grabă

Rondelul veşniciei

În grabă anii trec şi fără veste
Se-nghesuie cu sârg în cupa vieţii;
Din firul lor se ţese o poveste
Plăpândă, cum e roua dimineţii.

De le simţi zboru-nalt pe culmi celeste,
Ori de te-mbracă-n haina bătrâneţii,
În grabă anii trec şi fără veste
Se-nghesuie cu sârg în cupa vieţii.

Secretul veşniciei înscris este
În cartea inimii şi-a tinereţii!
Urmeaz-o, aşadar, apostoleşte,
Alungă orice urmă a tristeţii,
Căci anii-n grabă trec şi fără veste.

rondel de Valeria Merca (19 iulie 2014)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul

Noroiul hohotea împrejur.
Numai el, cuminte
se oprea din când în când
îşi scotea un ochi
înghiţându-l în grabă,
salivând ca un vânător
de elită.

Înapoiaţi-mi capul...
înapoiaţi-mi capul!
striga trecătorilor.
Eu am vrut doar
să-nchipui
un peisaj senzual.

În orbită, îi apărea alt ochi
pe care îl scotea cu grabă
şi-l întindea curioşilor.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dramă din copilărie

într-o zi de toamnă încinsă
oraşul de provincie târg de săptămână
privea cum pe podul îngust
se petreacea o dramă proletară,
de sub roţi de tractor se vedea zdrobit
un trup uman ce avea să fie îndelung plâns,
preoteasa se grăbise să ajungă în cimitir
să-şi aducă obolul părinţilor decedaţi
în grabă uitase să privească în faţă
lovită în plin se întindea acum pe caldarâm.
Ea, spunea oraşul, mai tot timpul era tristă, îndelung
ofta, din pricini multe suferea vădit,
preotul sufleteşte o plângea amarnic
văduv şi cu un prunc pe cap,
la înmormântare toţi chiriaşii popii au mâncat de post
şi de grabă să-l îmbărbăteze i-au ţinut isonul,
eu ca un prunc rătăcit în amiază îi priveam
cum vărsau vorbe şi din colţ de drum
le vedeam frământarea ce o povestesc,
acum de grabă voi semna, precum poetul întristat

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accesul la veşnicie

Veneţia se scufundă
Sfinxul se macină
Cuvintele dăinuie
Alegeţi-le fără grabă

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptare... (pentru noi)

Pe lângă mine ploaia trece-n grabă...
Şi o privesc cu uşor tremurat pe buze,
Mi-apare ca şi o nălucă oarbă
Dulcea amintire, ca să ne amuze...

Şi trist şi vesel şi opac... e timpul care încet ucide,
Cu sufletele prin copac,
Avem totuşi priviri perfide!
Nimic parcă nu mi-e pe plac...

Şi stau şi gem lângă furtună...
Aveam şi eu un plan cu tine!
Dar, vremea parcă e nebună,
Şi m-a înnebunit prea bine...

Şi caut, uit şi mă opresc; şi iar revin la tine!
Ce e cu tine, nu-nţeleg...
Pe geam văd soarele-n ruine...
Şi un destin ce nu-l aleg.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu merită nisipul şi nici valul
Să îţi atingă gleznă, umbletul
Călcâiul gol şi chipul ca opalul
Ţi le sărută-n grabă vântul, vuietul.

catren de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea fiului

Viaţa şi-o risipi
în grabă şi-n multe păcate.
Şi toate acestea, numai
ca să se întoarcă la Tatăl său

poezie de David Daniel Adam (24 iulie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ce grabă de-a trece
aceste hotare
îndepărtate şi reci
spre ţara damnării
însăşi damnarea
singurei clipe ce piere
e vraja ce vrea să ne aibă
îmbrăţişaţi pe veci
în damnia

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veni-va

Veni-va o noapte,
veni-va, poete,
în hăuri s-ascundă
statuia-ţi de lut...

Ierbi otrăvite
năpădi-vor, în grabă,
ochiu-ngheţat...

De unde să ştie
neghina, cucuta,
de tăişu-ţi
albastru!

poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai să regreţi

Îmi este dorul atât de aprig şi te aştept ca o nebună,
În cioburi a sărit fereastra, de al meu dor... nu de furtună.
Vor trece poate multe zile, sau ani... sau cine poate şti?
Şi eu te-aştept ca-ntotdeauna... mereu te-aştept, dar tu nu vii!

De ce să vii? cine sunt eu, şi cine am fost pentru tine?
Am fost femeia ce şi-a dat încrederea şi inima ei, ţie.
Dar ce contează pentru tine? femei sunt peste tot,
Aş vrea să am puterea să te smulg,... din suflet să te scot.

Vor trece anii tot în grabă, aşa cum în grabă sunt toate
Te-or năpădi dintr-un trecut, amintiri nenumărate
Ai să regreţi că n-ai ştiut să-mi preţuieşti iubirea
Ai să regreţi dar ce folos, rămâi cu amintirea!

Femeile te-au părăsit, şi toate te-au uitat
Tu ai rămas însingurat, cu sufletul secat
Să nu-ndrăzneşti să te întorci la mine înco-dată
Eu inima mi-am ferecat, şi poarta e-ncuiată!

poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!