Evadare

În fiecare dimineaţă
evadez din mine
ca dintr-o cetate învinsă
Părăsesc refugiul cu teama
că nu mă voi mai întoarce poate, niciodată

Ceea ce se va întâmpla totuşi
cândva

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadarea

În fiecare dimineaţă
evadez din mine
ca dintr-o cetate învinsă

Părăsesc refugiul cu teama
că nu mă voi mai întoarce poate, niciodată
Ceea ce se va întâmpla totuşi
cândva

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amore, more, ore, re ... (dedicaţie pentu Sir)

De curând, un necunoscut m-a făcut să retrăiesc, insantaneu,
"Povestea unui om adevărat" (Boris Polevoi)!
Îi trimisesem o jerbă de flori, insinuată în lama unui pumnal!
A fost ca un vis, un coşmar ciudat în care,
eu însămi îi reamputasem picioarele,
eroului meu, dintr-o carte citită demult!
Din prea multă dragoste; sau răsfăţ; sau din teamă!
Din teama de a nu-l pierde, zadarnic...!
A fost ca şi cum aş fi secţionat (fără niciun drept)
fiecare fibră dintr-o fiinţă!
S-ar fi putut întâmpla ca, pentru mine,
ea să nu se mai recoaguleze... niciodată!
Şi totuşi...
Şi totuşi, un necunoscut, un om pe care nu l-am văzut niciodată,
s-a reinventat, şi–a confecţionat alte picioare (şi mai trainice),
le-a reînvăţat să danseze şi a venit, jovial, către mine!
A venit din nou către mine, fără să-mi ceară nimic!
Nu oricine poate face asta dar, un om adevărat, poate!

poezie de Iulia Mirancea (1 februarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesagerul îngerilor

În fiecare dimineaţă râul aducea la mal
un tânăr înecat
Clopotele bisericii tânguindu-se cu jale
până când primarul a dat ordin
să fie scoase din cetate
Ciocârliile nu se aşezau niciodată
pe ramurile copacilor uscaţi

Cel pe care îl prindea miezul nopţii
ascultând cântecele pădurii,
devenea mesagerul îngerilor

poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă

În fiecare dimineaţă
mă trezesc a mirare.
În fiecare dimineaţă
fac cunoştinţă cu mine.
În fiecare dimineaţă
cafeaua are zaţ.
În fiecare dimineaţă
îmi verific amintirile.
În fiecare dimineaţă
umbra este mai grea

poezie de Vasile Ghinea din Lutul unui pumn de vise (2009)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă mai amintiţi de plimbarea atât de apropiată pe marginea lacului? Din cauza frigului, azi dimineaţă nu era aproape nimeni acolo. Doar eu cu lacrimile mele. Niciodată în viaţă nu am vărsat atât de multe, fără cea mai mică posibilitate de a râde. Nu mai înţeleg ce caut pe lumea asta în care fericirea mă face şi mai nefericit decât nefericirea. Pentru mine aţi devenit atât de importantă, încât mă întreb cum va sfârşi întâlnirea noastră. Aş vrea să evadez cu Dumneavoastră într-o insulă părăsită şi să plâng toată ziua... Cum aş fi putut să-mi imaginez că voi suferi atât din cauza Dumneavoastră?... Tot ceea ce mă ţine departe de Dumneavoastră e exil... Şi totuşi declinul meu datorită Dumneavoastră îmi este necesar şi nesperat.

Emil Cioran în Pentru nimic în lume, scrisoare lui Friedgard Thoma (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Waterloo

În fiecare dimineaţă
Mă întorc dintr-o cruciadă
Mai oboist decât soldatul
De la Maraton.

În fiecare dimineaţă
Mă întorc dintr-un război
De o sută de cărţi,
Cu privirile hăituite
De Biblioteca din Alexandria.

Am purtat lupte grele
În Galaxia Guttemberg
Unde fiecare sărutare a ta
Este o rană adâncă pe trupul zăpezii...

N-am învins niciodată!

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există nimic din ceea ce aş putea să vă ofer, prin intermediul ajutorului care se manifestă în şi prin fiinţa mea de la Dumnezeu, pe care voi să nu-l deţineţi deja fiecare în Universul vostru lăuntric, fie în stare latentă, fie în stare de mugure ce urmează să crească şi să înflorească. Este bine ca fiecare dintre voi să vă daţi seama că ceea ce Eu sunt, veţi fi mai devreme sau mai târziu şi voi, iar ceea ce voi sunteţi am fost cândva şi eu.

