Adun pentru un mâine...
Adun lumini de suflet pe drumul vieții mele
Ce strălucesc în juru-mi, ca stelele din cer!
Și le culeg cu drag, punând de-o parte cele
Ce-mi dăruiesc lumina cu veșnicul mister!
Îmi fac apoi din ele, depozit pentr-un mâine,
Când întuneric poate-oricând să se abată!
Și caut să mai strâng ceva și pentru cine,
Puterea nu o are și pare să nu poată...
Și ne încropim un cer, ocean geamăn de stele!
Să semănăm lumină, să strălucim de dor...
Și cu sclipiri de-argint asemenea cu ele,
Să încântăm privirea, lucind asemeni lor!
poezie de Mihaela Ciofoaia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre stele
- poezii despre întuneric
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre ocean
- poezii despre dor
- poezii despre cadouri
Citate similare
Soare, lună, stele
Despre soare, lună, stele,
Scriu în versurile mele.
Când soarele strălucește,
Luna atunci odihnește.
Ceru-i văduvit de stele
Fiindcă odihnesc și ele.
Apoi, roata se-nvârtește:
Astrul nopții strălucește
Și soarele odihnește.
Stelele pe cer apar,
Se aprind în lampadar.
Sub feericul ei cer,
Noaptea este un mister.
poezie de Dumitru Delcă (14 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre odihnă, poezii despre noapte, poezii despre Soare, poezii despre versuri, poezii despre poezie sau poezii despre astre
Când tu ești binele din rău
Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi ești vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi ești steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu ești drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu ești floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
poezie de Ion Apostu (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre bine și rău, poezii despre visare, poezii despre ochi sau poezii despre miere
Stele și suflete
Atâta timp cât cerul
este plin de milioane de stele
atâtea milioane de suflete există
se plimbă prin Univers
braț la braț, steaua și sufletul
cele mai rele suflete
nu stau împreună cu steaua lor
cele mai bune merg în infinit
ținându-se de mână, suflete și stele
având destine comune
este frumos cerul, este frumos să-l înțelegi
este frumos să-l asculți
când începe simfonia celestă
să răsune-n sufletele alese
cu privirea noaptea, pictez cerul
în culori multicolore
punând pe fiecare stea câte o dorință
ziua caut stelele cu privirea
mă îmbrățișez cu Soarele
și cu răsăritul divin ce curge-n
cascada timpului o dată cu viața,
atâta timp cât cerul este plin de stele
pe Pământ picură viața
prin aer planează viitorul
Planeta mamă există
atâta timp cât stelele nu mor
ele vor străluci pe cer
și vor ține în brațe suflete
își dau mâna cu apele Terrei
unindu-se într-un glas,
voi, oameni, prea mult ați profitat de darul divin
și nu i-ați știut prețul
așa cum nu vă prețuiți între voi
uitați mereu că în spatele vostru
este cineva care v-a creat viața mai ușoară,
uitarea voastră aduce dezastre
când mușcați din mâna ce v-a hrănit
mușcând mâna lui Dumnezeu
care v-a dat viață și hrană prin alte destine,
nu uitați că ați venit din pântec de mamă
care a primit un suflet de înger în ea
nu a primit un diavol!
planeta a rămas goală, așteptând pe îngerul Lumină
să se întoarcă la ea
când îngerul s-a transformat în întuneric
planeta moare o dată cu el...
Nu uitați, nu sunteți singuri cu regulile lumești
cele divine sunt mult mai importante
pentru viitorul Universului
atâta timp cât sunt milioane de stele pe cer
va exista Dumnezeu pentru Pământ
altfel își va crea alte Universuri!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre moarte, poezii despre existență sau poezii despre superlative
Îmi spune luna, noapte bună!
Voi adormi strânsă-n brațele mele
Și luna cu-n surâs îmi va vorbi de stele,
Îmi va vorbi de tine, de soarele din cer
Ce fuge în tristețe când cerne ea mister
Și pe-negrita boltă doar ea cu păr bălai
Apropie pământul cu florile de mai
Și-i pune o cunună, în jur lumină blândă,
Să doarmă în tăcerea a nopții haină surdă.
Îmi spune luna-n șoaptă:,, noapte bună!"
Eu o privesc cu zâmbet, admir a ei cunună,
O-admir într-o tăcere ce-mi pregătește somn
Cu stelele surate, privesc cerul s-adorm,
Închid pe ochii-mi pleoape, le mai deschid puțin,
Zâmbesc la lună șoapte și ochi deschiși mai țin,
Mă mai foiesc puțin și iar nu mă mai mișc,
Apoi se-ntâmplă totul și nu mai știu nimic.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre zâmbet, poezii despre tăcere, poezii despre vorbire, poezii despre vestimentație sau poezii despre tristețe
Stele și suflete
Atâta timp cât cerul
este plin de milioane de stele
tot atâtea milioane de suflete există!
Se plimbă prin Univers,
steaua și sufletul.
Cele mai reci suflete
nu stau împreună cu steaua lor,
cele mai bune merg în infinit,
ținându-se de mână, suflete și stele,
având destine comune.
Este frumos cerul, este frumos să-l înțelegi,
este frumos să-l asculți,
când începe simfonia celestă,
să răsune-n sufletele alese.
Noaptea cu privirea pictez cerul
în culori multicolore,
punând pe fiecare stea câte o dorință.
Ziua caut stelele cu privirea,
îmbrățișez cu Soarele
și răsăritul divin ce curge în
cascada timpului odată cu viața.
Atâta timp cât cerul este plin de stele
pe Pământ picură viața,
prin aer planează viitorul...
Planeta-mamă există
atâta timp cât stelele nu mor.
Ele vor străluci pe cer
și vor ține în brațe suflete.
Își dau mâna cu apele Terrei,
unindu-se într-un glas.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare sau poezii despre pictură
Pictorul de cer și ocean
albastru-mi strivește privirea
lumea este închisă-n tăceri
albul trist îmi poartă amintirea
măștilor ce nu vor să primească lumina
când în cer nu mai sunt albi pescăruși
sculptez cu clipe frumoase tristețile din valuri
cuvinte pictez neuitate-n gându-mi, amintirea
și demult respir prin frumosul ocean
așa am ajuns să adun și meduze
scoici, iar apoteotic sa pun și un ban
tarabele-n nisip își strigă disperarea
încercând să alunge tristețea, de peste an
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre arte plastice, poezii despre frumusețe, poezii despre alb sau poezii despre sculptură
Praf de luceferi
Voi pune luna într-un lampadar,
Să ți-o ofer, dacă mă lași, în dar
Să-ți lumineze când e întuneric,
Când stelele îți strălucesc feeric.
Apoi, de-i zi, am să mă rog la soare
Să te sărute, unde te mai doare,
Căldura lui în suflet să te-aline,
Iubindu-te, cum mă iubești pe mine.
Am să alerg apoi pe malul mării,
Să fur din largul ei culoarea zării,
Atunci când răsăritul o atinge,
Ca tu să poți iubi, să poți învinge.
La poalele de munți am să fac rugă,
Puterea lor la tine să ajungă,
Să te ridici ca ei, să fii semeață,
Iubire să ne dai în astă viață.
Luceferi am să strâng să-ți pun în mână,
Ca ei să afle cât ne ești de bună,
Prin măreția lor să te renască,
Tu înger cu iubirea ta cerească.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre victorie, poezii despre sărut sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
~ Voi pleca ~
încerc să fac cărare
din pietrele ce-mi ies în cale
prinsă-n anotimpul veșniciei
străbat lanul vieții unduit de vânt
cu sufletul inundat în sclipirea lunii
iar mintea îngrădită-n jurul vremurilor,
cu ochii aprinși de speranțe firave
mă agăț de cer
caut printre nori neînțelesul
soarele e de vină
îmi răstoarnă nopțile
atunci când reapare
iar visele pleacă
de mână cu stelele
și nu se mai întorc,
într-o zi voi pleca cu ele
înainte de răsărit
promit!
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre vinovăție sau poezii despre promisiuni
Lumini cromate
O rază de lumină foarte sfioasă
Cu ochii mari cu genele lucioase
Stă asezată pe geamul de la casă
Cu plete galbene in vânt luxoase
Se asează n suflet mă săgeată
Imi sopteste vorbe nedescifrate
E semn iubitul deseară se arată
Lumina ei de vis lumini cromate
Gânduri amestecate nenumărate
Iubesc acea rază albă de lumină
Din noapte stelele si ale ei surate
Linistea din suflet împăcare deplină
Trecerea la cer si iubirea divină
Mă uit în creasca albă de cafea
Iar viața mea o văd in zaț senină
Suflu cald ce îmi deschizi cartea
Alungă gândul goneste mortea
Ingerul cerului vine cu cele bune
De iubire de soare să am parte
Apusul fie dus cât mai departe
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre păr
De azi...
De azi nu te mai caut, am lacrimile ploaie
Iar tomna își dezbracă copacii dintr-o dat'
Mai e puțin și pleacă, găsesc pe drum aleea
Și o pornesc în urma-i cu versu-mi sacadat.
De azi nu te mai caut, îmi strâng în pumn din doruri
Le-mprăștii în parfumul sfârșitului de zori,
În runde de lumină văd tolba de tăcere
Găsesc uitarea grea ce o culeg din nori.
De azi nu te mai caut, mi-e versul sec de gânduri
Ramâi obscur în minte fără un nume clar,
Magie scuturată pentru a rupe vraja
Balsamului din suflet... Ramâi un solitar.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre singurătate, poezii despre sfârșit, poezii despre prezent sau poezii despre ploaie
Stelele...
mor în epoleți,
se câștigă-n grade,
ani și trepte...
Ele cad o dată
cu haina pe care
o dai jos seara.
Oricât de mult
ai spăla haina, zi de zi,
ele nu lucesc niciodată!
Ele au fost cusute
în vârful acului
și în lumina neoanelor
când noaptea devenea albă.
De la cel ce vine,
tot ce vine se întoarce!
Ce plăcută și curată
este la vedere Haina Dreptății,
unde stelele strălucesc pe cer
și nu sunt cusute de mâna omului!
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre mâini sau poezii despre dreptate
Înger
... unde alpine în pisc de bing-bang se curg cer,
în puf de plopi, ce-n piele îmi dă fiori-tuleie
mă prăvălind în zbor de minți, să mi le ieie
până ce-mi crapă inima de tine, al meu înger.
... permafrost în cristale e-n fulgi fini de ger
ce mângâie de-albastru hăuri de lacuri-gheață,
ce-mi spală gândul nopți când mă trezesc în ceață,
să mi-apari tu voal, suflet să m-aperi, al meu înger.
... se înalță jet de lavă din abisal mister
din largul de ocean, ce-am ochiul inundat,
stând în genunchi s-aștept în mistic prosternat,
doar să te ating pe plete, de pene, al meu înger.
... se sfârtecă de hulă azurul, pân' la sânger
de cristalin siliciu, ce-mi mișcă dor în dune
peste deșert de aur, ce-ți fac inel să sune,
să m-auzi că te caut, oaza mea, al meu înger.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre prăpăstii, poezii despre siliciu sau poezii despre oaze
Stelele
Într-un ochi de baltă,
Se răsturnase cerul;
Cu chipul înstelat,
M-am aplecat
Și-n pumnii laolaltă
Am vrut să prind
Un pumn de stele,
Și-apoi zâmbind
Să sorb din ele.
Și-am prins!
Dar stelele s-au stins
Și apa s-a prelins
Ca păcura murdară...
Și pumnii mei secară.
Un univers am vrut să fac
Din pumnul meu de stele,
Dar n-am știut că într-un lac
Sunt numai umbrele răsfrânte
Din visurile mele;
Un ideal spre cer cu aripi rupte,
Da, da, spre cer cu aripi rupte.
poezie de Ilie Căpitănescu (1958)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre idealuri, poezii despre cereale, poezii despre aripi sau poezii despre apă
Sensul vieții mele
Lumea sub ochii mei
Pe pământul alb din cale
Se văd urme de petale
Aruncate de prin zare
Curge lin șiroi de ploaie.
Frumusețea din natură,
E cuprinsă în mister.
Farmecul lăsat de lună,
Stă, privind spre noi din cer.
O lumină albă,
Stă pe cerul înnorat,
Un luceafăr, o petală,
Mult e drumul de urmat.
Timpul pare că se scurge
Și urmează repetat
Lumea intr-un văl de sânge
Nu-nțeleg de ce-a oftat.
Omul simplu în tăcere
Luminat de-a lumii soartă
Îngropat, plin de mistere
Caută cu dor o poartă.
Nu se poate renunța
La clipele cele mai grele
Fără vise, a lupta
Ăsta-i sensul vieții mele.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge sau poezii despre sensul vieții
Suflet de fum
Simt parcă picioarele adânc în nisip înfipte
și-n ochi lumina ce-mi sădește, lacrimi nedorite
Multe din ele au rămas necurse și secate
căci timpul de multă vreme, nu le mai socoate
Vreau să-mi deschid pentru ele, noi ferestre
să nu-mi las în nisipuri de timp, gânduri înrobite
Privirile în ocean vreau sau în deșert de lumină, să se-adune
far de izbăvire pentru șirul lung din lume de iubiri, ce-s nebune
Sita vremurilor acum văd că nu mai lasă decât ca să treacă
iubiri desperechetate, care pe mese
nu pot fi, nici măcar disecate
Podeaua lumii încet se aglomerează vrând să se prăbușescă
în neat de hăuri, în goluri de întuneric, cu răsărituri și apusuri furate
Am pictat amintiri pe fuioare de timp și pe mici, de viață fragmente
cuvinte de-ale mele, încrucișate, în zone de timp interzise
Am luat scara vieții și privesc fiecare treaptă, de-i strâmbă
și dacă umbre de întuneric în furtună, la colțuri pe ea se adună
Și-acum timpul meu pe mine la margini de ape mă-aruncă
și-mi strigă supărat, dute acolo chiar de n-ai, măcar nici-o vină!
Un pantof încovoiat și uscat lângă urma sa, stă pe-o plajă pustie
și nu mai are lacrimi, decât uscate, sub nisip cu durere-ngropate
Lumina din ochii lui încet se stinge și cu ce dor, ar mai vrea
iubire în viață și-n cuvinte să poată pe cer, încă să dea și să scrie
Valurile dinspre ocean din lacrimi izvorate sunt acum la mică distanță
dar setea și durerea, arșita, îl ard și-n rug de foc
încă se zbate și nu vrea ca fără rost, iubirea, să-o părăsească
Timpul și clipa au sosit, scrum și cenușă albă lasă
și-așteaptă ca cineva pe plaja pustie cândva, mergând îngâdurată
dând cu piciorul în vânt să ridice o iubire de arșită arsă
în formă de mâini spre cerul albastru și cu-n suflet, în fum ce se roagă
poezie de Viorel Muha (iunie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plajă, poezii despre picioare, poezii despre nisip sau poezii despre cenușă
Căutare
Te caut în noapte, pierdută-n abisuri,
Smerită, tăcută, dor rătăcind,
Te plăsmui în gânduri. brodându-te-n visuri,
Eternă tăcere! Te caut, dorind...
Când stele, lucind, se preumblă în noapte,
Albastre, lungindu-se-n dâre de foc,
Descopăr muțenii arse în șoapte,
Umbre pe cer, alergând, își fac loc...
Te caut în noapte, mă tem și te strig
Prin bezna ce curge-n direcții bizare,
Lumina-i departe, mi-e greu și mi-e frig,
Plumbi parc-atârnă din nou de picioare.
Până când zorii fruntea-mi sărută,
(Blândă trăire) să mă trezească
În noapte mă nărui și caut, pierdută,
Luciri de lumină să mă-nsoțească
poezie de Florentina Mitrică (9 septembrie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie
Steaua mea e mare, ori ceru-i prea mic?!
Între mii de stele ce lucesc pe cer,
Să fie și steaua-mi, încă eu mai sper!
Plină de uimire... nu-i posibil, zic!
Steaua mea e mare, ori ceru-i prea mic?!
Fac o socoteală, adun stea cu stea
Și îmi iese lipsă tocmai steaua mea?!
Noaptea următoare, cât stele sclipesc,
Vin nerăbdătoare să le socotesc.
Nor răzlet și-ntinde peste cer urzeala
Și hain, îmi strică mie socoteala.
Vântul se zborșește ca un om candriu.
Stele-s sub pulpana-i de la anteriu.
Parte din vedere cum mi-a obturat,
Stau și adun stele pe metru pătrat.
Restul se-nțelege, la cub le ridic...
Steaua mea-i acolo; sigur ceru-i mic!
poezie de Mihaela Banu (29 iulie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre posibilitate, poezii despre metrologie sau poezii despre lungime
Praf de stele
De sus, de pe un mănunchi de stele,
Ce strălucesc în miez de noapte,
Zăresc o lucitoare stea,
Cu raza ei, ce îmi zâmbea...
Să fie oare mama mea?!
Mă întrebam în gândul meu,
Cu inima zdrobită de durere,
Să fie oare ochii mamei mele,
Ce mă privesc duios și cu căldură,
Ferindu-mă de lumea rea, dușmani și ură?
Și stând îngândurată pe prispa casei,
Priveam îndurerată către cer...
Sunt multe stele care pier
Și oameni dragi, ce ne privesc de sus,
Ca vremea bună ce-a apus...
De ne privesc cu drag, din cer, de sus.
Atunci steaua lumina mai tare
Și umbra ei mă urmărea tăcut;
Îngenunchind în fața ei, să-mi cer iertare,
Dar dispăru în depărtare,
S-a dus pe boltă, lângă Carul Mare.
În fiecare noapte luminează neîncetat
Și parcă ar vrea ceva să-mi spună...
Că viața-i praf de stele, sufletul furtună;
Pe acest Pământ suntem precum o lună,
Iar zilele noastre, toate un mister,
Ce-n zori, la fel ca steaua... pier!
poezie de Livia Mătușa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre zile sau poezii despre miezul nopții
Îmi port în plete răsăritul
Îmi port în plete răsăritul
Și-n orizonturi mântuirea,
Pe brațe îmi brodez zenitul
Și-n suflet țes, cu drag, iubirea.
Din mare rup tăceri rebele
Le ard la focul din privire,
Iar jarul îl adun din ele,
Să-mi fac din Iad milostivire.
Ating cu palma valul rece,
Lăsând tot zbucimu-n nisipuri,
Iar talpa șovâindă trece
Pe-un alt tărâm și-n alte timpuri.
Se răzvrătesc abisuri mute,
Ce-și pierd tumultul printre raze,
Iar spuma modelează ciute,
Care sucombă în turcoaze.
Ca să îmi fac din umbră slavă,
Rămân captivă vieții mele,
Îmi las tot mâlul pe-o epavă,
Și rup din boltă praf de stele.
Pe fața îmi așez visarea,
În suflet dragul meu de viață -
Pe buze-mi freamătă doar marea,
Ce-și poartă ceru-n dimineață.
Mă răscolește iarăși marea,
Îmi scoate din trăiri morminte,
Îmi prinde-n spate toată zarea
Și-n vers îmi picură cuvinte.
Îmi port în plete răsăritul
Și-n orizonturi mântuirea,
Pe brațe îmi brodez zenitul
Și-n suflet țes, cu drag, iubirea.
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie
Luna de pe cer
Îți promit că ies la noapte, sus pe cer
Să caut luna, ce se ascunde-n nori
Și, dintre mii de aștri călători
O să ți-o aduc, golită de mister.
Din razele pe care le va geme
O să îți țes o scară fermecată
Pe care să te urci, frumoasă fată,
Spre alte înălțimi ce-or să te cheme
De va fi timp, pe-acolo prin înalt
Îți voi culege și un buchet de stele
Să înțelegi, uitându-te la ele,
Că ești de necuprins, că ești de neuitat
Din luna de pe cer, și stele, și comete
Luminei care ești o să-i aduc lumină
Și poate că atunci, firească și deplină,
Iubirea mea va ști o clipă să te-mbete
poezie de Constantin Cucu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime sau poezii despre nori