Cumul

Cum devorează timpul
Momente şi zile
Ani şi ere geologice
Lume stele şi univers
Toate dintr-o fractură
Incipientă care creşte
Şi nu mai stagnează
Pildă crudă şi nemiloasă
A devenit vorba timpului
Şi fapta lui sângerează
Iar oamenii se contrazic
Accelerat între ei
Ca să adâncească
Mai mult prăpastia
Şi haosul primordial
În atare comportament
Salvarea poate veni
Numai de la îngeri.

poezie de David Boia (19 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tren primordial

Venea un tren aşa cu zel,
Noi îl priveam din caldarâm
Un univers ducea în el
Pe ritm acut de tâgâdâm

Dintr-un timp primordial
Trecea cu vuiet ca furtuna
În ritm alert şi bestial
Trecea şi huruia întruna

A apărut ca din neant
Şi a crescut accelerat
Devine tot mai relevant
Şi mai ales aglomerat

Căra cu sine în vagoane
Un univers fenomenal
În taină provocă frisoane
Creşte la orişice semnal

Crescu intens fără oprire
Cuprinse universul vast
Ţintea pe sus la nemurire
Si tot creştea entuziast

Suia acolo printre stele
Mai debordant ca ori şi când
Prin universuri paralele
Cât cu viteza unui gând

Căra atâtea universuri
În drumul lui spre alt tărâm
Cât nu pot evoca în versuri
Numai pe ritm de tâgâdâm.

poezie de David Boia (3 mai 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai îngeri

Evident seninul din noi
Nu poate exista singur
Numai înfăptuit de îngeri

În mod cert pacea între noi
Nu poate persista de fel
Numai realizată cu îngeri

Lumina noastră călăuzitoare
Nu poate străluci nici cum
Numai menţinută de îngeri

Viaţa noastră terestră
Nu poate dăinui nici când
Numai străjuită de îngeri

Categoric universul infinit
Nu poare fi etern nici cum
Numai implementat cu îngeri.

poezie de David Boia (2 aprilie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă nu vom urca la munte, în câteva ere geologice muntele va coborî la noi.

aforism de David Boia (7 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la Big Bang încoace universul e o imensă rană care sângerează abundent şi se extinde accelerat.

aforism de David Boia (7 martie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Direcţia timpului în care un calculator îşi aminteşte trecutul este aceeaşi cu cea în care dezordinea creşte. Asta înseamnă că senzaţia noastră subiectivă de direcţie a timpului, săgeata psihologică a timpului, este determinată de săgeata termodinamică a timpului. Asta face ca legea a doua a termodinamicii să devină aproape banală; dezordinea creşte cu timpul, fiindcă noi măsurăm timpul în direcţia în care creşte dezordinea. Nici că se poate un pariu mai sigur!

Stephen Hawking în Teoria universală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corupţia la noi

Un fel univers degenerat,
Care se extinde accelerat.

distih de David Boia (18 august 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quasarii

Lucesc frenetic quasarii gigantici
Acolo, în noaptea depărtărilor,
Care de fapt nici nu-i noapte,
Numai pentru noi ăştia mici,
Acolo, e numai o stare de veghe,
Departe, la margine de univers,
Care nu-i margine de niciun fel
Doar pentru noi ăştia infimi,
Acolo, timpul a încremenit aievea
Să nu conturbe bravii quasari,
Cei ce vor naşte mândre galaxii
Din tăria lor de caracter, cu patos
Expulzând puzderie de praf de stele
Ca nişte superbe jocuri de artificii
Ah, quasarii cei de peste alte ere,
De ce v-aţi dus aproape de infinit?
Voi, maximul de materie şi lumină,
Voi, care configuraţi o nouă viaţă,
Voi, care extindeţi pururi universul,
În timp ce noi facem doar figuraţie,
Sau cel mult privim prin telescoape
Ori mai băgăm strâmbe în univers,
Cu gesturi infantile, deocamdată...

poezie de David Boia (16 august 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extemporal

Când efemerul ne domină
Noi nu putem accesa eternul
Atunci fără nici un echivoc
Să nu amânăm facerea de bine
Fiindcă amânarea nu-i a bună
Iar pasivitatea în sine
Produce o deplasare
Spre energii negative
Undeva în spectrul întunecat
În atare situaţie la limită
Numai iubirea statornică
Mai poate salva existenţa
Numai cei din afara timpului
Pot domina cu adevărat trăirea
Ca să devină veşnici şi sacri.

poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de mamă

Începând cu Eva
iubirea a venit pe Terra
a aterizat aşa de una singură
la persoana întâi
aşa a fost ea hărăzită
să aducă afecţiunea primordială
apoi fiecare mamă
a mai pus o cărămidă
la piramida iubirii
cu timpul piramida
a devenit deal
apoi munte
şi continuă să crească
în variantă optimistă
va creşte necontenit
se va extinde accelerat
aşa ca universul
pe care-l va acapara
în termeni euforici.

poezie de David Boia (19 mai 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi spui despre dorul de om

I
Tata a urcat un luceafăr mai sus de ceruri,
mai sus de zilele şi nopţile măcinate de viaţă.
După ultimul cer a cuprins
adâncimea timpului;
îmi vede somnul tulburat de plâns.
E liber (mi-a spus)
dar că m-aude uneori plângând
şi stelele se întunecă
în flacăra roşului apus.
Este de ajuns
că am rămas pe pământ un gând,
şi nu un fir de iarbă culcat de vânt.
Altfel prea multe lacrimi s-ar fi plâns,
copila mea.
Nu pune lacrima peste mine care mă striveşte,
rămân aşa cum sunt –
sclipitor în stele,
mugur în nuiele –
căci învelişul de pământ
mi-a fost mult prea strâmt,
cu mult timp înainte
când te ridicam deasupra inimii
cu braţe largi de părinte.
Uită de timpul ce creşte între noi
şi urcă cerul tău înspre mine.
Poate oi lăsa în părul tău dorul,
iar lacrima – pământului
să urc în următorul mugur floare.
II
Tata a urcat un luceafăr mai sus
de ceruri.
După ultimul cer, l-a cuprins
adâncimea timpului dus;
îmi vede buzele rostindu-l
în somnul tulburat de plâns.
E liber (mi-a spus)
dar că m-aude uneori plângând
şi steaua lui se întunecă
în flacăra roşului apus.
E de ajuns
că sunt pe pământ un gând,
şi n-am rămas un fir de iarbă culcat de vânt.
Altfel prea multe lacrimi s-ar fi plâns.
Îţi aud plânsul fără răspuns;
aşa uşor cum sunt,
umblu în apele care ţi-au cutreierat ochii,
învelişul de pământ
mi-a fost mult prea strâmt
în vremuri dinainte.
Aş fi murit cum moare umbra în lumină
dacă zeii nu mi-ar fi aruncat în trup
suflet de părinte.
Uită de timpul ce creşte între noi,
mă vei revedea în amurg
stea fără noapte,
stând cu genunchii pe cer
ca şi cum ai veni dintr-o rugăciune
să-mi spui despre dorul de om.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet (9 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus la munte

Am privit deseori munţii
Şi i-am sorbit din ochi
Din interior şi din exterior,
Fiindcă am crescut la munte
Am vrut să desenez munţi
Şi am desenat nişte vulcani
Pe urmă şapte coline verzi
Şi toate numai cu o pensulă,
Acum că e vorba de munţi
Cuget ades să devin munte
Tot mai insistent şi tandru
Până atunci adulmec munţii
Caci munţii dau inspiraţie
Şi tărie şi forţă şi putere
Ei sunt chintesenţa planetei
Mesageri viabili peste ere,
Azi mă contopesc cu munţii
Fără să aştept, fără echivoc
Aşa dintr-un reflex primordial.

poezie de David Boia (4 martie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Uită de timpul ce creşte între noi,
mă vei revedea în amurg
stea fără noapte,
stând cu genunchii pe cer
ca şi cum ai veni dintr-o rugăciune
să-mi spui despre dorul de om.

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filosofiile unei ere au devenit absurdităţile următoarei ere, iar nebunia de ieri a devenit înţelepciunea de mâine.

citat din William Osler
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţurile care nu se negociază cresc, iar celelalte stagnează.

citat din David Boia (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cârmaciul

