Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Silvia Velea

Apă pe pietre

apă pe pietre trupul tresaltă,
rănită-s de goana vremilor mele,
prin sângele albastru curg dâre de lavă,
grăbitele gesturi coc în cenușă regrete.

aud tot mai greu în vacarmul comun
cădelnița timpului rostuind liniștit,
răbdător și solemnul ornic bătrân
ori clepsidra cu susurul ei aurit.

obsesii mărunte îmi macină viața,
în timpi se măsoară trăirile ei,
dar goana nebună n-alungă așteptarea
din care singurătatea își face temei.

poezie de din revista "Citadela literară"
Adăugat de Silvia VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Silvia Velea
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Goana

O vale apune iar alta dispare în goana nebună a trenului meu.
Mă uit pe fereastră, mă cufund în visare.
Trenul gonește! Doar el, nu și eu!
Dar trenul oprește.
Se suspendă o clipă în goana nebună în care-a pornit.
Iar scurta secundă tot moare și-nvie,
Oprirea-i se scurge pe veșnicul drum.
O roata n-i viața, și-o mișcare eternă,
Un crâmpei, cugetare transformată în scrum.
Mai iute ca trenul îmi zboară și gîndul
Și cuprinde-ntr-o clipă viitor și trecut.
Un artist ce pe loc îmi pictează o lume.
O lume ce este, sau o lume ce veșnic
el nicicând n-a știut.
O lume apune iar alta dispare în goana nebună a gîndului meu.
Mă uit pe fereastră, mă trezesc din visare.
Trenul oprește! Doar el, nu și eu!

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În goana vieții

Din zori în noapte, tot o apă
Și-n șirul zilelor la fel,
Aleargă omul către groapă
De iese sufletul din el!

epigramă de din revista "Haz de Necaz", nr. 27-28 (iulie 2002)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă epigramă a fost selectată Epigrama zilei pe 25 februarie 2017.
Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Mireasma nopții...

Mireasma nopții plină de jăratic,
îmi otrăvește sângele în vene,
singur sunt astăzi și văratic,
astept să curgă timpul mai alene...

Nu te mai caut, să cuget uneori,
e un calvar ce trupul îmi străpunge,
ce liniște e când nu mă-mpresori,
și dorul tău nu mă ajunge...

În urma ta doar pulbere și fum,
în ochii mei regrete efemere
și taina nopții ne sărută - acum,
în goana ei își ia la revede.

Iar am plecat spre lungă pribegie,
și nopțile vor fi pustii de azi,
nu mai rămâne nici o mărturie,
doar luna ce colindă printre brazi...

poezie de (septembrie 2013)
Adăugat de Sergiu BoianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Goana vremii

Am scris pe cai-viteză de timp
în goana vremurilor cu cercei la urechi
La colțul străzii cu chitara în mână
cântam pentru gologanul iubirii
cu păr uitat vâlvoi și
pijamalele mototolite
cand claviaturile bat singure.
Rucsacul așteaptă a plecare.
Întrebare
ce caut eu aici, oare,
din casa timpului pierdut
voi pleca să trăiesc
cu adevărat
cu cine îmi place.
Viața odată o am
și nu o dau nimănui
decât mie.

poezie de (mai 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mireasma nopții

Mireasma nopții plină de jăratic,
îmi otrăvește sângele în vene,
singur sunt astăzi și văratic,
mă simt cuprins de-o odioasă lene...

Nu te mai caut, să cuget uneori,
e un calvar ce trupul îmi străpunge,
ce liniște e când nu mă-mpresori,
și dorul tău nu mă ajunge...

În urma ta doar pulbere și fum,
în ochii mei regrete efemere
și taina nopții ne sărută - acum,
în goana ei își ia la revede.

Iar am plecat spre lungă pribegie,
și nopțile vor fi pustii de azi,
nu mai rămâne nici o mărturie,
doar luna ce colindă printre brazi...

poezie de (24 august 2013)
Adăugat de Sergiu BoianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Săpături se pot face mai ales cu unghiile

dacă puteam să îmi aleg numele de botez
aș fi ales
vladimir
pentru că timpul devine mai bogat calitativ
când pronunți acest nume chiar acum în grecia
se întâmplă numai fapte bune

pentru că orice gest al lui lasă dâre adânci în aer
culoare pentru păsările care își coc aripile în gușă
vladimir o piatră filosofală ar fi spus corul
hare krishna

dacă mă nășteam în america
tot vladimir mă revendicam pe culoarul timpului
nu reinventam roata dar le arătam că poate
și stea

dacă eram de capul meu prin univers
și mă rostogoleam
mi-aș fi dat acest nume
vladimir
extensia .exe
și mă lansam peste tot

așa însă nu mai aflați
și alternativele singurătății mele

poezie de
Adăugat de Ștefan CiobanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pisica. Inceput de igrasie" de Ștefan Ciobanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 12.99 lei.
Viorel Muha

Rugăciune

ochiul văzduhului vede
plângerile mele aride
lacrimi ce ne desparte
tot ce ne-a ținut aproape

timpul încă prea devreme
prin moara lui mi-a luat din zile
prin fragmente prea mărunte
m-a stins încet prin grele clipe

gheara mă strânge cu durere
inima-mi tresaltă bătând cu putere
sunt ființa plăpândă ce alergă prin viață
nu cred că mai am și-o altă șansă

balustrada vieții mele
strigă la mine cu putere
toboganul îmi aduce aminte
că am fost de multe ori fără minte

vreau să-n-torc timpul spre început
să mut acele timpului cu cei sfânt
nu mai vreau clipele ce-au fost în urnă
vreau mintea mea cea de pe urmă

poezie de (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpi eroici (Cu gândul la mărețele mitinguri electorale de pe stadioane)

Ne tragem sufletul striviți de bine
Norocul ne petrece-n chip și fel
N-avem chiloți de când salariul vine
Cam pe un sfert din cât înseamnă el
De când guvernu-n goana lui nebună
Ne pune bir, iar birurile cresc
Pe tot ce e sub soare și sub lună
Și pe chilotul nostru românesc
Dar facem față zilei cu onoare
Suntem un neam de mândri și sfătoși
De aceea azi purtăm - mândria-i mare!
Găoacii vechi rămași de prin strămoși
Și peste găuri punem câte-un petic
Cu gesturi de tandrețe și alean
Și exultăm rupturile, patetic
Rămase de la daci, de la romani
Nici gumă la chiloți n-avem, se știe
Ne curg și dedesubturile-n jos
Dar idealuri înălțăm o mie
Și mii de vise țesem credincios
Nutrim dorințe tot mai arzătoare
Ca zilnic să comitem fapte mari
Dar n-avem spor în fabrici, pe ogoare
Cât mâna ține loc de brăcinari
Spre-un țel măreț ne îndreptăm elanul
Să-i facem fericiți pe toți cei dragi
E însă greu să ne atingem planul
Așa cum stăm cu mâna pe nădragi
Dar tot așa cum legendar de bine
Am biruit pe câmpul mărășesc
Luptăm și-acum cu pantalonu-n vine
Ținând de gaci, eroii se călesc
Un gumilastic ne-ar ucide chinul
Dar viața ne refuză acest lux
Cu stânga ferm ne fâlfâim destinul
Cu dreapta, demn, chiloții în reflux
Dar când vom fi la marea sărbătoare
Furați de peisaj și protocol
Din palme noi vom bate cu ardoare
Chiar de-om ramâne toți... în fundul gol

poezie satirică de din revista "Mangafaua" (1991)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă, cu ochii minții, am privi Pământul începuturilor vieții, sau am face o călătorie prin tunelul timpului cu 3,5 – 4 miliarde de ani în urmă, am avea în față o imagine cutreurătoare față de care imaginea Infernului lui Dante ar fi de-a dreptul ademenitoare. Fulgere și trăsnete înfiorătoare se întreceau cu erupțiile vulcanice zguduitoare și apocaliptice, aruncând în afară, din pântecele Pământului, râuri de lavă incandescentă ca niște uriașe limbi de foc, topind tot ce întâlneau în cale, urmate de valuri de pietre și cenușă vulcanică, într-un asurzitor și halucinant dans al replămădirilor.

în Miracolul vieții, miracolul eredității
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Pentru un poet, goana după rime este mai epuizantă decât goana după femei.

aforism de (ianuarie 2010)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Valeriu Butulescu

Două obsesii ale maimuțelor fără păr: setea de infinit și goana după incomensurabil.

aforism de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Trupul piere, sufletul este nemuritor. El nu poate fi ucis prin uciderea trupului. Unde e trupul meu? Sălașul tinereții mele? În trupul acesta bătrân și decrepit, părul meu e cărunt, fața îmi e brăzdată de riduri, dar sufletul îmi e la fel, neatins de vreme.

în Dragostea nu moare
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vasile Ghica

Goana după pâine ne scutește, uneori, de goana după sens.

aforism de
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Răspuns la "Aș fi putut să fiu", scrisă de Velicu Marinela

Eu m-am născut în toamnă... Ce folos?!
Căci toamna-n mine-ades își face casă...
Că ploaia parcă n-are nici un rost
Și-s singură în casă și la masă.

