evadare

Stari incerte

Fiinta-mi e ravasita
Aspir la o evadare, evadare dintr-o stare fara nume
Ghiarele abisuluima tin captiva
Totu-i vid, traiesc intr-un delir continuu
Revino-ti fiinta....

poezie de Raluca Alexandra Pasăre
Adăugat de Raluca Alexandra Pasăre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără limite

Căutând libertate
Seduşi de dorul libertăţii
Mereu încercăm evadare
De peste tot
Din noi şi dintre noi
De orişiunde
Sau de nicăieri
De aia Cel de Sus
Ne-a pus dinadins
Într-un univers infinit
Din care evadează
Numai cine poate
Sau poate că n-are rost
O evadare fiindcă aici
E libertate nelimitată
Care totuşi presupune
O înălţare la ceruri.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare simplificată

în timpul descoperit cu jumătate de inimă
palmele devin ventuze pe zid
oasele schele ce improvizează echilibrul
carnea se întinde arcuri
în infuzia de speranţă şi marea poftă de risc
într-o evadare simplificată
se sare provizoriu peste povârnişuri osoase
în cealaltă jumătate de inimă
în dimineţile de trezire
cu noaptea-n cap
umbre alunecă de pe frunte deasupra sprâncenelor
nu e regretată bucăţica aceea de mătase
cu care se şterg ochelarii negri
ar dispărea orice fermecare
a desprinderii din acest film de întuneric
ce lasă suluri spumoase să treacă valuri
în răpăit de tobe
alunecări pe parapetul inimii
desprinse dintr-un coşmar simfonic
năvălit de oriunde

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare prin poezie

Domnule şi zici că-i poezie
şi versul chiar e-adevărat
păi să-mi arăţi fir-ar să fie
rănile de unde-ai evadat

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (6 aprilie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare

În fiecare dimineaţă
evadez din mine
ca dintr-o cetate învinsă
Părăsesc refugiul cu teama
că nu mă voi mai întoarce poate, niciodată

Ceea ce se va întâmpla totuşi
cândva

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare

ciudată trezire a stelei
născută din novă

ce putere nedreaptă
poate să aibă
praful cosmic
asupra mulţimii de poduri
intergalactice

sunt umbra lui doi

ah!
minusculă viaţă
te voi închide cu cheie de sori
în urechea internă
a câinelui meu orb

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare

Printre pietrele înşiruite respectuos,
Mă îndrept spre ţărmul mării.

"Vorbeşte!
Înţeleg toate limbile din lume!"

Marea râde
Şi-mi arată
Păsări care pot înota,
Peşti care pot zbura
Şi nisipuri care pot cânta.

Şi nu pomeneşte nimic
Despre eternitatea contradicţiei.

poezie de Gu Cheng, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare

Timpul parazitează în noi
pentru ca suntem vii...

Ţi-am cedat oxigenul
plămînilor mei...
l-ai închis într-un recipient
şi-ai evadat pe lună...
erai convins că nu există
nici timp acolo.

Inspir bioxid de carbon...
chiar dacă m-ai preschimbat în plantă
tot timp îmi curge prin seve...

poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

1

Cred c-am murit pe sânii de strugur
ce m-au vrut
în schimbul păsărilor derutate,
cred c-am să trec în arbori
şi celălalt ţinut
mă va conţine doar pe jumătate;
cred că sunt arcul ploii –
o splendidă agat
zbătându-ţi-se domolit în coc...

Şi poate-s doar lumina prin parc,
neruşinată,
sfinţită evadare din Van Gogh...

poezie clasică de George Florin Cozma din Oglinzi în rouă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un dor nebun de evadare

Ascult pierdut pădurea mea de şoapte
Un bir nedrept în fiecare noapte
Scadenţa care pururi înfioară,
La cap de pod mă străjuie o fiară;

Mă bântuie nebun un dor de ducă
Şi-mi fâlfâie la geam ca o nălucă
Să fug din lume ca dintr-un tablou
Să fug de toţi. Şi să mă nasc din nou!

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!