Gregorian Bivolaru în Aforisme pline de înţelepciune pentru fiecare zi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea – un elixir

O clipă face
Diferenţa dintre cele două vieţi.
Moartea va fi ca un elixir,
Căci ştiu că mă voi întoarce
Să-mi continui proiectele
Începute acum.
Mă voi întoarce la anii prunciei
Şi voi gusta din plămada cuvintelor
Înghesuite în călimară.
Apoi, ca un râu învolburat,
Voi străbate cerul cunoaşterii
Luând cu mine
Fragmente de iubiri
Lăsate în urmă.
Şi cum să nu mă bucur că voi muri,
Când ştiu că toate ideile mi-au oxidat?!
Aţi cules din mine tot rodul,
Apoi m-aţi alungat
Ca pe un străin propăşit
La poarta luminii.
Credeaţi că în întuneric
Ochiul meu nu mai poate vedea lumina?
Trebuie să simţi mătasea timpului,
Apoi pâlpâirea de deasupra ta.
Aceasta reprezintă cheia succesului.
Eu, voi exista şi prin moarte,
Voi trece prin ea ca o căprioară
Prin nepermisul exod.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia din mine

Femeia din mine trece desculţă
peste podul palmelor tale,
în fiecare dimineaţă te caută,
dezgolită de teama că nu vei mai fi,
îţi aduce cafeaua la ora fixă
şi tu îi spui că s-a întâlnit mai întâi cu Dumnezeu,
de aceea e atât de frumoasă...

Femeia din mine râde între macii sălbatici,
ştie că ziua e copilul ei drag,
pe care refuză să-l înţarce...

Aşteaptă să coboare noaptea,
doar să adoarmă pe pieptul tau,
pentru a-i strecura câteva stele printre degete,
nimeni nu mai poate trece prin ea,
ştie că orice sfârşit este o uşă,
după care, pentru tine, femeia din mine
înfloreşte la fiecare secundă, căutându-te...

Spune-mi că orice femeie din mine
sunt eu!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Experienţele dureroase ne duc de regulă pe o treaptă superioară a cunoaşterii ceea ce dintr-o perspectivă mai înaltă este benefic în fond.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama ce urcă-n capilare

nu de voi îmi este frică ci de-ascunsul din adâncul meu

Dumnezeul voitelor şi nevoitelor, apără-mă de mine cel trufaş
alungă de la mine lăcomia spiritului şi spaimele curiozităţii
şi păstrează-mă lin şi clar ca apa de izvor

multă lume se teme de ceea ce poate să îţi rezerve cel de afară, de întuneric, de moarte
dar puţini realizează răutatea ce zace în cel mai întunecat ungher al sufletului
şi care nu aşteaptă decât o geană de lumină pentru a se căţăra afară

până acum am luptat şi am ieşit biruitor din orice încleştare
dar simt că puterile mă părăsesc, şi presimt apariţia fiarei,
prelingându-se peste ghizdurile prezenţei mele urcând ca lacrima în capilare...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acel spaţiu

Între teama că s-ar putea întâmpla ceva şi speranţa că, totuşi,
nu se va întâmpla, există mai mult spaţiu decât crede cineva.

În acel spaţiu îngust, dur, gol şi întunecos îşi petrec viaţa
cei mai mulţi dintre noi.

poezie clasică de Ivo Andric din Semne pe marginea drumului, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Mai mergem mult, şefu'?
Lucian: Nu ştiu, mă. De ce, te-ai plictisit cumva, ori ai obosit?
Nistor: Nu, şefu'. Dar claustrofobia mea...
Lucian: Văd că ţi-ai ţinut-o destul de bine în frâu până acum. Cred că mai poţi rezista puţin.
Nistor: Poate. Şi totuşi, n-am înaintat destul? N-ar trebui să facem cale întoarsă?
Lucian: O să ne întoarcem, Nis, fii liniştit! Dar nu chiar acum. Ai răbdare.
Nistor: Nu-i vorba de asta, şefu'. Dar cred că am văzut detul pe ziua de azi. Dacă vrei, putem reveni şi mâine, chiar mai devreme, de dimineaţă şi putem continua.
Lucian: Cum?! Ceilalţi... Vreţi să ne întoarcem chiar acum?
Mihai: Ştiu şi eu, Luci... Poate n-ar trebui să întârziem.
Lucian: Nici nu vom întârzia. Totuşi, mi se pare prea devreme să ne retragem.
Alex: Poate... Dar să nu păţim ce aţi păţit voi doi, săptămâna trecută... Nu se ştie niciodată.
Lucian: De asta ţi-e ţie teamă, bătrâne?! Nu cred că ar fi o problemă. Nu de data asta. Şi nici nu cred că se va întâmpla aşa ceva. Dar chiar de s-ar întâmpla, acum suntem toţi, în grup, îl avem şi pe Robby cu noi, deci, ne-am descurca. În plus, domnul Kuny ne monitorizează, ar observa imediat că s-ar întâmpla ceva, deci, n-avem de ce să ne facem astfel de probleme. Eu zic să mai înaintăm puţin, dacă tot am ajuns până aici. Voi ce părere aveţi?