Din ochi, pe vreascuri ude de argint
Pică din mustu-amărăciunii mele...
Sunt frunza care cade la pământ
În goana ei nebună după stele.

Foșnesc de ne-cuvinte și de dor...
Un dor de-a fi și eu o primăvară,
Să-nmuguresc, să nu mai pot să mor
Cu înc-o zi în fiecare seară...

De ce să cadă bruma peste noi?!
Să fim o simfonie de durere
Cu ploaia rece... cu copacii goi...
Mai bine să fi fost un cer de miere!

Cum?! Să mă plec în repetate rugi?!
Un cer de frunze și-un pământ de nori,
De-ar fi ca osanale să-mi aduci,
Eu tot sunt vis de primăvară-n zori.

Pe umeri cu un șal liliachiu
Și în priviri purtând de veacuri toamna,
Eu veșnic primăvară o să fiu
Cu ochi chihlimbării precum arama.

Mai protestez... Cedez într-un târziu...
Când vine ceasul parcă nu-mi dau seama,
Căci penitentă prea de timpuriu,
În propria-mi cenușă, sunt tot toamna...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De satul meu bătrân

De satul meu bătrân îmi este dor...
Îmi amintesc de când eram fecior,
De casa și de cumpăna fântânii,
De cum trudeau spre a trăi, bătrânii.

De obiceiuri din străbuni purtate
De plânsul și de jalea de la moarte,
De bucuria nunților spre care
Copil, eu alergam cu-nfrigurare.

Îmi amintesc, îmi amintesc de toate,
De salcii ori de goana de pe drum,
Când îmi vedeam bunicii de departe...
În fumul vieții parcă-i văd și-acum...

Văd ca prin vis și nația română
Și tricolorul fluturând spre-nalt,
Văd limpezimea apei din fântână
Și-n plâns de dor și de durere cad.

Spre transcendent văd alergând străbunii
Și pică-n mine lacrimă de dor,
Căci au plecat din țară toți românii
Ne-având aici, de mult, vreun viitor.

Privind în jos, din înălțimi cu soare,
Văd renăscând biserica din vale,
Mormintele-nvelindu-se-n lumină...
Și Doamne, simt puterea Ta divină!

Mă văd la focuri, alergând prin sat...
Văd tinerețea plină de păcat...
Văd ca prin vis și nucul cel bătrân
Și dintr-o dată iar mă simt român.

Dar vezi, îmi este talpa sângerândă
Și-s pașii grei și mâna tremurândă.
Pământul sfânt mă cheamă înapoi.
Trăiesc regretul celor mulți ca voi!

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jacques Salome

Nu pot face parte dintr-un proiect comun, dar îți pot împărtăși trăirile mele.

citat din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Vorbeste-mi am atatea sa-ti spun. Editia a IV-a" de Jacques Salome este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 17.99 lei.
mare
Marea – moară de apă care macină nisip din pietre și scoici.

definiție aforistică de (19 ianuarie 2013)
Adăugat de Mihai CucereaviiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sorin George Vidoe

În așteptare

Pe umerii slăbiți
amurgul tot mai greu apasă
și rezemat
sub mărul din livadă
stau în așteptarea
acelei nopți
în care liber
voi plânge liniștit.

poezie de din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ionuț Caragea

Vigor mortis

Și pietre, aud pietre crăpând de jale seacă
Și liniștea așterne la tâmple promoroacă
Și bântuie-o stihie prin colțurile nopții
Și morții sunt cu viii și viii sunt cu morții.

Și câinii-și mușcă limba și limba li se-nnoadă,
Sunt javre hămesite ce șuieră din coadă,
Și corbii se adună, având la îndemână
Cadavre aburinde, căzute într-o rână.

Și sângele e negru și sângele încheagă
Și moartea-i viguroasă și viața este bleagă
Și viermii se îndoapă din leșuri putrezite
Și porți spre izbăvire ce strașnic sunt păzite.

poezie de (2006)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

La început un strop, doi, stropi mari, făcând în nisip adâncituri mici, apoi mai des, tot mai des. Nici nu știu când perdeaua de ploaie a făcut zid între grădină și casă (nu se mai vedea nimic înainte). Norii se spărgeau zgomotos; mâniat, Sfântul Ilie își biciuia caii pe cer, iar roțile mari scânteiau în goana nebună, neobosită...

în Crina
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce lucruri mărunte te pot face să te simți mai bine atunci când ești supărat? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!