Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Culorile iubirii

La inceput, iubirea e... rupestră
un pețiol verzui pierdut în albele petale,
ce izvorăște-n prag de primăvară,
ales să răsplătească dragostea maternă,
scutul lăstarului în stadiul de formare.
Apoi, colega jocului din grădiniță,
cu obrăjori îmbujorați și galbene cosițe
ce știe să danseze, să cânte și recită
despre păpuși, pisoi și luminițe.
Culori frumoase, naturale se-aștern pe coală,
o sinceră lucrare, naivă-n simțuri și redare,
ce bucură bunicii seduși de ascultare.
Mai târzior, ochii dictează, apar culori mai multe, clare,
diverse flori, toate reale, se-adună în buchete
și semnul de-ntrebare
se-ascunde în penumbre, dorește ascultare.
O, ce-ncântare! Sunt și nuanțe-n lume,
iar granița dintre culori e mare,
așa dictează simțul, trezit din dormitare,
pe calea maturării ce se ivește-n zare.
Începe să adune vulcanu-n dezvoltare,
se strîng în cârduri mânjii și dornci de hârjoană
străbat îndată coasta, pe rute ocolite,
cu grație-n mișcare și corpuri oțelite.
Nu știu de neputință, n-acceptă dominare
și mintea lor răzleață scornește noutăți
ce zdruncină gândirea și moda o-noiesc
cum le dictează pofta sau ochiul lor isteț.
Da ce tablou! Culori? Nu poți să știi, arată bine,
e-n stilul aruncat din tremurul bărbiei
și corpul scuturat de zgomotul chitarei, la tobă conectat.
E-o veșnică învălmășeală în codul de culori
așa e tinerețea în formă reunită,
ea nu-ți oferă clipa, să fie zugrăvită.
La margini, clocotul se-așează în unduire lină,
chimii nedeslușite sudează armonii
ce fug de epicentru în loc mai liniștit
să-ndeplinească rolul de viață hărăzit.
Sunt compoziții multe, culorile sunt vii,
frumoase, ferme-n exprimare,
așa cum este viața în plină afirmare.
Vigoarea creatoare străbate zona lucrului tihnit,
e peisajul lumii de grație-nsoțit cu gând de conservare
a tot ce-i valoros ca să ferească lumea
de lucrul păcătos.
Pendulul timpului tot bate,
drumul iubirii intră în debleu
deșertul nopților înghite nuanțele de curcubeu.
E tot mai rece-n suflet, culorile-s pustii,
doar cenușiul zilei se simte deranjat
de viul amintirii în minte disipat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Petru Daniel Văcăreanu

Culori de "eu"

Nu poți cere unui curcubeu
Culori ce nu le are acolo-n "eu"

Depinde cum si le amesteci
Cu ton de dorinte întuneci

Sau naști-n amalgam de iubire
Culori nevăzute de nemurire

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii noștri nu au toamnă...

Câteodată, ochii noștri, când e toamnă, se privesc,
Pe vreun gând ce vine simplu, de demult, din primăvară,
Și se-întorc la clipa lumii, când lumina se măsoară
Prin culorile ce-n viață viața-n muguri o clipesc.

Ochii noștri sunt în spațiu porți de cer și anotimp,
Se deschid ca o corolă, ca un radar, ca o zare,
Au nevoie de lumină, de privire și de soare,
De un timp golit în spațiu, de un spațiu fără timp.

Ei sunt, poate, cu uimire, cercetași într-un război,
Pentru care Universul n-are margini nici zăbrele,
Ci doar sensuri nesfârșite, rațiuni și vorbe grele
Despre-un haos fără drumuri, dar prin care trecem noi.

Ne uimim de ce se-întâmplă, de-întuneric și de flori,
Trecem totul prin idee și-i găsim justificare,
Orice clipă de sosire are-o clipă de plecare,
Albul iernilor bogate-i o sinteză de culori.

Ochii văd, inima cere, dar atât, nimic mai mult,
Omul este tot ce poate, ochii n-au nicio putere,
Ei doar văd ce știu să vadă, ce se află la vedere,
Dincolo de acest spectru, este-un spațiu grav, ocult.

Dar și ochii par o toamnă, toamna florilor din ei,
Ofilite-n frunze moarte și trecute prin durată,
Nostalgii pe-un vraf de umbre, umbre pe un chip de fată,
În contrast cu tinerețea-i, care poartă-n ochi cercei.

Ochii noștri sunt ca zarea, ca lumina, ca un dor,
Ei nu știu să fie altfel, sunt ce sunt de când se știe,
Ei nu mint, nu fac grimase, sunt așa cum știu să fie
Cum e iarba de pe coasă, cum e apa la izvor.

