Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Arthur Rimbaud

Venus Anadyomene

Dintr-un coșciug de tablă verzuie parcă iese,
Încet, din cada veche, un cap neghiob; îi vezi,
Sub negrele șuvițe scăldate în pomezi,
Cusururile, fără îndemânare drese.

Grăscior și sur, grumazul, și omoplații-apoi,
Și spatele, ce intră, ca iar să se ridice,
Și șalele rotunde, ce-și iau avânt, ai zice;
Osânza stă sub piele în netede, lungi foi.

Cam roșie i-e șira, și totul are parcă
Un iz urât; dar cel mai puternic se remarcă
Anume ciudățenii, de le privești cu lupa:

Un nume - Clara Venus - pe șale i-a-ncăput,
Și trupu-ntreg se mișcă și-și tot întinde crupa,
Hidos împodobită cu-o bubă pe șezut.

poezie clasică de din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Le Bateau Ivre/ Corabia Beata" de Arthur Rimbaud este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 10.99 lei.

Citate similare

Erai tot mai cosmică

erai tot mai cosmică,
se vede, te adâncește lumina,
umbra deja
ți se întinde pe grumazul munților
de acolo nicăieri necăzând,
prăbușirea ta e o suire...
pe chipul tău (cel cu rânjet de frumusețe)
se apleacă noaptea părului de cerneală
șuvițe de-ntuneric acolo scriu,
penițe lungi de nălucă,
marginile existenței de a fi fără trup
eres, femeie, dumnezeie
încuiată-n altar de idee...
sanctificarea mizantropiei,
unsoare de blestem îți mânjea gura
pângărind încă sărutul...
pe limba acelui grai însă vremea
îți linge buzele pofticioasă
de dragoste și pâine de casă,
vinul acrișor o țâră
parcă mai pe omenește
în ocări se vâră...

poezie de
Adăugat de UraniaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

șah pe-o tablă veche de oase
nebunu-i fără de cap
iar regina fără de coaste

inima ei
caută lei paralei
în deșertul din stînga
cel din sertarul cu chei

iar el ar rînji la regele chel
dac-ar avea țeastă
cu chip fructifer

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Urât mirositor...

Se simte-n aer dacă vreți
Miros de clismă și bureți
Miros de ape ce-s stătute
De dive zis... contrafăcute...

De iarbă putredă, respect,
Nu înțeleg cest dialect
Poate sunt eu rămas în urmă
Ori n-am, scuzați, spirit de turmă...

Mă simt, mă rog, neputincios
Cu termenul... suspicios
O fi vreo lovitură,-n fine
Dar mie nu-mi miroase-a bine...

Mai am aici fac remarcă
De mult prea mult, dar parcă, parcă
Mă simt luat peste picior
Și ce urât... mirositor...

N-aș vrea, vă rog, ca să insist
Dar nu mai pot, nu mai rezist!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Arthur Rimbaud

Vânătoresele de păduchi

Copil încoronat cu lauri de foc-
Așteaptă viespile de aur;
Surorile din trecut își fac loc,
Și vin, coridă fără taur!

De saltă copilul din copilărie,
Dar florile cad secerate;
Și totul cade, vai, fir-ar fie,
Și cine, totuși, nu mai cade?

Or fi deci îngeri cele două?
Dacă aripi au, însă cu ghimpi-
Din cuvinte parcă iese rouă-
Dar buzele pe ce le schimbi?

Numai mâinile abia l-ating
Când genele uite coboară;
Și pielea-ți pare, zău, un ring-
Însă păduchii n-au hotară!

Lenea urcă, totuși, ca un vin:
Armonia pare dusă în delir;
Ce copil de daruri, iată, plin-
Cu ochii mari, o, cât un cimitir!

poezie celebră de din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pont du Carousel

Omul cel orb ce stă pe-o punte,
sur ca o piatră de hotar fără de nume,
el poate este doar un fapt, anume
din depărtări spre stele să le-nfrunte
adâncul lin, tăcut centru de constelații
căci totu-n juru-i prins de oscilații.

Neprihănitul este el care stă drept
la încâlcite drumuri pus steie;
intrarea-ntunecată încheie
neserioasei lumi, Preaînțelept.

poezie clasică de (1902, Paris), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de AndriescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.
Arthur Rimbaud

Dulapul

E un dulap cu trupul cioplit dintr-un stejar
Ce-a prins a bătrâneții blajină-nfățișare.
Cum stă deschis, își toarnă în umbr㠖 ca-n pahar
Un vin străvechi, - miresme ciudat de-amețitoare.

În maldărul de boarfe se află tot ce vrei:
Îngălbenite rufe, cu iz de levănțică,
Dantele vechi, și cârpe de prunci sau de femei,
Basmale cu balauri, purtate de-o bunică.

Găsești medalione, șuvițe lungi de păr, -
Cărunt sau blond, - portrete, uscate flori de măr,
Al căror iz se-mbină cu mirosul de poame.

