Însingurare
se lasă însingurarea
prezentul îmi pare un dans
pe sârma ghimpată a unei pușcării
plină de amintiri
un bătrân librar stinge lumina din
jurul acestei amiezi prăfuite
o altă carte scoasă și pusă
la loc pe un raft încovoiat
nu-mi ajung din urmă cuvintele
altădată realitatea părea că se curbează
se deforma în jurul meu
unele evenimente sunt atrase de mine îmi spuneam
o gravitație ciudată funcționa aleatoriu
și totuși mă simțeam
apărat de un déjà vu permanent
acum se lasă însingurarea
irișii mei luminează
bucăți de asfalt zboară din șoseaua
mușcată de ei
un susur slab aud dintr-un cimitir
un depozit de viori cu melodii adormite
îmi spun și mă așez la poarta lui
cerșind
poezie de Simion Cozmescu din Poememailungidecâtnumeletău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre șosele
- poezii despre zbor
- poezii despre vioară
- poezii despre somn
- poezii despre realitate
- poezii despre prezent
- poezii despre muzică
- poezii despre miezul zilei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.