conservare

Eliberări

Visele silabisite în haosul imensităţii
(pleoapele peste ochii descreieraţi
ai lumii
/
o facultate a vorbirii în van despre necunoscuţi)
în negeneraţia asta de nefiinţe bipede care elogiază nimicul,
un fel de seminţe ale reflexului condiţionat interogator;
umbrite de dorul semnului de întrebare în elementele lui
sforăie într-o cameră întunecată din fiinţa leneşă
dezrobită de orice tiranie a oricărui instinct de conservare
în neant, o formă de curgere a virgulei dintre noapte şi zi...

Visele acelea trag în sacul vieţii gloate

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica e majoră

Când pofteşti la tinerele,
S-ar putea să ai belele!

Căci, în focul fericirii,
Se trezesc hormonii firii,
Ce îmbată şi dispare,
Un instinct de conservare:

Uiţi că juna asaltată,
E prin lege protejată,

Şi nu poţi opri, banal,
Un atac sentimental,
Ca să ceri să îti arate,
Cartea de identitate...

Şi aşa, un pic de-amor,
Te transformă-n infractor!

De-aia sunt recomandate,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumegă înserarea

Fumegă-nserarea pe uliţele roase
Himerele coboară în şiruri din oglinzi
Păianjenii tristeţii se lăfăie pe grinzi,
Pădurile adorm în scorburile joase

Cocoşii de pe case fac iar larmă
Şi alergii la vânturile stranii
La miezul nopţii-au nechezat cârlanii
Când a bătut un clopot de alarmă

Un flux de ape unduie agale
Un plop stingher uitat la mantinelă
Spre care urcă lent o pasarelă
Iar aerul e aspirat în foale

Un sentiment acut de conservare
Cuprinde brusc întreaga esplanadă
Imboldul cărnii care stă să cadă
De unde trebuia să zboare

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul doinei româneşti

Doina-i columnă a golgotei milenare
Ridicată pe ogorul nostru strămoşesc,
Ni-i sân de doică şi cântec de-alinare
Ce ţine-n vieţuire neamul românesc.

Pentru sufletul sângerând de-alienare
Când durerile cu doruri se-mpletesc,
Doina-i columnă a golgotei milenare
Ridicată pe ogorul nostru strămoşesc.

Aducând cu sine-o picătură de-ndurare
Când ecourile oftatului se prelungesc,
Dintr-un instinct primar de conservare,
Prin doină, rănile din suflet se-ostoiesc.

Doina-i columnă a golgotei milenare...

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile iubirii

La inceput, iubirea e... rupestră
un peţiol verzui pierdut în albele petale,
ce izvorăşte-n prag de primăvară,
ales să răsplătească dragostea maternă,
scutul lăstarului în stadiul de formare.
Apoi, colega jocului din grădiniţă,
cu obrăjori îmbujoraţi şi galbene cosiţe
ce ştie să danseze, să cânte şi recită
despre păpuşi, pisoi şi luminiţe.
Culori frumoase, naturale se-aştern pe coală,
o sinceră lucrare, naivă-n simţuri şi redare,
ce bucură bunicii seduşi de ascultare.
Mai târzior, ochii dictează, apar culori mai multe, clare,
diverse flori, toate reale, se-adună în buchete
şi semnul de-ntrebare
se-ascunde în penumbre, doreşte ascultare.
O, ce-ncântare! Sunt şi nuanţe-n lume,
iar graniţa dintre culori e mare,
aşa dictează simţul, trezit din dormitare,
pe calea maturării ce se iveşte-n zare.

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!