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om poate deveni mai bun dacă doreşte.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi sunteţi?

În fiecare dimineaţă vorbesc cu floarea mea divină
Mă risipesc în mii de locuri de lumină
Descriu poemul vieţii şi adorm în fiecare seară cu vocea blândă în urechea internă
Sunt tot mai detaşată de mine, de toţi din jurul meu
Floarea mea doarme profund
Cum eu dorm în fiecare dimineaţă pe răcoare
Soarele ma trezeşte cu fiecare răsărit al lui
Îmi bate-n geam şi mă atinge pe păr
Nu pot fi singură
Sunt iubită...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am cunoscut niciodată

deschid fereastra
în fiecare dimineaţă
o dimineaţă oarecare
îţi simt parfumul
când privesc un fluture rătăcit
soarele străluceşte uneori
atunci ştiu că zâmbeşti
alteori plouă
presupun că e doar lacrima ta
nu te-am cunoscut niciodată
iubito
poate doar într-un vis fără ţărm
dar când deschid fereastra
în fiecare dimineaţă
o dimineaţă oarecare
îţi simt parfumul

poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a lungul vieţii, cele mai inutile emoţii sunt sentimentul de vină pentru ceea ce s-a întâmplat şi teama faţă de ceea ce s-ar putea întâmpla.

Wayne Dyer în Înţelepciune pentru succes
Adăugat de cosmina
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Femeia din mine trece desculţă
peste podul palmelor tale,
în fiecare dimineaţă te caută,
dezgolită de teama că nu vei mai fi,
îţi aduce cafeaua la ora fixă
şi tu îi spui ca s-a întâlnit cu Dumnezeu mai întâi,
de aceea e atât de frumoasă...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Tu ce-ai face în acest caz? Ţi-ai relua activitatea sportivă?
Mihai: În nici un caz! Orice s-ar întâmpla, nu mă voi întoarce în sport! Am decis să renunţ; n-am să-mi schimb această hotărâre, oricine ar insista, oricât...
Lucian: E bine că eşti hotărât, că ştii ce vrei. Nu cred că greşeşti; sper să nu regreţi niciodată.
Mihai: De regretat, cu siguranţă nu!
Lucian: De ce?
Mihai: Eh; să zicem că m-am cam săturat; ceea ce fac acum mi se pare mult mai interesant.
Lucian: Şi totuşi, eşti dispus să renunţi la titlul de campion mondial, la medaliile de aur, la faimă?
Mihai: Faimă?! Pot afirma că n-am fost niciodată atât de faimos cum sunt acum, de când cu oficializarea misiunii; cei mai mulţi au aflat de activitatea mea sportivă de abia acum, nu înainte. La titlu, la medalii... Nu cred că valorează mai mult decât participarea la misiune şi deja am renunţat.
Lucian: Participarea?! Dacă va mai avea loc această misiune; iar dacă nu?
Mihai: Nu contează; am ales drumul ştiinţei, pe acesta am să merg mai departe. Indiferent ce s-ar întâmpla.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E dorul greu şi nu mai trece

Evadez într-o carte-
Dragă mi-e, s-o cuprind:
O, filele-i înmiresmate
Rup ochii mei în jumătăţi de nimb,
Unde nu e trădare-
Leac asemănător parcurge
Golul din suflet, ce nu are
Rost de-a se traduce.
Evadez într-o lume,
Umbra-i mă întoarce spre lumină,
Şarada cărţii, fila ecumenă,
Istoriseşte pacea divină.
Neobişnuit de calmă,
Urăşte închisă să stea,
Mai aproape de mine,
Ar învăţa şi ea să poată evada-
Indiferent în ce lume,
Timp, spaţiu, însă, în întregime,
Revăzută, ca astăzi,
Esteră, aidoma Cerului, deschisă rămâne-
Concomitent, dinspre interior şi exterior,
Eteric, suflă în mine, sugerând acest dor...

poezie de Lilia Manole (18 mai 2018)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!