Dulap străvechi, în tine ascunzi atâtea drame!
Și-ai vrea -ți spui povestea, urechea ne-o saturi,
Când îți deschizi, c-un trosnet, enormele canaturi.

poezie celebră de (1870)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Bună de LEVITAT

... atunci când ea
crede că urci a
nume de scenă pe ea
se face ghem:
strânge în brațe acea
carcasă a ta
ca o viespe - iar a
cul intră și iese intră și iese (?!) intră
și iese ex
act mânuit de-o cusătoreasă ac
tivă - atunci este nu
mai bună de L
EVITAT: o ridici de la sol
cum poate ai ridica
o privire cu vîrf
retractil. a
tunci e atunci...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zaibărul

Zăibărelul oltenesc
E-un hibrid, dar franțuzesc.
Vin de casă, gust ierbos,
Rubiniu, făcut faimos

De celebrul Nea Mărin:
Amza Pellea cel divin.
Vinu-i "fi'nță" cam fragilă,
Cu-o culoare instabilă,

Cu-n buchet cam sărăcel,
Cu alco'l cam puțintel,
E un pic cam taninos
Și mult prea puțin fruct'os,

Iar defectul cel mai mare:
Nu rezistă la păstrare;
După-un an se-"îmbolnăvește"
Și încet se oțetește.

poezie de din Elogii vinului (27 decembrie 2019)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Teompa

Poet

Mă scutur de șabloane
și pun mâna scriu
ce-mi trece prin locașul
unde alții au idei,
iar eu - soluții
și idealuri crețe.
Cuvântul e litera cu literă
ce îl frământ în gând
și-mi iese versul crud...
din suferințe nedospite,
cu sânge rece.
Tiparul nu mă vrea
fără arvună...
S-a șmecherit zețarul
împăturind dolarul.
Pe foi igienice
și tot o să apar!
Stihul și banul
se iau febril de gât...
Se zice că post-mortem
Te văd criticii mai bun,
Iar după ce-ai dat ortul,
Te poți citi-n volum!

poezie de
Adăugat de Tudor AlinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Universul creat de zăpadă

Afară a început ningă,
Pământul negru este îmbrăcat
De Regina Iarna
Ca un mândru împărat.

Ce frumos ea arată,
Parcă e un chip de fată.
Fulgii sunt niște îngeri din rai
Care vin vadă chipul ei bălai.

Vântul bate fără încetare,
Spulberând totul în cale.
Gerul pe unde trece îngheață
Parcă tot e fără viață.

Afară ninge tot mai tare,
Se întinde covorul alb și moale
Peste câmpii, dealuri și ogoare.
Aceasta este iarna cea geroasă și mare.

poezie de (10 noiembrie 2006)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Costel Zăgan

Poem de mutat munții din loc

Parcă
visul
s-ar
furișa

Din
măruntaiele nopții

În
noaptea fragedă
a
trupului

Parcă stelele
vijelios
se-nalță
din
veșnicia sufletului

Visez și zbor

Dintr-un vis
în
altul

Parcă
visul
mi-ar
ascunde-n cuvinte
înaltul

Parcă
norii
trec

Parcă
munții visează

poezie de din Poeme infracționale (28 mai 2009)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Arthur Rimbaud

O stea trandafirie-n urechi ți-a lăcrimat.
Alb, Infinitu-ți cade de la grumaz la șale.
Pe sâni îți pune Marea mărgăritar roșcat.
Iar Omul sângerează la tronul coapsei tale.

catren de (1871)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 8 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Totul e deșertăciune (după Ecclesiastul)

Am adunat înțelepciune,
Dar totul e deșertăciune:
Am înțeles, într-un cuvânt,
Că totu-i vânare de vânt,
cel ce-și înmulțește ști'nța,
El își sporește suferința,
Că unde-i multă-nțelepciune,
E multă, multă-amărăciune.

Azi păcătoșii sunt cinstiți,
Iar cei cinstiți sunt prigoniți,
Cei idioți sunt lăudați,
Iar înțelepții sunt uitați;
Sunt drepți ce sunt tratați, cum știți,
De parc-ar fi nelegiuiți
Și păcătoși ce-s răsplătiți
Ca și cei drepți, ca cei cinstiți;
Dar eu vă spun cu-amărăciune,
totul e deșertăciune.

Și gândul trist iarăși mă poartă,
Că toți au, vai, aceeași soartă:
Cel drept ca și cel păcătos,
Cel bun ca și cel rău, hidos,
Acel ce-i numai bunătate
Și cel ce-i plin de răutate,
Și darnici și-acaparatori,
Și generoși și profitori,
Cinstitul ca și viciatul,
Onestul ca și depravatul,
Și oameni drepți și bârfitori,
Și credincioși și-abjuratori,
Cel ce-și cinstește jurământul
Și cel ce-ncalcă legământul,
Cei ce-s de pace făcători
Și cei ce sunt distrugători,
Acel ce este iertător
Și cel ce e ne-ndurător,
Cei puri și cei ucigători,
Cu-o moarte sunt cu toți datori;
Dar eu vă spun cu-amărăciune,
totul e deșertăciune.