Când s-au aprins
Primele stele în univers
El a dat noi directive
Aşa că atenţie
La mersul aştrilor
Numai cei iniţiaţi
Vor putea citi în stele
Mersul vremurilor
Numai minţile luminate
De înţelepciune divină
Vor putea dezlega
Enigmele acestei lumi
Numai îngerii ne pot spune
Taina acestui univers.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinismul poetic lasă loc metaforei

cel puţin pentru o ciocnire cu scântei
între un refren idiot şi un bis cumsecade
oricum e ceva mai mult decât indiferenţa
deşi oamenii se străduiesc să meargă mână în mână
ca dintr-o lipsă acută de orientare
sau poate este doar o nevoie ombilicală de a dansa
chiar şi atunci când îşi aleargă simţurile
ca pe nişte fluturi orbiţi de lumină
iar tu râzi ca o floarea-soarelui la lună
întotdeauna cu un milimetru mai mult
decât pot eu înţelege

oamenii se ascund mai tot timpul foarte bine
cel mai mult de propriul lor eu
iar faptul că uneori ne strângem mâinile
ca într-un sărut scăpat de acasă
e tot o formă de cinism romantic
între cântatul cocoşului
şi veşnica cotcodăceală de advertising

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au trecut atâtea clipe

Au trecut atâtea clipe în zadar!
Nisipul în clepsidră s-a topit
Şi timpul dintr-o dată s-a oprit
Căci sângerează iar... şi iar... şi iar.

La poarta unui vis a-ngenunchiat,
Bătrân şi singur, trist şi fără rost,
Uitând de timpul vieţii lui frumos...
Şi astfel suferinţa i-am aflat.

Au izvorât poeme de dureri,
Întunecare, lacrimi şi suspin.
S-au risipit luminile de ieri!

De-acuma nici copiii nu mai vin.
Sunt obosiţi, poate prea mult le ceri...
S-au dus în grabă, vezi, atâtea ierni!

rondel de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campanie

Promisiunile
au sufocat
spaţii vitale
au blocat căile de acces
încât nu se mai poate circula
şi partea cenuşie
pare că a devenit
tot mai neagră
iar orizontul
închide ieşirile de rezervă
pe scara de incendiu
numai negru de fum
în formaţiuni haotice
iar cei care cred promisiuni
se descompun vizibil
cu trupul şi mintea
în flagrant.

poezie de David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă esenţele pe care oamenii le stimează atât de mult, fără să le iubească, n-au putut salva nimic, atunci nu ne mai rămâne decât curajul amăgirilor. Să rămânem adică aici pe pământ, să ne compromitem şi să ne lichidăm ca amăgiri între amăgiri. Esenţele ne distrug dincolo de lume: este o distrugere mai interesantă, dar nu mai dureroasă. A te distruge cu toţi amărâţii acestui pământ este o renunţare mai mare, mai tristă, mai nemiloasă. Să ştii că lupţi numai pentru amăgiri şi că pentru esenţe n-are rost să faci sacrificii prespune atâtea lucidităţi, atâtea rostogoliri şi atâtea victorii, încât nu te mai poate opri de la un suprem orgoliu şi de la o supremă umilinţă.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cliché

Un om şi o femeie –
un accident auto
între o maşină veche şi o altă maşină, mai veche.
Circulaţia a fost deviată,
aşa că ei s-au întâlnit într-o zi la sensul giratoriu;
cum traficul era congestiont s-au tamponat,
– el şi ea ca două vehicole.
Promisiunile lor sunt primele care vor fi încălcate,
dar minciunile vor mai supravieţui câteva zile,
deşi cu dezamăgiri din ce în ce mai mari.
Cerul se vede zdrenţuit prin apărătoarea de vânt a geamurilor,
iar acomodarea cu paguba va devora jumătate din primăvară.
În întuneric, secretele şi colţii dorinţei
ies la suprafaţă, iarăşi şi iarăşi.
Câţi ştiu cum să navigheze prin labirintul regulamentelor de circulaţie?
Şi datorită jurămintelor, mai ales, chestia asta doare;
iată, încă o dată se dovedeşte neputinţa voinţei.
După o asemenea rană însângerată: de la cei mai mici nervi până la creier,
chiar şi carnea a contractat tulburări anxioase.
Accelerare, lumini roşii, străzi cu sens unic, taxe de trecere –
implicarea în dragoste a devenit o manevră periculoasă –
şi nu ambulanţa, doar timpul poate veni în salvarea lor.

Ei sunt doi supravieţuitori.
Va putea el oare să reconsidere?
Va putea ea uita îndoielile chinuitoare privind siguranţa maşinii?
A devenit cel mai prudent şofer,
temătoare că îşi va avaria şi aceast autoturism luat la mâna a doua.

poezie de Rong Rong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!