cucerire

Un om s-a făcut viu

Un om s-a făcut viu după ce a trecut prin ţărînă.
S-a întâlnit cu un altul, care mergea
bălăbănindu-se pe iarba pământului şi
degetele lui răsfirate prindeau cerul.
Mută sperietoare! Tu vorbeşti?

Făpturi albinoase desfăşurau un dans
al nebănuitei tăceri.
În cădere, omul viu a văzut
umbre neînţelese, lungi ca ţiparii,
subţiri şi enigmatice.
A crezut.
Cercul vieţii pe umerii fierbinţi
aşezatu-s-a, drept cucerire.

poezie de Carmelia Leonte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia ca trofeu

Este femeia un trofeu?!
Gândea un mic pui de Orfeu
Slăbuţ, modest la minte, trist,
Un ne-nţeles şi slab artist...

Femeia, ca premiu privită
Poate să fie cucerită
În mii de feluri, mai contează?!
Va fi trofeu oricui cutează...

Dar ce te faci când, câştigată,
Va fi din nou evaluată
De alt pârlit de pui de-Orfeu
Ca mai-nainte: drept trofeu?!

Alte-ncercări de cucerire
La care facem referire
Alte războaie, lupte dure
Cine mai poate să le-ndure...

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu din Epigon (23 noiembrie 1998)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul unei nopţi de primăvară

Visam că eram pe un tărâm departe,
Din altă lume, pe care n-o ştiam din carte,
Unde soarele era atât de-aproape,
Că lumina lui pătrundea până-n pământ şi-n ape.

Florile creşteau aici cât ai clipi cu ochii,
Semeţe îşi desfăceau multicolor bobocii,
Se unduiau în semn de fericire,
Se sărutau în semn de mulţumire.

Ţinutul era populat cu fiinţe mai mici, mai mari,
De culoare azurie,
Între ele nu existau lupte pentru supremaţie.
Cu toate aveau aripi lucitoare,
Ce luminau cu ele spaţii interstelare.

Veneau aici şi diferite specii, cu sutele, cu mii,
Din alte galaxii,
Dar nu în scop de cucerire,
Ci pentru o posibilă unire!

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Alionte (11 mai 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn românesc...

Ţara mea cu grai de dor,
Lângă gura de izvor,
Cânt sub nori de Tricolor,
Slăveşte-ţi Marea Unire!
Românească cucerire.

Ţara doinelor de jele,
Trecută prin vremuri grele,
La porţi în cumpene rele...
Sărăcită ai fost la sânge,
Nu-ţi pune duşmanii în frunte,
Nu uita trădările, robia şi rănile.

Abia că ţi-ai revenit,
După câte ai suferit
Şi acum iar te-ai poticnit.
Că puţini au gânduri bune,
Când vin cu cereri spre tine.

Străinii îţi vor toată bogăţia,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiri la cote înalte

La Starea Civilă sau în faţa Altarului,
O Evă a zilelor noastre şi un nou Adam,
Se pregătesc a decola spre roua-cerului
Ducând cu ei două inele şi-un caiet-program.

Căsătoria-i avionul făcut pentru zbor...
Conştienţi ei sunt că vor fi şi momente de risc
Că Iubirea-i a lor roată şi inelul Tabor,
Adam e pilotul, al încrederii obelisc.

Credeţi în el, Iubirea duce la fericire
Iar fii de vor veni, ai navei pasageri vor fi.
Viaţa lor depinde de-a voastră învrednicire,
Fiţi prudenţi dar zburaţi lejeri, în cerc să fiţi hi-fi.

Uneori, în zboruri se va întâmpla să simţiţi
Turbulenţe, în gol de aer să cădeţi răniţi,
La sol să vă întoarceţi speriaţi şi obosiţi,
De o noua plecare cu calm să vă pregătiţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!