depozit

Oriunde există un depozit care vinde balustrăzi

oriunde există un depozit care vinde balustrăzi
există şi un tren circulând pe acolo
iar oriunde circulă un tren
există oameni întinşi de-a latul şinelor dorind să se sinucidă
în prezent mai sunt locuri unde încă nu s-a sinucis nimeni
dar aşteptaţi numai şi o să vedeţi
că într-o zi cineva cu siguranţă o va face

oriunde există un depozit care vinde balustrăzi
noi nu putem convinge oamenii să nu mai dorească să se sinucidă
întinşi pe calea ferată
iar de îndată ce cineva se întinde pe şine
noi nu putem opri trenurile huruitoare

poezie de Sheng Xing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

salcie
ce a uitat sa-si
plece ramurile
foaie goala
purtata de corabia
vantului spre nicaieri
inger ce si-a frant
aripile
si nu mai gaseste
drumul spre vesnicie
depozit de reziduuri
ale viselor
gunoiera sperantelor.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unitatea de margarete

Mai ţii tu minte cu mergeam pe linii
eu pe un una.. mă ţineai
tu pe alta... te ţineam
şi dintr-o dată
au dispărut sub munte.
Şi mi-ai zis că e o unitate militară
şi că pe aici vin în depozit
inimi cu care se aruncă
sângele în oameni.
Apoi am cules margarete
de lângă un tren
înflorit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbare de seară

Venisem în grădină
să mă încarc de frumos,
soarele tocmai oferea lunii
candela cu stropi din suflet,
gajul pentru o nouă zi...
aveam ceaţă în ochi
şi un fulg din viitor topit pe obrazul drept,
poate de la lumină;
greieri cântau
bogăţia timpului pierdut
în trăiri irepetabile,
regina nopţii mă ameţea
de parfumul silfidelor vestale,
stele plonjau în inimi, încălzindu-le,
încă puţin din aurul vieţii
împărţind lumii...
am lăsat acolo o parte din mine,
depozit de iubire.

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adun pentru un mâine...

Adun lumini de suflet pe drumul vieţii mele
Ce strălucesc în juru-mi, ca stelele din cer!
Şi le culeg cu drag, punând de-o parte cele
Ce-mi dăruiesc lumina cu veşnicul mister!

Îmi fac apoi din ele, depozit pentr-un mâine,
Când întuneric poate-oricând să se abată!
Şi caut să mai strâng ceva şi pentru cine,
Puterea nu o are şi pare să nu poată...

Şi ne încropim un cer, ocean geamăn de stele!
Să semănăm lumină, să strălucim de dor...
Şi cu sclipiri de-argint asemenea cu ele,
Să încântăm privirea, lucind asemeni lor!

poezie de Mihaela Ciofoaia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stări

Sunt ca o apă în minimum trei stări;
Ori mintea caldă, m-aburind spre zări,
Anost doar mă curgând, ca timp să treacă,
Până o să îngheţ, albit şi gura o să-mi tacă...
Sau forma seacă, când nu sunt, de sublimat,
Să m-absorb singur, să revin din dur, armat
Din ce-am reţea, o plasă toată numai fire,
De ce-s în fond, opacul mat, sau strălucire...
Sărat ca marea, ce-am depozit pentru lacrimi,
Sfinţit pe fir de busuioc, să iert din patimi,
Amar ca fierea, când necazul nu mă scapă...
Mă ţine strâns, îndiguit în mine... apă!

În fond esenţa-i că-s fluidul, gheaţă-n amintire,
Ce mă topesc, cât de mic semn am, de iubire...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însingurare

se lasă însingurarea
prezentul îmi pare un dans
pe sârma ghimpată a unei puşcării
plină de amintiri
un bătrân librar stinge lumina din
jurul acestei amiezi prăfuite
o altă carte scoasă şi pusă
la loc pe un raft încovoiat
nu-mi ajung din urmă cuvintele
altădată realitatea părea că se curbează
se deforma în jurul meu
unele evenimente sunt atrase de mine îmi spuneam
o gravitaţie ciudată funcţiona aleatoriu
şi totuşi mă simţeam
apărat de un déjà vu permanent
acum se lasă însingurarea
irişii mei luminează
bucăţi de asfalt zboară din şoseaua
muşcată de ei
un susur slab aud dintr-un cimitir

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cozmescu din Poememailungidecâtnumeletău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troc vital

M-am gândit să-mi fac viaţa sul,
S-o strâng când simt că prea s-ar pierde,
Sau ca s-o curăţ, de-i murdară...
Depozit s-o pun la scop nul,
S-o rotunjesc în pururi verde...
Roşu covor s-o întind, pe-o scară.

Aşa, mă întreb cum s-o fac lucru,
Că de-i a mea, la propriu s-o am.
Nu să dispună ea de mine,
Să-mi stoarcă-n lacrimi, dulce-sucu',
Să mi-o transform din timp, în ban...
Să-mi cumpăr nouă... de nu ţine.

Îmi caut membri pentru club;
Să ne plătim toţi cotizaţii
Pentru un fond, la reciproc...
Nu să plătim dobânzi la cub,
Cu zilele s-avem tranzacţii!...
Poate Divin ne-acceptă troc...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aha!

"Fumatul poate să ucidă"
-citeam, mai ieri, pe un pachet-
şi-am abordat, nu chiar discret,
tutunul, cu obidă:

-Păi bine, bă, tutun nenorocit,
din ăsta-mi eşti, să mă omori cu zile?
Vrei să ajung depozit de pastille?
Aşa ai plănuit?

-Nu, dragul meu, nu este-adevărat!
Păi, ce, sunt prost? S-ar pierde-atâţia bani!
De-ar fi aşa, nu aş avea nici fani,
Nici fumuri şi nici aere de dat.

Nu te omor, deşi... cam pot s-o fac,
te ţin aşa, aproape, ca pe-un sclav,
căci sunt stăpânul marelui nărav
ca un cojoc ce nu prea are ac.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lambert Hutchins

În afara acestui obelisc de granit, mai am două monumente:
Unul, casa pe care am construit-o pe deal,
În spirale, cu ferestre interioare şi acoperiş din rocă metamorfică.
Altul, lacul din faţa metropolei Chicago,
Unde calea ferată îşi are depoul,
Cu motoare fluierând şi roţi clăncănitoare,
Şi fum şi funingine aruncate peste oraş,
Şi zgomotul maşinilor de-a lungul bulevardului –
Un loc pentru un depozit de deşeuri în portul
Marii metropole murdare ca o cocină.
Am pus umărul ca aceasta moştenire să fie dată
Generaţiilor încă nenăscute, cu votul meu
În Camera Reprezentanţilor –
Scopul acţiunilor mele a fost punerea la adăpost
De la niciodată încetânda teroare a nevoilor.
Mi-am crescut fetele în blândeţe
Încercând să le dau un sentiment de siguranţă în viaţă.
Dar, vedeţi, deşi aveam măreaţa casă,
Libertatea de a intra oriunde şi distincţie locală,
Puteam să aud şoaptele, şoaptele, şoaptele,

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!