Ochii lumii nu au toamnă, nu se trec, nu-îmbătrânesc,
Nici atunci când trece vremea vremii ochilor de soare,
Ei sunt plini de luminițe vii, frumoase, visătoare,
Fiindcă ochii toamnei noastre-n ochii noștri se privesc.

poezie de (7 august 2015, București)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Nuanțe

Nuanța iubirii
Un strigăt din interior
Într-un decor superb
În mii de culori
Mai mult decât
Poate ochiul să priceapă
Și mintea să discernă
O impresie policromă
Care nu se mai termină
Așa se împlinește iubirea
Dincolo de rațiune
Numai din instinct
În mii de culori.
Cu alte mii de pixeli
O minune superbă
O chemare spre Eden.

poezie de (26 iunie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nu te mira cum sunt! Un om e ca și cerul: cu o mulțime de culori. Eu am culori sufletești diferite, așași eu sunt diferită.

(martie 2010)
Adăugat de Anamaria FofiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O lume minunată

Scrie multe sfaturi, pentru cei dragi ție!
le scrii de toate și nu doar ca să fie!
De dragul vostru sunt, acum, cu voi la masă!
Și vă iubesc pe toți, vă iau la mine acasă!

Ochiul nu mă înșală, eu vă simt privirea!
Nici inima nu-mi minte, ea simte bucuria!
Cu puterea mea, puțină, prea puțină
Aș vrea mai scot cuvinte din rugină!

Să fiți atât de veseli, și plini de bucurie!
De fericirea voastră, nimeni să nu știe!
Doar sufletul vadă cum se unește cerul,
Cerul cu pământul, căldura cu gerul.

Fumul lumânării ce frumos se stinge!
Și stratul de zăpadă, când afară ninge
Minunate-s toate și toate sunt frumoase!
Și iarna bradu-n case ce frumos miroase!

Totu e perfect și totul merge bine!
Niciun lucru rău la oameni nu mai vine!
O lume minunată, făcută chiar din rouă!
O stare așa de caldă și o viață atât de nouă!

Ce frumos e totul, în culori aprinse!
Cu flori de argint, pictate, pe pajiștile întinse
Nu are vreme timpul acum să le măsoare
Bucuria toată, neîncăpătoare.

Sunt stele mari și albe ce frumos lucesc!
Sunt fluturi care zboară și flori ce înfloresc
Ce repede se înalță, soarele pe cer!
În depărtări albastre, cu raze de oțel.

Pătrunde-n astă lume, ce nu a mai pătruns!
S-arată cerul tot, tot ce-a fost ascuns
Și ni se spune totul, tot ce-am vrut știm!
Fără de întrebări, ce am putea fim?

De bucurie mare, ar fi chiar mulți surprinși
Ar fi chiar sărbătoare, ar fi de nedesprinși
știi ce vrei e una, să știi chiar toate, toate!
Cred că-n astă lume, și moartea are moarte!

poezie de
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

În lumea din marginea lumii

În lumea din margini de lume,
că-i noapte sau zi... hoinăresc,
iar gândul, un pegas anume,
mă poartă în zboru-i ceresc.

Ajung, uneori, pe-o câmpie
cu vise ascunse-n culori
ce fac bucuria -mi fie
o mare cu valuri din flori.

Acolo, te-aștept cu răbdare,
pierdut printre-atâtea minuni...
Tu vii, îmi răspunzi la chemare,
apari, strălucind, din genuni,

din lumi de la margini de lume,
din basme, legende, sau... nu!
Tu vii dintr-o stea cu un nume
ce-l știu numai eu. Tu ești... Tu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din ochi de înger

Privesc în ochi, un înger alb, un înger luminos!
În ochii lui văd ceru-n rai, un rai așa frumos!
Vreau -l ating, el stă pe nori, pe norii de zăpadă
Încet cad râuri de lumină, încet, într-o cascadă!

Ochii n-au văzut, vreodată, vreodată, o altă lume
Lumea lor! Ce-i lumea lor, cine ar putea spune?
Lumea noastră-i lumea noastră, așa de colorată!
Dar lumea lor, în lumea lor, mult prea minunată!

Se văd culori, ce curg, vărsate, vărsate în lumină
Pe-o mare de tăcere și-o liniște deplină
Doar cerul înstelat, el știe să-ți vorbescă
Ce visul nu cuprinde, nici mintea omenească!

Dincolo de nori e cerul, dincolo de cer e noapte
Unde gândul nu mai zboară și cuvintele sunt șoapte
Și din noapte poți ajunge, până-n răsărit de soare!
Unde vântul nu mai bate și nimic nu te mai doare!

poezie de
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trei culori...

