idem

După ce-a fost violată,
I-a spus fata-nfuriată:
"Ce te uiţi aşa ca fiert?
Înc-o dată şi te iert!"

epigramă de Anastase Popescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara aceea când te-am luat în braţe şi te-am dus sus... m-am gândit... am sperat... am sperat atâtea, încât mi-a fost frică să te văd a doua zi dimineaţă, de teamă să nu fi greşit şi să văd că nu mă iubeşti. Mi-era aşa frică să nu râzi de mine, încât am plecat şi m-am îmbătat. Iar când m-am întors, tremuram tot şi, dacă-ai fi făcut atunci un pas spre mine, un semn măcar, cred că ţi-aş fi sărutat picioarele. Dar n-ai făcut nimic.

citat clasic din romanul Pe aripile vântului de Margaret Mitchell
Adăugat de CRISTEA GEORGIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succes

Aş vrea şi eu să am succes,
Să scriu ca Păstorel măcar,
Dar de un timp nu am acces
Cu Pegasul la… potcovar!

epigramă de Jean Găbudean-Rivalet din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

De ce dispari ca un ecou
De ce nu eşti ceea ce ai fost
De ce nu mai sunt eu acel erou
Care cândva în viaţa ta avea un rost.

De ce nu mă mai iubeşti cum m-ai iubit
De ce nu mai sunt în vis al tău erou
De ce mă laşi în lacrimi plângând şi trist
De ce mă vezi în tunet doar ecou

De ce nu crezi că totul e etern
De ce nu crezi că dragostea e fără sfârşit
De ce nu crezi că şi eu pot fi demn
Să iubesc zi de zi în infinit

Chiar mă întreb de ce nu vrei să înţelegi
Că nimic în viaţă nu este întâmplător
Iar tu în fiecare zi poţi să alegi
De vrei să fii doar vis sau îndrumător

Decizia nu este bătută cui în cui
Zilnic tot te zbaţi şi tot alegi
Rămâi fidel doar drumului
Şi soarte grele le culegi şi le alegi

Şi zilnic vei fi bătut, dezamăgit
Nu este soarta simplu sunteţi voi
Şi chiar cu zeci de ani dacă ai slujit
Vei fi întâmpinat dar cu noroi

poezie de Robert Botsch
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne strigă, sonor, trandafirii

Visul meu eteric se transformă-ncet,
Într-un vis dogmatic, frust şi desuet...
Se făcea, iubito, că erai pe-o scenă,
Sub privirea lunii, goală şi obscenă...

Lângă tine, palid, mă găseam şi eu,
Des-golit de suflet şi de Dumnezeu,
Mă zbăteam, alături, ca să înţeleg,
Cum jumatea-mi strigă după un întreg!

Ţi-am şters pudra de santal de pe gene,
De pe sânii păgâni şi de pe sprâncene,
Îmbătătoarele arome ale voluptăţilor tale
Mă atrag, mă resping, m-adumecă-agale...

Dă-mi umbra umbrei tale şi apa privirii,
Acum, când ne strigă, sonor, trandafirii,
Tu, creangă-nflorită în sânge de rodii
Renaşte-mă-n tine şi-n fine plasmodii!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

N-ai ecou, domnule,
Nici bun, nici rău...
Să trăieşti aşa, s-o duci,
Neştiut de nimeni, te strecori...
Ştiţi caii ăia furaţi,
De li se pun cârpe, trenţe, pe copite
Să nu facă zgomot, când sunt scoşi din grajd?
Cine ne-a furat pe noi? ce fel de vite, mârţoage de rasă
Mai suntem şi noi?

Ia suie-te în Piscul cu Bojii
Şi strigă... să vezi, te aude cineva?
- Ce să strig?
- Ce vrei... strigă că iote nu plouă...
Să vezi ce se întâmplă.
- Păi, ce să se întâmple?
- Păi, aia e, că nu se întâmplă nimic.
Ca şi când ai împunge o dată cu acul în cer.
Nu zice nimeni "au"
Dacă împungi o dată în cer
Cu acul.

Fiindcă de aici n-ai niciun fel de ecou.

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care e asemănarea dintre un poliţist şi un DJ?

Amândoi strigă: "Toată lumea mâinile sus!" atunci când sunt la serviciu.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou abstract

Există un ecou invizibil
între noi şi pământ,
între noi şi cer,
între noi şi noi.
În fiecare zi descoperim plăceri
dar nu toate ne sunt mângâieri
unele din ele au un trecut
prevestitor de rău şi bine
aşa ca-n ziua cea de ieri,
când priveam viaţa
cu mii de încheieri.

Dar viaţa nu s-a terminat,
din nou aştepţi ceva
ca un ecou abstract
nespus, frumos, neîntinat,
ştrengar, imaginar şi numai bun
de-mpachetat cadou şi dat
unui tablou bizar,
ecou de-argint - erou visat
artist ce colorat şi-naripat
s-a întrupat din sentimente spre înalt,
domnesc, ceresc şi omenesc
cu aripi care cresc, descresc
pentru cei ce cred,
se închină, sau doar iubesc!

poezie de Dănuţ Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din an în an

Din an în an sosesc la noi
La geam cu Moş Ajun,
[E ger cumplit şi drumu-i greu
Dar e-obicei străbun.] - bis

Azi cu strămoşii cânt în cor,
Colindul sfânt şi bun.
[Tot "Moş" era şi-n vremea lor,
Bătrânul Moş Crăciun.] - bis

E sărbătoare şi e joc
În casa ta acum
[Dar sunt bordeie fără foc
Şi mâine-i Moş Crăciun.] - bis

Acum te las, fii sănătos,
Şi vesel de Crăciun.
[Dar nu uita, când eşti voios
Române, să fii bun!] - bis

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pasăre vine la cel mai îndepărtat şi solitar ţărm

O pasăre vine la cel mai îndepărtat şi solitar ţărm.
Bea puţină apă –
care devine tulbure, amestecată cu nisip –
apoi îşi reia zborul,
repetă o scenă la fel de veche ca lumea,
scenă care n-a încetat niciodată să aibă loc.
Dacă nu s-ar mai întâmpla, chiar pentru o singură zi,
n-ar mai fi posibil să existe muzica şi nici stelele, nici mierea
şi nici Renoir, nici copii care joacă zaruri
şi nici norii, nici părul tău fluturând în vânt
şi nici măcar ochii tăi care alungă umbrele
în fiecare dimineaţă când te trezeşti.

poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!