Poezii despre fractura
Rezultate pentru fractura în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Fractură
Universul se sprijină
într-o singură gleznă.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre glezne
Ori ce factură
get-beget
produce fractură
în buget.
catren de David Boia (16 noiembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre buget
Ramas bun
Ma intorc din tara de ploi,
in care au ramas uitate
morile de vant
si oasele mele de trup, nemestecate...
doar inima ma urmareste a stafie,
invocand zadarnic acea zeitate,
ce-mi provocase o lacrima vie
si aceasta fractura de pleoape.
poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre ploaie, poezii despre inimă sau poezii despre fantome
Cumul
Cum devorează timpul
Momente și zile
Ani și ere geologice
Lume stele și univers
Toate dintr-o fractură
Incipientă care crește
Și nu mai stagnează
Pildă crudă și nemiloasă
A devenit vorba timpului
Și fapta lui sângerează
Iar oamenii se contrazic
Accelerat între ei
Ca să adâncească
Mai mult prăpastia
Și haosul primordial
În atare comportament
Salvarea poate veni
Numai de la îngeri.
poezie de David Boia (19 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre îngeri
- poezii despre zile
- poezii despre viteză
- poezii despre stele
- poezii despre salvare
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre geologie
- poezii despre devenire
Insultă
La modul personal,
insulta este o rană
care spune:"Asta nu este
o fractură ocazională
care s-ar fi putut întâmpla
unui picior, de exemplu;
asta a fost o nedelicatețe provocată conștient".
Insulta trebuie să ne amintească
nu numai că doare întotdeauna,
dar că există niște resorturi
chiar în componența noastră intimă niște părți care
tratează alte părți cu o asemenea neobrăzare
încât noi trebuie să spunem: "Asta trebuie să înceteze".
poezie de Kay Ryan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare sau poezii despre existență
Seisme cu vaci și atacuri de panică
probabil s-a produs o fractură
măreță chiar înaintea cu... tremurului
pe richter altfel nu
văd vreo legătură deșteaptă-ntre ce
au primit literații recruți cu oasele zob
de dulce la spital (?!) și apoi
cum au ieșit de la morgă în uniforme se-duce
poate ideea de ciocolată cu vacă
mov: cu vacaboandă cumva
camuflată cu sunete la
112
și mai departe la firul
ierbii sau al molozului răscolit cu aceeași andrea
cu care se scarpină se umplu de sânge
sub ghips
poeții neamului prost
instruit (?!) în ce privește consumul exagerat
de dulciuri în caz de seism
literar... staniolul foșnește
de
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cutremure
- poezii despre vaci
- poezii despre sânge
- poezii despre sunet
- poezii despre prostie
- poezii despre poezie
- poezii despre panică
- poezii despre medicină
- poezii despre literatură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Fasole în untură de om
îți erau tot mai numeroase cântecele
parcă fiecare păticică din tine devenise o lebădă
murirea lor era galopul calului fără picioare
mă cunoșteai dintr-o existență oarecare
privitoare la cerul străpuns de pisc
din senin curgea sânge albastru
ca de la regi neîncoronați și curgea apă de moarte...
îți era gura străpunsă de ac de albină
găsise acolo dulceața vorbelor fără vicleșug de ființă
frica era o simplă notație a întunericului
&
licențiat la "Școala de nebuni"
felcerul îmi găsise fractură de orizont
cică priveam vertical zarea
la intersecția dintre uman cu strada de îngeri
în unicul sens de înot pe zbor
acasă la demiurg
prăjeai fasole în untură de oameni
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre întuneric, poezii despre înot, poezii despre școală, poezii despre muzică sau poezii despre monarhie
Iubirea nu e totul
Iubirea nu e totul: nu e mâncare, băutură
Sau somn adânc, acoperiș ce apără de ploaie,
Ori un buștean pentru aceia ce în ocean căzură
Pe care urcă și-apoi cad și-n apă iar se-nmoaie.
Plămânul îngroșat nu-l poate face să respire
Sângele nu-l va curăța, fractura n-o va vindeca;
Dar mulți care iubirea n-au, și sper să nu vă mire,
Chiar în acest moment cu moartea doresc a se-alia.
Și totuși s-ar putea ca-n ceasul de necaz
Nevoia să mă împingă când gem să scap de el,
Căci mă apasă tare și nu îmi dă răgaz,
Să vând iubirea noastră ca să-mi revin nițel
Sau amintirea nopții, să simt hrana-n stomac.
Dar chiar de-ar fi posibil, nu cred că am s-o fac.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre posibilitate, poezii despre ocean, poezii despre nuntă, poezii despre noapte, poezii despre mâncare sau poezii despre moarte
Micro-univers
Poeții stau dintotdeauna în miezul cuvântului și beau absint întinși pe canapeaua portocalie.
Trag însingurarea din țigara electronică apoi spun Nu! dezordinii mentale.
Ei par că vin din Arcadia,
dar noi știm că le-am văzut aievea osatura fragilă ce se poate fractura ușor la o simplă respirație...
Am atins clavicula unui poet contemporan și
i-am simțit aerul comico-tragic
din felul în care își îngrijește unghiile
incarnate, roase de proprii canini,
unghii cu care a zgâriat facturile plătite priority
post.
Cândva, poeții lumilor viitoare, vor frânge scheletul vieții mirobolant,
în timp ce timpul gândirii va fi în reflux.
Atunci nimeni nu va mai întreba despre întîiul om care a fragmentat harta limbajului
în micro-universe.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre plată, poezii despre hărți, poezii despre gânduri, poezii despre electronică, poezii despre dinți sau poezii despre cuvinte
Dragostea nu-i totul
Dragostea nu-i totul: nu-i carne și nici măcar nu-i băutură,
Nici siestă nu-i, nu-i nici țiglă care să te apere de ploaie;
Și nici buștean nu-i, de care să te-agați să scapi de viitură,
Când coborând cu el, când cu el urcând pe creastă de puhoaie;
Dragostea nu poate împinge aerul într-un plămân bolnav,
Nici curăța sângele, nici vindeca fractura unor coaste
Și, totuși, mii de oameni i-ar dărui lui Satan sufletul sclav
Pe loc, în schimbul unei infime promisiuni de dragoste.
S-ar putea ca-un ultim ceas de cumpănă, nevoilor datoare,
Țintuită la pământ de dureri sau țipând după-ajutoare,
Sau poate fiindcă nu văd o altă ieșire salvatoare,
Să-mi vând iubirea pentru-o zi de pace și-un strop de alinare,
Sau să negociez amintirea-acestei nopți pentru mâncare.
S-ar prea putea. Deși, nu cred ca-aș putea. Așa să fie oare?
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre suflet, poezii despre sclavie, poezii despre promisiuni sau poezii despre pace
<< < Pagina 1 >