Culorile iubirii
La inceput, iubirea e... rupestră
un pețiol verzui pierdut în albele petale,
ce izvorăște-n prag de primăvară,
ales să răsplătească dragostea maternă,
scutul lăstarului în stadiul de formare.
Apoi, colega jocului din grădiniță,
cu obrăjori îmbujorați și galbene cosițe
ce știe să danseze, să cânte și recită
despre păpuși, pisoi și luminițe.
Culori frumoase, naturale se-aștern pe coală,
o sinceră lucrare, naivă-n simțuri și redare,
ce bucură bunicii seduși de ascultare.
Mai târzior, ochii dictează, apar culori mai multe, clare,
diverse flori, toate reale, se-adună în buchete
și semnul de-ntrebare
se-ascunde în penumbre, dorește ascultare.
O, ce-ncântare! Sunt și nuanțe-n lume,
iar granița dintre culori e mare,
așa dictează simțul, trezit din dormitare,
pe calea maturării ce se ivește-n zare.
Începe să adune vulcanu-n dezvoltare,
se strîng în cârduri mânjii și dornci de hârjoană
străbat îndată coasta, pe rute ocolite,
cu grație-n mișcare și corpuri oțelite.
Nu știu de neputință, n-acceptă dominare
și mintea lor răzleață scornește noutăți
ce zdruncină gândirea și moda o-noiesc
cum le dictează pofta sau ochiul lor isteț.
Da ce tablou! Culori? Nu poți să știi, arată bine,
e-n stilul aruncat din tremurul bărbiei
și corpul scuturat de zgomotul chitarei, la tobă conectat.
E-o veșnică învălmășeală în codul de culori
așa e tinerețea în formă reunită,
ea nu-ți oferă clipa, să fie zugrăvită.
La margini, clocotul se-așează în unduire lină,
chimii nedeslușite sudează armonii
ce fug de epicentru în loc mai liniștit
să-ndeplinească rolul de viață hărăzit.
Sunt compoziții multe, culorile sunt vii,
frumoase, ferme-n exprimare,
așa cum este viața în plină afirmare.
Vigoarea creatoare străbate zona lucrului tihnit,
e peisajul lumii de grație-nsoțit cu gând de conservare
a tot ce-i valoros ca să ferească lumea
de lucrul păcătos.
Pendulul timpului tot bate,
drumul iubirii intră în debleu
deșertul nopților înghite nuanțele de curcubeu.
E tot mai rece-n suflet, culorile-s pustii,
doar cenușiul zilei se simte deranjat
de viul amintirii în minte disipat.
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre simțuri
- poezii despre ochi
- poezii despre gânduri
- poezii despre culori
- poezii despre corp
- poezii despre verde
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Culori de "eu"
Nu poți cere unui curcubeu
Culori ce nu le are acolo-n "eu"
Depinde cum si le amesteci
Cu ton de dorinte întuneci
Sau naști-n amalgam de iubire
Culori nevăzute de nemurire
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii noștri nu au toamnă...
Câteodată, ochii noștri, când e toamnă, se privesc,
Pe vreun gând ce vine simplu, de demult, din primăvară,
Și se-întorc la clipa lumii, când lumina se măsoară
Prin culorile ce-n viață viața-n muguri o clipesc.
Ochii noștri sunt în spațiu porți de cer și anotimp,
Se deschid ca o corolă, ca un radar, ca o zare,
Au nevoie de lumină, de privire și de soare,
De un timp golit în spațiu, de un spațiu fără timp.
Ei sunt, poate, cu uimire, cercetași într-un război,
Pentru care Universul n-are margini nici zăbrele,
Ci doar sensuri nesfârșite, rațiuni și vorbe grele
Despre-un haos fără drumuri, dar prin care trecem noi.
Ne uimim de ce se-întâmplă, de-întuneric și de flori,
Trecem totul prin idee și-i găsim justificare,
Orice clipă de sosire are-o clipă de plecare,
Albul iernilor bogate-i o sinteză de culori.
