hidos

Pălind

Sunt solitarul pustiilor pieţe
Cu tristele becuri cu pală lumină-
Când sună arama în noaptea deplină
Sunt solitarul pustiilor pieţe.

Tovarăş mi-i râsul hidos, şi cu umbra
Ce sperie câinii pribegi prin canale.
Sub tristele becuri cu razele pale,
Tovarăş mi-i râsul hidos, şi cu umbra.

Sunt solitarul pustiilor pieţe
Cu jocuri de umbră ce dau nebunie,
Pălind în tăcere şi-n paralizie, -
Sunt solitarul pustiilor pieţe...

poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succesul este un lucru destul de hidos. Falsa lui asemănare cu meritul înşeală pe oameni.

citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grozavă otravă e veninul. Uneori el atacă pe altul, dar mai curând ucide pe cel ce îl fabrică. Şi ucide încet, neobservat şi hidos.

citat clasic din Grigore T. Popa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proză

Amorul meu hidos ca un satir,
Copil degenerat,
Invinetit, privind transfigurat,
Ieri a murit zbatandu-se-n delir.

Aici, cu voi, prozaici pamanteni,
Asasinat pe drumuri a murit,
De zurnetul de luni inabusit,
In lumea asta plina de dugheni.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să descurajăm procreaţia; teama de a vedea omenirea stingându-se nu are niciun temei: orice s-ar întâmpla, vor fi peste tot destui nerozi profitând să se perpetueze, iar dacă până şi aceştia ar sfârşi prin a refuza, se va găsi mereu, gata să se sacrifice, vreun cuplu hidos.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puşcăriaşul Adrian Năstase, fost premier condamnat la 2 ani de închisoare pentru corupţie, a fost întâmpinat la tribunal, de PSD-işti, cu aplauze

Mulţi şi multe sunt pe dos,
Uneori pân' la hidos;
Creatorul, făurarul,
Le-a greşit cumva tiparul?

epigramă de George Budoi din În Ţara lui Invers (18 martie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La război ca la război

Războiul cel dur şi nebun
Despotic criminal şi obtuz
Atacă brutal cu iz de taifun
Lansând obuz după obuz
Ce rău şi urât saltimbanc
Se-nfruptă din carne de tun
Aduce necazuri pe tanc
Provoacă ravagii cu carul
Sălbatic din fire şi crud
Loveşte hidos ca barbarul
Tiranic şi crunt şi zălud
Mânca-l-ar neantul ş-amarul.

poezie de David Boia (16 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu duşmănie

Ninge cu duşmănie,
Cu ură cade zăpada
Peste apele îngheţate cu ură,
Peste livezile înflorite din răutate,
Peste păsările înrăite care îndură.
Ninge ca şi cum prin zăpadă
Ar trebui să se sfârşească
Viaţa acestui acvatic popor,
Ninge cu o încrâncenare
Omenească,
Ninge otrăvitor.
Pe cine să mire?
Doar eu mai ştiu
Că ninsoarea
A fost la-nceputuri iubire.
E atât de târziu
Şi ninge hidos,
Şi nu-mi vine-n minte
Decât să aştept
Lupii flămânzi,

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge otrăvit!
Ninge hidos!

Aşa ningea,
probabil.
la sediul Alianţei Civice!

Iată ce hidos degenerează
poezia de dragoste
după menopauză.

Trezire

Într-un ungher de noapte
stă treaz eternul meu vis,
şi-n ultimul somn, de moarte,
mă va urmări, poate-n Paradis.
Vis neîmplinit ce mi-ai bântuit viaţa,
şi nu doar nopţile,
nu ţi-ai întors către mine faţa,
nu mi-ai deschis porţile,
te-ai aşezat povârniş
în calea urcuşului,
văl de ceaţă spre luminiş,
furtună destin în zborul pescăruşului.
Acum, ştiu cum să te-alung:
dacă voi închide ochii,
n-o să mai dorm,
cu gândul o să-ţi străpung
travestiul în negre rochii,
chipul hidos şi diform...

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus Anadyomene

Dintr-un coşciug de tablă verzuie parcă iese,
Încet, din cada veche, un cap neghiob; îi vezi,
Sub negrele şuviţe scăldate în pomezi,
Cusururile, fără îndemânare drese.

Grăscior şi sur, grumazul, şi omoplaţii-apoi,
Şi spatele, ce intră, ca iar să se ridice,
Şi şalele rotunde, ce-şi iau avânt, ai zice;
Osânza stă sub piele în netede, lungi foi.

Cam roşie i-e şira, şi totul are parcă
Un iz urât; dar cel mai puternic se remarcă
Anume ciudăţenii, de le priveşti cu lupa:

Un nume - Clara Venus - pe şale i-a-ncăput,
Şi trupu-ntreg se mişcă şi-şi tot întinde crupa,
Hidos împodobită cu-o bubă pe şezut.

poezie clasică de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!