Și iarăși am văzut sub soare
Lucrúri ce-s înfricoșătoare:
Că faima nu-i pentru-nvățați,
Că impostorii sunt stimați,
Succesul nu-i pentru cei buni,
Ci e mereu pentru nebuni,
Izbânda nu-i în alergare
A celui iute de picioare,
Triumful nu-i pentru viteaz,
Ci pentru cel fără obraz,
Că pâine nu-i pentru-nțelepți,
Da-i din belșug pentru inepți,
Că-n funcții mari sunt cocoțați
Neisprăviții răsfățați,
Iar pricepuții de folos,
Ținuți sunt astăzi cât mai jos;
Dar eu vă spun cu-amărăciune,
totul e deșertăciune.

poezie de (10 martie 2012)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Arthur Rimbaud

Pedeapsa lui Tartufe

Căci scăpărând din inima rănită
De dragoste,-ntuneric și cenușă,
Doar noaptea îi mai este lui iubită:
Ca să-i izbească-n față câte-o ușă.

"Oremus"-un om numai cu nume,
Brusc se spânzură de-a lui ureche
Și-și rupese haina, arătând la lume
Ce goală-i stirpea omului cea veche!

Ci sfântu-i sfânt și-n pielea goală-
Păcat de ochi însă și inimă - rănite,
Mătănii- lacrimile ce-i cad în poală!
Și hainele ce mereu îl duc vai în ispite!

Dar nu înjură Tartufe, ci singur și gol,
Prinse a-și da, domnilor, la pas, ocol.

sonet de din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Epigramă fără dinți

Ah, ce lucru dureros,
"Bătrânețe, haine grele":
Carnea parcă e un os,
Osul parcă e o piele!

epigramă de (21 martie 2019)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Arthur Rimbaud

Ofelia (II)

Mult mai palidă ca iarna, Ofelia azi ninge,
Dar brusc s-a stins, ca apa, și s-a dus!
Și-avea ghețari parcă în vene, și nu sânge-
Dintr-o ciudată Norvegie, și rece, și mai sus.

Doar părul ei, Doamne, parcă vorbea,
Și trupul peste ape, și gândul poate-n cer,
Și inima, atâta, ecou, hăt dincolo de stea-
Și geamătul pădurii, aici, în zorii care pier.

Și ca un tunet marea toată iar s-a frânt:
La adierea dulce-amară a sânului de fată!
April, poate-un Don Quijote sub pământ,
Ridică amintirea mai sus ca niciodată!

Și cer! Și dragoste! Și libertate! Zău!
Un rug de zăpadă arzându-mă discret:
Cu fiecare vorbă s-a prăbușit în hău-
Chiar Infinitul - cel mai albastru poet!

poezie celebră de din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum aranjasem totul, fie special
În încercarea mea, dar totul a părut în zadar,
Erai specială, parcă desprinsă din poveste
Parcă erai, dar astăzi nimic nu mai este.

catren de (6 martie 2013)
Adăugat de Dragomir Mihai-ViorelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt într-o stare de calm ca aceea realizată de un narcotic. Parcă nu mai am nervi, parcă sunt tocite capetele sensibilității mele. Parcă nu mai funcționează un anume mecanism, care făcea legătura între bine și lumea din afară.

citat clasic din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gentiane" de Cella Serghi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.90- 12.99 lei.
Girel Barbu

* * * (Se dedică știu eu cui)

pe prispa ochilor mei
stă în genunchi
și privește-n depărtări
o lacrimă desculță...
și parcă strigă
o altă lacrimă
îi e urât singură
și parcă văd
în curând
se va usca de dor.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Petre Ispirescu

Într-o zi de primăvară, ostenit fiind tot umblând după vaci, se dete la umbra unui copaci mare și stufos și adormi; își și alesese, vezi, loc pentru așa ceva. Era o vâlcea împodobită cu fel de fel de floricele, toate înflorite, de părea că dă ghes omului treacă printre ele. Ceva mai cât colo un pârâiaș, a cărui obârșie venea dintr-un șipot de apă ce ieșea din coasta unui deluleț, șerpuia printre brusturi și alte buruieni pe unde își făcuse loc, și susurul apei parcă te îndemna la somn. Copaciul subt care se adumbrise era măreț și parcă se lupta ca să ajungă la nuori. Printre crăcile lui întinse se giugiuleau pasărelele și-și făceau cuiburi: numai ascultând cineva ciripirile lor se aprindea într-însul focul dragostei. Desișul frunzelor sale făcea o umbră, de parcă râmneai la ea. Bag seamă, nu era așa căscăund flăcăul acesta, și pe nedrept îi atârnau de coadă acest ponos ceilalți argați din sat. Cum puse capul jos și adormi. N-apucase doarmă, ca de când începui vă povestesc, și o dată sări drept în sus. Visase un vis foarte frumos și se deșteptase.

în Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook