deochi

Violenţă domestică

O nevastă, să n-o deochi,
A-nţărcat cornuta:
Vânătă-i acum la ochi,
C-a jucat bătuta!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui romantic

Să-ţi fie de deochi,
Idilă lungă,
Tu i-o mănânci din ochi
Şi ea... din pungă!

epigramă de Viorel Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferestrele de la sufletul acestei vieţi a noastre
Deformează lumea cealaltă din depărtări albastre
Făcându-ne să credem în imediat sau în deochi –
Căci deşi vedem cu el, noi nu vedem prin ochi.

catren de William Blake din Evanghelia eternă, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi pentru soacră

Să nu o scuipi, să n-o deochi.
Şi niciodată să n-o muşti,
Aruncă-i doar un singur ochi
Când o împuşti.

epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgerul

Cerul şi pământul dovedeau cine sunt:
Pământul livid, abia răsuflând, tot numai teamăt;
Cerul împovărat, tragic, extenuat:
Albă, albă,-n tăcerea plină de freamăt,
A apărut şi-a dispărut o casă-într-o clipire de ochi;
Ca un glob ocular îngrozit, trăsnit de-un cosmic deochi,
Dechizându-se, plesnind, în noaptea neagră ca un mormânt.

poezie clasică de Giovanni Pascoli, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ore

Milă tâlharului vânat.
Deochi la ochiul asasin!
Fier pentru fierul spadasin!
- De har mi-i sufletul însingurat!

Nebunul, sunt, din Pampeluna,
Şi mă-nfior când râde Luna,
Mahmură, cu văl funerar.
- Ce groază! Totu-i sub un cenuşar.

Simt zvon ca de huruitoare...
Mă cheamă ceasul de pierzare
- În golul nopţii: - un clopot... două... ia!

Patrusprezece ore lungi...
Ora e-o lacrimă - Tu plângi,
Inimă!... Cântă, nu mai număra.

poezie clasică de Tristan Corbiere din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Taşcu Gheorghiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcări browniene

Ce-nghesuială de nimic prin slova vremii,
Inflaţii de truisme şi de mesianici,
Au deraiat pe căi şi critici şi rambleuri,
Când trec locomotive fără de mecanici.

Un carnaval grotesc cu docţi şi preţioase,
Cu noi atlanţi din anturaje scufundate,
Bolnavii uniunilor tuberculoase,
Cu benghiul de deochi pe frunţile ridate.

Geneze apocrife nasc maculatură,
Iar cititorii se îmbată cu nimicuri,
Prin browniene ierarhii de subcultură,
Buricele halucinant devin buricuri.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traind etern, murind zi de zi

as vrea sa-mi zambesti mereu,
sa mor incet de a ta zambire
sa ma rivesti, sa ma deochi,
sa inviu de a ta privire,

sa ma saruti usor si dulce,
sa te iau usor in brate,
dar totul este mult prea trist,
am sa traiesc doar din sperante

cu flori multe, versuri, poezii,
devin banal, usor prea antic,
dar totusi incerc sa te cuceresc
prin felul meu de a fi romantic

ai sa fii la mine-n suflet
te-am indragit si orice-ar fi
la tine-n suflet am sa traiesc etern
dar am sa mor zi de zi

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragedă

Nu îi fie de deochi,
Ce frumoasă-i fără ochi!
Tivul pleoapelor se coase-n
Ferfeniţe de mătase.
De când s-a uitat în stele
I s-a prins bezna de ele.
Dintr-un lunecuş cu pană
I s-a-ncondeiat sprânceană.
E tot pana care scrie
Fluturii din papadie.
A luat gura ei tipar
Parcă de la nenufar:
Ce i-a spus visul ascuns
De-a şoptit şi i-a răspuns?
Nu-ş' cu cine seamănă,
Că îi pare geamănă:
O să mă silesc să caut
A ghici pe nai şi flaut.
Intre perine şi paturi
Mâna-i stă pe-aici, pe-alături.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stană de piatră

E absurd, e nedrept, e ciudat, e urât,
Marea bate în ţărm, cerul bate în ochi,
Parcă suntem cuprinşi de un fel de deochi,
Nu pot face un pas. Te iubesc şi atât.

Aş putea să ajung într-un timp şi-ntr-un loc,
Unde ştiu că poţi fi şi că suferi cumplit,
Aş putea testament sau scrisori să-ţi trimit,
Sau să vin să vă pun, plin de dragoste, foc.

Parcă sunt blestemat, parcă nu am puteri,
Consternat, retrăiesc tot ce e şi ce-a fost,
Nu mai ştiu dacă vrei să şi fac tot ce-mi ceri,
Să te las să te pierzi într-un trist adăpost.

Nu mai ştiu ce e azi, nu mai ştiu ce-a fost ieri,
Despre mâine nu cred că mai are vreun rost.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!