Ochii văd, inima cere, dar atât, nimic mai mult,
Omul este tot ce poate, ochii n-au nicio putere,
Ei doar văd ce știu să vadă, ce se află la vedere,
Dincolo de acest spectru, este-un spațiu grav, ocult.
Dar și ochii par o toamnă, toamna florilor din ei,
Ofilite-n frunze moarte și trecute prin durată,
Nostalgii pe-un vraf de umbre, umbre pe un chip de fată,
În contrast cu tinerețea-i, care poartă-n ochi cercei.
Ochii noștri sunt ca zarea, ca lumina, ca un dor,
Ei nu știu să fie altfel, sunt ce sunt de când se știe,
Ei nu mint, nu fac grimase, sunt așa cum știu să fie
Cum e iarba de pe coasă, cum e apa la izvor.
Ochii lumii nu au toamnă, nu se trec, nu-îmbătrânesc,
Nici atunci când trece vremea vremii ochilor de soare,
Ei sunt plini de luminițe vii, frumoase, visătoare,
Fiindcă ochii toamnei noastre-n ochii noștri se privesc.
poezie de Gheorghe Văduva (7 august 2015, București)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre toamnă, poezii despre lumină, poezii despre flori, poezii despre spațiu și timp, poezii despre război sau poezii despre primăvară
Nuanțe
Nuanța iubirii
Un strigăt din interior
Într-un decor superb
În mii de culori
Mai mult decât
Poate ochiul să priceapă
Și mintea să discernă
O impresie policromă
Care nu se mai termină
Așa se împlinește iubirea
Dincolo de rațiune
Numai din instinct
În mii de culori.
Cu alte mii de pixeli
O minune superbă
O chemare spre Eden.
poezie de David Boia (26 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai sau poezii despre instinct
Nu te mira cum sunt! Un om e ca și cerul: cu o mulțime de culori. Eu am culori sufletești diferite, așa că și eu sunt diferită.
Anamaria Fofiu (martie 2010)
Adăugat de Anamaria Fofiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet sau citate despre culori
O lume minunată
Scrie multe sfaturi, pentru cei dragi ție!
Să le scrii de toate și nu doar ca să fie!
De dragul vostru sunt, acum, cu voi la masă!
Și vă iubesc pe toți, vă iau la mine acasă!
Ochiul nu mă înșală, eu vă simt privirea!
Nici inima nu-mi minte, ea simte bucuria!
Cu puterea mea, puțină, prea puțină
Aș vrea să vă mai scot cuvinte din rugină!
Să fiți atât de veseli, și plini de bucurie!
De fericirea voastră, nimeni să nu știe!
Doar sufletul să vadă cum se unește cerul,
Cerul cu pământul, căldura cu gerul.
Fumul lumânării ce frumos se stinge!
Și stratul de zăpadă, când afară ninge
Minunate-s toate și toate sunt frumoase!
Și iarna bradu-n case ce frumos miroase!
Totu e perfect și totul merge bine!
Niciun lucru rău la oameni nu mai vine!
O lume minunată, făcută chiar din rouă!
O stare așa de caldă și o viață atât de nouă!
Ce frumos e totul, în culori aprinse!
Cu flori de argint, pictate, pe pajiștile întinse
Nu are vreme timpul acum să le măsoare
Bucuria toată, neîncăpătoare.
Sunt stele mari și albe ce frumos lucesc!
Sunt fluturi care zboară și flori ce înfloresc
Ce repede se înalță, soarele pe cer!
În depărtări albastre, cu raze de oțel.
Pătrunde-n astă lume, ce nu a mai pătruns!
S-arată cerul tot, tot ce-a fost ascuns
Și ni se spune totul, tot ce-am vrut să știm!
Fără de întrebări, ce am putea să fim?
De bucurie mare, ar fi chiar mulți surprinși
Ar fi chiar sărbătoare, ar fi de nedesprinși
Să știi ce vrei e una, să știi chiar toate, toate!
Cred că-n astă lume, și moartea are moarte!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre ger, poezii despre frumusețe, poezii despre bucurie, poezii despre zăpadă sau poezii despre zbor
În lumea din marginea lumii
În lumea din margini de lume,
că-i noapte sau zi... hoinăresc,
iar gândul, un pegas anume,
mă poartă în zboru-i ceresc.
Ajung, uneori, pe-o câmpie
cu vise ascunse-n culori
ce fac bucuria să-mi fie
o mare cu valuri din flori.
Acolo, te-aștept cu răbdare,
pierdut printre-atâtea minuni...
Tu vii, îmi răspunzi la chemare,
apari, strălucind, din genuni,
din lumi de la margini de lume,
din basme, legende, sau... nu!
Tu vii dintr-o stea cu un nume
ce-l știu numai eu. Tu ești... Tu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre prăpăstii sau poezii despre noapte
Din ochi de înger
Privesc în ochi, un înger alb, un înger luminos!
În ochii lui văd ceru-n rai, un rai așa frumos!
Vreau să-l ating, el stă pe nori, pe norii de zăpadă
Încet cad râuri de lumină, încet, într-o cascadă!
Ochii n-au văzut, vreodată, vreodată, o altă lume
Lumea lor! Ce-i lumea lor, cine ar putea spune?
Lumea noastră-i lumea noastră, așa de colorată!
Dar lumea lor, în lumea lor, mult prea minunată!
Se văd culori, ce curg, vărsate, vărsate în lumină
Pe-o mare de tăcere și-o liniște deplină
Doar cerul înstelat, el știe să-ți vorbescă
Ce visul nu cuprinde, nici mintea omenească!
Dincolo de nori e cerul, dincolo de cer e noapte
Unde gândul nu mai zboară și cuvintele sunt șoapte
Și din noapte poți ajunge, până-n răsărit de soare!
Unde vântul nu mai bate și nimic nu te mai doare!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre îngeri, poezii despre vânt sau poezii despre tăcere
Trei culori...
Trei culori...
Cunosc pe lume? Ele mă cunosc pe mine?
Eu cunosc de fapt mai multe, dar ideea-i alta-n sine...
Trei culori stau așezate pe drapelul țării noastre,
Purpuriul de sub lanuri și seninul dintre astre...
Trei culori întemeiate pentru-aducere aminte
A trecutului istoric presărat cu reci morminte,
Pentru-a ocroti pământul, avuție-autohtonă,
De invazia "lăcustei"... nu ne-a trebuit nici bonă...
Trei culori capitonate, sunt primare și stridente,
Ce-ți induc cu "dar și poate", felurite sentimente,
Roșul e simbolul vieții, forța și senzualitatea,
Galbenul e vindecarea iar albastrul libertatea...
Trei culori de care-s mândru, chiar de mi-e prezentul tragic,
Mă gândesc la viitorul, pruncilor, să fie magic...
Sincer, am o doleantță, este oful meu toracic,
Celor trei culori pe mijloc, le lipsește lupul dacic!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (22 iulie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre tragedie
- poezii despre sinceritate
- poezii despre simbolistică
- poezii despre senzualitate
- poezii despre roșu
Pe urmele iubirii
Atâția oameni care-s singuri, pierduți în încleștarea lor,
Ce doar visează o iubire de care mult le este dor,
Atâtea inimi abătute care oftează la apus,
Cu ochii triști, pierduți în zare, nemaiavând nimic de spus
Furtuni iscate sufletește peste oceane de trăiri,
Care îneacă sentimente și sting lumina din priviri,
O încruntare le ia locul și parcă scrâșnete de dinți,
Degeaba te ascunzi în tine, tu tot le vezi și tot le simți
Din când în când, câte-o minune... apar și doi îndrăgostiți,
În jurul lor lumea dispare, ei sunt cumva blagosloviți,
Pe unde trec, ninge petale, țâșnește-o rază dintre nori
Și tot ce-i gri parcă renaște în miliarde de culori
Eu le tot caut pe jos pașii, să fur din timpul lor secunde,
Să le adun, să storc din ele, iubirea care îi pătrunde
Să mă stropesc cu ea pe față, în lumea lor să mă retrag,
Acolo să-mi găsesc cuvântul și să îl scriu iubind cu drag
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre secunde sau poezii despre ocean
Trei culori
Trei culori cunosc pe lume
Ce le știu ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.
Cât pe cer și cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Și un falnic viitor.
Roșu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Și-albastru-al nostru cer.
Multe secole luptară
Bravi și ne-nfricați eroi
Liberi să trăim în țară
Ziditori ai lumii noi.
Iar când fraților m-oi duce
De la voi și-o fi să mor
Pe mormânt atunci să-mi puneți
Mândrul nostru tricolor.
cântec, muzica de Ciprian Porumbescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre mândrie, poezii despre libertate sau poezii despre jertfă
Compoziție
" Limbajul este un aspect diluat al materiei" Iosif Brodski
Nu diluat.
Exfoliat; cerat;
dar neadăpat.
Limbajul este o materie
frunzărită ca o carte
cu bunul gust
al ruginii și al eroziunii
lucrurilor făcute din metal,
petale lângă coasta mării.
Dar cu mai multe culori decât cele ale ruginii:
sau ale argintului, altele
un vast scut heraldic
de fragmente frumoase
citeț revelate,
așa cum Pămânul se dezvăluie-n straturi:
cum metalele se spulberă,
cum materia prinde
suflet.
poezie de Kay Ryan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre cărți sau poezii despre argint
Eliberare de iunie
fluturi din culori nu au viață incipientă
numai suflet din lacrimi acrilice
te-ai întrebat câte poate înscrie în scurta viață
poartă dragoste nu războaie
oare pentru că prețuiesc timpul
oamenii care nu au aripi nu au culoare
se sting cum felinarul de la colț de stradă
neliniștea zilelor noastre e tot un zbor colorat
de nu apuci să-l vezi e trist
pe pânza aceasta cu aripi fâlfâie sufletul unui pictor
ghemotoace de culori
nu sunt de aruncat în mintea comună găsești lucruri de preț
dragostea unul dintre ele cu sclipiri semiprețioase
inscripționat pe o pânză
zborul către o inimă
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre pictură
Corpul eteric al omului formează o aură care penetrează aura corpului fizic și această aură a corpului fizic și eteric ne arată sănătatea și vigoarea sa. Corpurile astral și mental, prin activitatea lor - sau inerția lor -, calitățile - sau defectele - lor, adaugă alte emanații, alte culori la aura de mai sus, dezvăluind astfel natura sentimentelor și gândurilor omului. Și dacă corpurile cauzal, budhic și atmic sunt trezite, ele adaugă alte culori, mai luminoase, alte vibrații, mai puternice.
Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii și corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre corp, citate despre sănătate, citate despre natură, citate despre lumină, citate despre gânduri, citate despre calități sau citate despre astre
Toate în roz
Un vas din lut trecând am spart
Erau doar visele mele uitate
În grabă mare nici nu m-am uitat
Un amalgam de vise amestecate
Trecând prin pulberea de gând
Găsesc rămase urme relevate
Culori ce se asează-n rând
Ies chiupuri la iuțeală colorate
Încerc să sterg cu o pensulă
Înmuiată în albul ochilor mei
Apar culorile apusului pe o insulă
E chipul meu păzit de zei
Culori de puzzle piesele strigând
Cu ele viața tu mi-ai colorat
Si asezandu-le tu-mi vii în gând
După culoare si ani eu le-am sortat
Si rosul este din anii tinereții
Când sângele mi pulsa iubire
Verde speranță la jumătatea vieții
Calbenul o rază de fir subtire
Mă asez tăcută între culori
Nu are rost să le mai asez
Pe toate le iubesc si sunt comori
Si le transform pe toate în roz
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sânge sau poezii despre roz
Culori
Culori inmiresmate in iubire,
taceri din miere, fagure de dor
ramai si te-oi iubi cum se cuvine
in miile de soapte si culori.
poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ionela Van despre iubire, poezii despre apicultură, poezii despre miere sau poezii despre dor
Culorile toamnei
Un drum cu multe culori
se întoarce la viață.