Trei culori...
Cunosc pe lume? Ele mă cunosc pe mine?
Eu cunosc de fapt mai multe, dar ideea-i alta-n sine...
Trei culori stau așezate pe drapelul țării noastre,
Purpuriul de sub lanuri și seninul dintre astre...

Trei culori întemeiate pentru-aducere aminte
A trecutului istoric presărat cu reci morminte,
Pentru-a ocroti pământul, avuție-autohtonă,
De invazia "lăcustei"... nu ne-a trebuit nici bonă...

Trei culori capitonate, sunt primare și stridente,
Ce-ți induc cu "dar și poate", felurite sentimente,
Roșul e simbolul vieții, forța și senzualitatea,
Galbenul e vindecarea iar albastrul libertatea...

Trei culori de care-s mândru, chiar de mi-e prezentul tragic,
Mă gândesc la viitorul, pruncilor, să fie magic...
Sincer, am o doleantță, este oful meu toracic,
Celor trei culori pe mijloc, le lipsește lupul dacic!...

poezie de (22 iulie 2017)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Pe urmele iubirii

Atâția oameni care-s singuri, pierduți în încleștarea lor,
Ce doar visează o iubire de care mult le este dor,
Atâtea inimi abătute care oftează la apus,
Cu ochii triști, pierduți în zare, nemaiavând nimic de spus

Furtuni iscate sufletește peste oceane de trăiri,
Care îneacă sentimente și sting lumina din priviri,
O încruntare le ia locul și parcă scrâșnete de dinți,
Degeaba te ascunzi în tine, tu tot le vezi și tot le simți

Din când în când, câte-o minune... apar și doi îndrăgostiți,
În jurul lor lumea dispare, ei sunt cumva blagosloviți,
Pe unde trec, ninge petale, țâșnește-o rază dintre nori
Și tot ce-i gri parcă renaște în miliarde de culori

Eu le tot caut pe jos pașii, fur din timpul lor secunde,
le adun, storc din ele, iubirea care îi pătrunde
Să mă stropesc cu ea pe față, în lumea lor să mă retrag,
Acolo -mi găsesc cuvântul și să îl scriu iubind cu drag

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trei culori

Trei culori cunosc pe lume
Ce le știu ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.

Cât pe cer și cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Și un falnic viitor.

Roșu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Și-albastru-al nostru cer.

Multe secole luptară
Bravi și ne-nfricați eroi
Liberi trăim în țară
Ziditori ai lumii noi.

Iar când fraților m-oi duce
De la voi și-o fi mor
Pe mormânt atunci -mi puneți
Mândrul nostru tricolor.

cântec, muzica de Ciprian Porumbescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Compoziție

" Limbajul este un aspect diluat al materiei" – Iosif Brodski


Nu diluat.
Exfoliat; cerat;
dar neadăpat.
Limbajul este o materie
frunzărită ca o carte
cu bunul gust
al ruginii și al eroziunii
lucrurilor făcute din metal,
petale lângă coasta mării.

Dar cu mai multe culori decât cele ale ruginii:
sau ale argintului, altele –
un vast scut heraldic
de fragmente frumoase
citeț revelate,
așa cum Pămânul se dezvăluie-n straturi:
cum metalele se spulberă,
cum materia prinde
suflet.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Erratic Facts Paperback" de Kay Ryan este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.
Ottilia Ardeleanu

Eliberare de iunie

fluturi din culori nu au viață incipientă
numai suflet din lacrimi acrilice
te-ai întrebat câte poate înscrie în scurta viață
poartă dragoste nu războaie
oare pentru că prețuiesc timpul
oamenii care nu au aripi nu au culoare
se sting cum felinarul de la colț de stradă
neliniștea zilelor noastre e tot un zbor colorat
de nu apuci -l vezi e trist
pe pânza aceasta cu aripi fâlfâie sufletul unui pictor
ghemotoace de culori
nu sunt de aruncat în mintea comună găsești lucruri de preț
dragostea unul dintre ele cu sclipiri semiprețioase
inscripționat pe o pânză
zborul către o inimă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Totul e sa mergi pana la capat" de Ottilia Ardeleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 12.99 lei.

Corpul eteric al omului formează o aură care penetrează aura corpului fizic și această aură a corpului fizic și eteric ne arată sănătatea și vigoarea sa. Corpurile astral și mental, prin activitatea lor - sau inerția lor -, calitățile - sau defectele - lor, adaugă alte emanații, alte culori la aura de mai sus, dezvăluind astfel natura sentimentelor și gândurilor omului. Și dacă corpurile cauzal, budhic și atmic sunt trezite, ele adaugă alte culori, mai luminoase, alte vibrații, mai puternice.

