Nebunul
Noroiul hohotea împrejur.
Numai el, cuminte
se oprea din când în când
își scotea un ochi
înghițându-l în grabă,
salivând ca un vânător
de elită.
Înapoiați-mi capul...
înapoiați-mi capul!
striga trecătorilor.
Eu am vrut doar
să-nchipui
un peisaj senzual.
În orbită, îi apărea alt ochi
pe care îl scotea cu grabă
și-l întindea curioșilor.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânătoare, poezii despre senzualitate, poezii despre peisaje sau poezii despre nebunie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.