Habar n-au ce culori îi așteaptă...
Toamna și-a creat o nouă magie,
alături de magia unui sărut din dragoste.
poezie de Eugenia Calancea (1 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut
Cât despre sfinți, profeți, Inițiați, prin adorarea și iubirea lor pentru Creator, ei își dezvoltă corpul lor cauzal, corpul lor budhic și corpul lor atmic care formează o aură de o splendoare extraordinară cu culori într-o continuă mișcare, ca focurile de artificii. Aura lor este, de asemenea, foarte vastă; se povestește că aura lui Buddha se întindea pe mai multe leghe.
Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii și corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate despre mișcare, citate de Omraam Mikhael Aivanhov despre mișcare, citate despre iubire, citate de Omraam Mikhael Aivanhov despre iubire, citate despre foc, citate de Omraam Mikhael Aivanhov despre culori sau citate de Omraam Mikhael Aivanhov despre corp
7
da, sunt fericit așa
și ce dacă nebunia tot așa se manifestă când
nimeni nu știe să-mi spună ce-i... bunia...
fericirea când mă smulge ceva din oceanul lumii
și mă transformă într-o lacrimă
fericirea când umplu golul din ochii mei cu oameni
fericirea când știu să dau tot așa cum știu primi
fericirea că am simțurile vii
fericirea opririi oricărei exaltări ecou din aplauze
fericirea să văd clipa un alt început cu tine
iar adevărata fericire mi-ar fi să fii tu fericit mai mult
decât iritat de cum sunt
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre început sau poezii despre nebunie
Sfânta Treime
În trei culori mi-e sufletul pictat
Și vă spun asta tocmai să se știe,
Că sufletul meu nu-i de-nchiriat
Și-n suflet, port întreaga Românie!
Sunt trei culori ce-mi definesc trăirea,
Iar Dumnezeul meu, e-n toate trei!
Și martor sunt: înseamnă nemurirea,
În românește, cu strămoșii mei!
Destinul meu e și destinul țării
Și oriunde m-aș duce, sunt român!
Și de-s pribeag, nu dau uitării
Nici mamă, nici meleagul meu străbun!
Pe trei culori, îmi juruiesc credința:
Așa să mă ajute Dumnezeu!
Și sfântă-mi e trăirea, ca dorința
De pace și belșug n jurul meu!
poezie de Marius Adrian Porojnicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre uitare, poezii despre religie, poezii despre pace, poezii despre mamă sau poezii despre dorințe
Vecinele...
Lângă o casă dragă lor,
Stau vecinele cuminți, pe-o bâncuță mică, veche,
Ca fețele multor sfinți în biserici pe perete.
Ochii plini de cataracte și voință de-a trăi
Cum au oamenii în etate și la ele poți găsi,
Lecții noi cu sfaturi coapte.
La picioare un parc cu flori, le umple viața de culori
Și de proaspete parfumuri, dragostea albinelor,
Balsam sfânt din munca lor, cu bis de însuflețire.
Viața le-a trecut în mare, văduvite-s de puteri,
Dar au multe amintiri ce le vor redepănate
Printre necunoscători.
Azi, poverile din spate le-au pus jos, ca pe dăsagi
Și cu zâmbete caline dau binețe celor dragi,
Fiincă așa se simt mai bine, când de lumes observate.
Părul alb pe tâmple coapte le arată înțelepciunea,
Când se bucură în grup, prețuind orice gest bun,
Ce le-aduce alinarea în amurguri cu gând sfânt.
Căci vecinătatea-i sfântă,
Ține omul în picioare până la ultima suflare,
Spre drumul cu nou început.
poezie de Valeria Mahok (6 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre zâmbet, poezii despre vecini, poezii despre sfaturi sau lecții de engleză