în Centrii și corpuri subtile
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Omul spre victoria destinului sau" de Omraam Mikhael Aivanhov este disponibilă pentru comandă online la numai 18.90 lei.
Vivian Ryan Danielescu

Toate în roz

Un vas din lut trecând am spart
Erau doar visele mele uitate
În grabă mare nici nu m-am uitat
Un amalgam de vise amestecate

Trecând prin pulberea de gând
Găsesc rămase urme relevate
Culori ce se asează-n rând
Ies chiupuri la iuțeală colorate

Încerc sterg cu o pensulă
Înmuiată în albul ochilor mei
Apar culorile apusului pe o insulă
E chipul meu păzit de zei

Culori de puzzle piesele strigând
Cu ele viața tu mi-ai colorat
Si asezandu-le tu-mi vii în gând
După culoare si ani eu le-am sortat

Si rosul este din anii tinereții
Când sângele mi pulsa iubire
Verde speranță la jumătatea vieții
Calbenul o rază de fir subtire

Mă asez tăcută între culori
Nu are rost să le mai asez
Pe toate le iubesc si sunt comori
Si le transform pe toate în roz

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Culori

Culori inmiresmate in iubire,
taceri din miere, fagure de dor
ramai si te-oi iubi cum se cuvine
in miile de soapte si culori.

poezie de
Adăugat de Daria DumitrasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Culorile toamnei

Un drum cu multe culori
se întoarce la viață.
Habar n-au ce culori îi așteaptă...
Toamna și-a creat o nouă magie,
alături de magia unui sărut din dragoste.

poezie de (1 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât despre sfinți, profeți, Inițiați, prin adorarea și iubirea lor pentru Creator, ei își dezvoltă corpul lor cauzal, corpul lor budhic și corpul lor atmic care formează o aură de o splendoare extraordinară cu culori într-o continuă mișcare, ca focurile de artificii. Aura lor este, de asemenea, foarte vastă; se povestește că aura lui Buddha se întindea pe mai multe leghe.

în Centrii și corpuri subtile
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

7

da, sunt fericit așa
și ce dacă nebunia tot așa se manifestă când
nimeni nu știe să-mi spună ce-i... bunia...
fericirea când mă smulge ceva din oceanul lumii
și mă transformă într-o lacrimă
fericirea când umplu golul din ochii mei cu oameni
fericirea când știu să dau tot așa cum știu primi
fericirea că am simțurile vii
fericirea opririi oricărei exaltări ecou din aplauze
fericirea văd clipa un alt început cu tine
iar adevărata fericire mi-ar fi fii tu fericit mai mult
decât iritat de cum sunt

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Adrian Porojnicu

Sfânta Treime

În trei culori mi-e sufletul pictat
Și vă spun asta tocmai să se știe,
Că sufletul meu nu-i de-nchiriat
Și-n suflet, port întreaga Românie!

Sunt trei culori ce-mi definesc trăirea,
Iar Dumnezeul meu, e-n toate trei!
Și martor sunt: înseamnă nemurirea,
În românește, cu strămoșii mei!

Destinul meu e și destinul țării
Și oriunde m-aș duce, sunt român!
Și de-s pribeag, nu dau uitării
Nici mamă, nici meleagul meu străbun!

Pe trei culori, îmi juruiesc credința:
Așa mă ajute Dumnezeu!
Și sfântă-mi e trăirea, ca dorința
De pace și belșug n jurul meu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vecinele...

Lângă o casă dragă lor,
Stau vecinele cuminți, pe-o bâncuță mică, veche,
Ca fețele multor sfinți în biserici pe perete.

Ochii plini de cataracte și voință de-a trăi
Cum au oamenii în etate și la ele poți găsi,
Lecții noi cu sfaturi coapte.

La picioare un parc cu flori, le umple viața de culori
Și de proaspete parfumuri, dragostea albinelor,
Balsam sfânt din munca lor, cu bis de însuflețire.

Viața le-a trecut în mare, văduvite-s de puteri,
Dar au multe amintiri ce le vor redepănate
Printre necunoscători.

Azi, poverile din spate le-au pus jos, ca pe dăsagi
Și cu zâmbete caline dau binețe celor dragi,
Fiincă așa se simt mai bine, când de lume–s observate.

Părul alb pe tâmple coapte le arată înțelepciunea,
Când se bucură în grup, prețuind orice gest bun,
Ce le-aduce alinarea în amurguri cu gând sfânt.

Căci vecinătatea-i sfântă,
Ține omul în picioare până la ultima suflare,
Spre drumul cu nou început.

poezie de (6 august 2018)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook