fiinţă

Credinţa

Cu tăcere surdă calc
Pe nisipul alb...
şi cald,
care sfarmă asfinţitul
ce desparte
ce-i pe jos de ce e sus.

Dar eu sunt?
Eu stiu că nu-s.
Nu-s aici, aproape mie,
nici departe,
nici pustie,
nu-s tăcere,
nici fiinţă,
nu sunt nimeni undeva,
nu-s incet,
şi nici cândva...

Cresc fără răsad cuvinte
înapoi şi înainte,

[...] Citeşte tot

poezie de Mara Chiriac
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-ne!

atunci când inima se strânge în ea chinuită, de suferinţă
când simte nedreptatea sau o iubire înşelată sau pierdută
să încuiem în noi cei urât şi cei nesuferint şi să zicem acelei fiinţe
suntem la fel ca tine şi iartă-ne de cei neuman în noi
şi-n a noastră fiinţă!
Iartă-ne că noi am uitat că putem să fim la fel ca tine
oricând în suferinţă!
Iartă-ne, tu, la fel ca noi
o fiinţă!

poezie de Viorel Muha (octombrie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ţii în mână o mână străină

Eu ţin în mână o mână străină,
E caldă sau rece eu nu pot s-o simt.
Gândul meu e la tine – fiinţă haină,
La dragostea noastră pierdută în vânt.

Tu ţii în mână o mână străină,
Te faci că ţi-e cald – eu ştiu că îngheţi.
Mă faci să fiu fiinţă haină,
Uitarea s-o scriu pe-ai inimi pereţi.

Ţinem în mâini – mâini străine,
De ieri sunt străină să ştii,
Şi mâna-mi străină îţi este de mâine.
Străină fiind, nu aştept să mai vii..

poezie de Guţu Anna Igorevna din Supradoză de gânduri (4 ianuarie 2014)
Adăugat de Simona Micu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terra

Se naşte el, Pământul, cu fiecare fiinţă,
Ingurgitat şi pus la loc ca o icoană,
Ce face din bucăţi, de secte, o credinţă,
Ca fiind el, altfel pururi... Renaşte om, iguană!

Se moare, oare, Pământul, de atâta neştiinţă
Pierdut în dogme stranii, atâte multe rele
Şi-ar putea el să curme atâta neputinţă,
Cum a curmat deja, reptilele... de grele.

Oare o trăi, Pământul, aşa precum eu, fiinţă
-Ce nu-i sunt eu suprem, el este, el mă ţine
Şi nu suportă gravul, ce-l am ca locuinţă-...
Nerecunoscător, plăti-voi, o zi... Ce poate vine?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul credinţei

Temeiul vieţii e-n credinţă
Spiritul fiecăruia întru fiinţă
Slujind prin dor şi suferinţă
Putere, slavă, vis, voinţă!

Sete de lumină divină
Rerăstignire-n fapte de prisos
Sufletu-n lacrimi alină
Metaforele unui vis frumos!

Temeiul vieţii e-n credinţă
Spiritul fiecăruia întru fiinţă
Slujind prin dor şi suferinţă
Putere, slavă, vis, voinţă!

Mai presus de orice aşteptare
Clipa în emergenţe noi tresare
Clopotul fiind în îndurare
Miez peste cruci perpendiculare!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum te iubesc?

Cum te iubesc? Dă-mi voie să îţi spun
În sus, în jos, în stânga şi în dreapta
Şi-n taină eu în suflet îmi propun
Spre Har şi spre Fiinţă să urc treapta.
Şi te iubesc în fiecare zi
Din zori şi până arde lumânarea
Cum unii caută Dreptatea, ştii
Şi-aşa cum alţii preţuiesc Valoarea.
Şi te iubesc cu o inimă nebună
Cu vechi dureri, dar plină de credinţă,
Cu o iubire ce părea s-apună
Cu sfinţi pierduţi, cu-ntreaga mea fiinţă,
Cu zâmbete, cu lacrimi, şi de-o vrea Dumnezeu
Te voi iubi mai bine când voi muri şi eu.

poezie clasică de Elizabeth Barrett Browning, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţă de lumină

azi am operat un gând bolnav
am scos din el tot ce era banal
şi l-am repus în mişcarea de idei

timpul şi spaţiul i-a devenit neîncăpător
dar mai departe nu-l pot explica
am rămas în propria scoică a memoriei

din ea privesc prin deschizătură
cu acea curiozitate neobosită
strânsă de toţi semenii pe pământ

mă evaluez după fiecare clipă
şi rămân aceeaşi fiinţă de lumină
care-şi pune gândurile în vise realizabile

din orice parte mă văd liber
să-mi construiesc propriile idealuri
fără umbrele în care mă vor alţii

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans macabru

Degeaba la gât îţi cumperi podoabe
Din cele mai fine şi scumpe - snobism.
Prin anii de boală şi crunt scepticism
Privirile-mi curg de chipuri neghioabe.
Curând - te-am citit - fiinţă naivă
Vei plânge la poarta finalului drum,
Dar râzi şi dansează prin baruri, acum,
Cât noaptea-i de grea şi rece - lascivă.
Sicriul e casa-ţi imensă ce-o porţi
Pe brâncii de aur, atât timp cât eşti
Nebună, fiinţă, să crezi că-i doar vis,
Şi teama din tine demult ce-o suporţi
Va-nchide volumul greşitei poveşti
Cu dansul teluric al morţii, precis.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e o fiinţă
Cu bună ştiinţă
Dar şi un animal
În caz eventual.

catren de David Boia (5 septembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inteligenţa adevărată
Cuprinde întreaga Fiinţă
Doar când Fiinţa e inundată
De un val adânc de conştiinţă

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!