Trăiri la cote înalte

La Starea Civilă sau în faţa Altarului,
O Evă a zilelor noastre şi un nou Adam,
Se pregătesc a decola spre roua-cerului
Ducând cu ei două inele şi-un caiet-program.

Căsătoria-i avionul făcut pentru zbor...
Conştienţi ei sunt că vor fi şi momente de risc
Că Iubirea-i a lor roată şi inelul Tabor,
Adam e pilotul, al încrederii obelisc.

Credeţi în el, Iubirea duce la fericire
Iar fii de vor veni, ai navei pasageri vor fi.
Viaţa lor depinde de-a voastră învrednicire,
Fiţi prudenţi dar zburaţi lejeri, în cerc să fiţi hi-fi.

Uneori, în zboruri se va întâmpla să simţiţi
Turbulenţe, în gol de aer să cădeţi răniţi,
La sol să vă întoarceţi speriaţi şi obosiţi,
De o noua plecare cu calm să vă pregătiţi.

Nu e exclus ca pilotul să piardă controlul,
Asistenta de zbor, bravă trebuie să fie
S-aterizeze uşor cum planează cocorul,
S-aducă întreg echipajul la acalmie.

În cazuri de urgenţă, nu intraţi în panică,
Luciditatea, răbdarea şi inteligenţa
Sunt indispensabile... Să vă fie-n mânică
Asul de inimă roşie, nu aparenţa.

Faceţi ca voiajele să vă fie frumoase,
Ca fiece zi să fie o descoperire,
Să fiţi o echipă din albi fluturi de mătase,
Viaţa să vă fie manual de cucerire.

Zburaţi mândri mână-n mână către zări albastre,
Poposiţi pe pratul verde, faceţi pod de stele,
Bucuriile să vă fie păsări măiastre,
Faceţi azi ghirlande de-amintiri aristotele.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!