dare

Aproape întotdeauna, cele mai cuprinzătoare cuvinte ale oricărui om sunt cuvintele lui de pe urmă, întrucât le spune cu cea mai adâncă dare de seamă.

citat clasic din Arsenie Boca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taxa Radio-T.V.

De sfinţi şi mame noi am înjurat
Când am aflat că mai avem o dare
Dar, Domnul va ierta orice păcat:
Plătind noi ţinem astăzi postul mare.

epigramă de Mihai Frunză din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu ai dare de mână, atunci nu are nici un sens să fii încântător. Farmecul este privilegiul bogaţilor, şi nu ocupaţia celor fără un loc de muncă. Săracul trebuie să fie pragmatic şi prozaic. E mai înţelept să ai un venit constant, decât să fii fascinant.

Oscar Wilde în Milionarul model
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplă

Am visat că s-a îndrăgostit de mine
cineva - şi am vibrat
când s-a uitat adânc şi lung la mine
- şi nu era adevărat.

Când m-am trezit, mai simţeam pe obraz
arsura acelor priviri.
Dar în oglindă am văzut pe obraz
două dâre de lacrimi subţiri.

poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inceput

E-o dragoste ciudata,
Ce vine din stomac,
Asa... cu dare de fiori,
Cum parca nu mi s-a-ntamplat.

Sunt lacrimi concentrate
Cu tot ce am in mine,
Sunt simturile prea stilate,
Ostile si evoluate.

E primul strigat de chemare,
E.... Nu stiu. Inceput.
De-acum si in continuare
Nu prea mai sunt de cunoscut.

poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

Din ochi varsind lacrimi nevinovate
Ce sunt din iubire scuturate
Ma vaiet si ma pling mereu
Bunicuto pentru sufletul tau

Eu sunt aici, tu esti acolo
Si ne desparte de noi doua
Ploaie si vint, cer si pamint
Aceasta-i veata care-o cint

E viata care o traim
Desi trebue s-o iubim
Nenorocire si noroc
Dare trebue sa o suport

poezie de Virginia Baran (1 martie 2012)
Adăugat de Virginia Baran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strai de cenusa...

O lume a tacerii, surpata
Cazuta de pe soclu-i, mandria sugrumata,
Si-n umilinta, un strai pe vesnicie,
Inavluie-n tristete fiinta-i cenusie.

Doar doliul sumbru al ochilor ce dorm
Iar de departe carnea-i cu gandul o intorn,
Cand innegrita zace trup de vraja zdrobita,
Odata in apus, din soapta zamislita...

Era si ieri, inchisa-ntr-o icoana,
Mereu ea sangeranda si otravita rana,
Paloarea unei dare, invaluite-n gheturi
In lacrimi, tresarind, din prea-iubite ceturi...

poezie de Roxana Breazu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apă pe pietre

apă pe pietre trupul tresaltă,
rănită-s de goana vremilor mele,
prin sângele albastru curg dâre de lavă,
grăbitele gesturi coc în cenuşă regrete.

aud tot mai greu în vacarmul comun
cădelniţa timpului rostuind liniştit,
răbdător şi solemnul ornic bătrân
ori clepsidra cu susurul ei aurit.

obsesii mărunte îmi macină viaţa,
în timpi se măsoară trăirile ei,
dar goana nebună n-alungă aşteptarea
din care singurătatea îşi face temei.

poezie de Silvia Velea din revista "Citadela literară"
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea lui Guillaume Apollinaire

noi nu ştim nimic
noi nu ştiam nimic despre durere
anotimpul amar al frigului
scobeşte dâre lungi în muşchii noştri
el ar fi preferat bucuria victoriei
înţelepţi sub restriştile calme în colivie
neputând face nimic
dacă zăpada ar cădea în sus
dacă soarele ar urca la noi în timpul nopţii
să ne încălzească
şi arborii ar atârna cu coroanele lor - plânset unic -
dacă păsările ar fi printre noi să se oglindească
s-ar putea înţelege
moartea ar fi o îndelungată călătorie frumoasă
şi vacanţele nemărginite ale cărnii structuri şi oase

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica poate fi o cale de autocu­noaş­tere. Ea cere răb­dare, o simfonie nu se în­ţelege din pri­ma, dar pâ­nă la urmă e o for­mă de iniţiere. Pui un disc şi din­tr-o dată te simţi mai puţin sin­gur, muzica te poartă şi te invită să priveşti înlăuntrul tău. Şi ce găseşti acolo? Melan­coliile lui Chopin, fră­mântările lui Beethoven, transpa­renţa lui Mozart, gra­vitatea lui Bach, care scot la suprafaţă pro­priile tale angoase, spaime, nelinişti, bucu­­rii. Retrăindu-le, te cureţi, te linişteşti şi te echi­li­­brezi.

Aurel Romila în Formula AS, interviu (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!