Poezii despre ființă
Surse care se potrivesc după titlu:
Rezultate pentru ființă în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Ființă, ramuri în cer
Tu să nu-mi spui cum te numești
Ființă cu pielea de sticlă,
Voi măsura cu tihnă ceea ce ești,
Cu tihnă, și poate cu frică.
Tu să nu-mi scrii despre cum crești
Ființă cu părul în soare,
Voi cerceta-n candele umbre cerești
Cu ruga murită-n picioare.
Tu să nu-atingi cuvântul greu
Ființă cu buze de-apusuri,
Voi decanta în clepsidră, acum și mereu,
Privirile-ți, tainice spusuri.
Tu să nu-adulmeci pom răsărit
Ființă cu aer de seară,
În flori am să-ngrop, în chip felurit,
Zefiru-ți, în lacrimi de ceară.
[...] Citește tot
poezie de Șerban Moescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre seară
- poezii despre păr
- poezii despre picioare
- poezii despre nuferi
- poezii despre gânduri
- poezii despre frică
- poezii despre flori
- poezii despre cuvinte
Unica ființă
Mama mea, icoană sfântă,
Mama mea, suflet de pâine,
Tu ești unica ființă
Care în sufletul meu veșnic va rămâne.
Va trece timpul peste mine,
Va trece timpul peste noi,
Dar tu vei fi unica ființă
Care mă va apăra de vânt și ploi.
Pentru tine, scumpă mamă,
Aș trece munții în zbor,
Căci tu ești acea ființă
Care mi-ai dat un viitor.
În fața ta mă închin
Și multă sănătate îți doresc,
Căci tu ești unica ființă
Pe care cu adevărat o iubesc.
poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre suflet
- poezii despre mamă
- poezii despre vânt
- poezii despre viitor
- poezii despre urări
- poezii despre timp
- poezii despre sănătate
- poezii despre sfinți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ființă
cu rotule egale neacoperite
semănând mergi agale
un pumn de lumină
pe cărarea călcată
de rostiri egale
de foc de argint sclipind
și încântând cercul nopții
ființă ce-ncânți fără să cânți
o strofă ai cules iubire
rămân nemișcat o viață
îndrăgostit de rotulele tale
de femeie astenică
ființă cu părul de foc viu
mă furișez să-mi bag pumnul
în gură de ciudă sângerez
ființă care mi-ai golit sufletul
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre noapte, poezii despre viață, poezii despre păr roșcat, poezii despre poezie, poezii despre muzică sau poezii despre lumină
Rondel pentru Cătălina
Ce mai făcuși, ființă,
Prin cele țări străine,
Mai plângi, încă, în tine,
De-atâta suferință?
Știu bine,-ntr-o privință,
Că te-ai închis în sine...
Ce mai făcuși, ființă,
Cu pleoapele-ți divine?
De ai vreo nevoință,
Să te întorci la mine,
Tiptil, printre suspine,
Ca să-ți acord priință...
Ce mai făcuși, ființă?
rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre țări, poezii despre suferință sau poezii despre plâns
Curgerea întru Ființă
Satul e elogiul iubirii
Elogiul dăruirii de sine
Elogiul fiecărei împliniri!
Satul e iubirea dintâi
E torța fiorului "rămâi"
Viața visului de viață!
Satul e curgerea întru Ființă
Răstigniri lăuntrice-n destin
Despovărare de Eu, de Eul sublim!
poezie de Constantin Anton din Credința din Inima mea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sat sau poezii despre prima iubire
Erai o fiinta
Erai o ființă
cu prea multe fruntarii
... o ființă
mult prea închisă
în ea însăși
... căreia - îi vor crește
crotali erectili
pe limbă - dacă
în lumea ei apocrifă
cuvintele - vor rămîne
aceleași in-sfere
de vid
... dar
cît oare
va mai suporta
ființa ta - distinctă
de umbră și oglindire
vidul lor
[...] Citește tot
poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere
Cartea
Îmi era trist.
Până când...
Până când am descoperit,
cum e să evadez.
Am început a citi,
Cu durere, dar cu dorință.
Deoarece sunt o ființă,
O ființă, care simte tot.
Dar nu mă opream.
Visam...
Visam citind.
Zburând în gânduri.
Am evadat... nici nu știu unde,
Eram beată de emoții.
Vedeam ce citeam,
Simțeam ce vedeam.
Nu, nu e o aluzie,
[...] Citește tot
poezie de Adriana Midrigan din revista "Roua Stelară" (februarie 2014)
Adăugat de Adriana Midrigan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre tristețe, poezii despre lectură, poezii despre imaginație, poezii despre fericire, poezii despre durere sau poezii despre dorințe
* * *
Propriul meu nume este o temniță
în care plânge cel pe care l-am închis.
Și totuși fără încetare mă strădui să ridic zidul în jurul meu.
Și în vreme ce zi de zi acest zid crește spre cer,
în adâncurile beznei eu nu-mi mai întrezăresc
adevărata mea ființă.
Mă mândresc cu acest zid înalt
și de teama celei mai mici spărturi, eu o astup în grabă cu țărână și nisip.
Dar având mereu grijă de numele meu,
eu mă depărtez neîncetat de adevărata mea ființă.
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, citate de Rabindranath Tagore despre înălțime, citate de Rabindranath Tagore despre plâns, poezii despre nisip, poezii despre mândrie, citate de Rabindranath Tagore despre frică sau citate de Rabindranath Tagore despre creștere
Iubitei
Ca și primordială lege
Dintru a cărei mistice esențe
Natura-i lasă să-și dezlege
Puterea vie-a unicii ei fețe
Iubirea-i versul nemuririi,
Poem sublim de 'naltă elocință,
O taină hărăzită-a firii
Ce-nnobilează sensul de ființă.
Însă în totul ce există,
Când îți lipsește cineva, se pare
Că viața poate fi și tristă,
Că-ți poate da și lacrime amare.
Și greu e drumul vieții cărei
Povara-i o ființă ce-ți lipsește,
Tu ești a clipei fiecărei
Un dar, ce-nsemnătatea-mi dezrobește.
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (5 decembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre oratorie, poezii despre legi sau poezii despre existență
Iubitei
Ca și primordială lege
Dintru a cărei mistice esențe
Natura-i lasă să-și dezlege
Puterea vie-a unicii ei fețe
Iubirea-i versul nemuririi,
Poem sublim de 'naltă elocință,
O taină hărăzită-a firii
Ce-nnobilează sensul de ființă.
Însă în totul ce există,
Când îți lipsește cineva, se pare
Că viața poate fi și tristă,
Că-ți poate da și lacrime amare.
Și greu e drumul vieții cărei
Povara-i o ființă ce-ți lipsește,
Tu ești a clipei fiecărei
Un dar, ce-nsemnătatea-mi dezrobește.
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (5 decembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >