ciripi

În seara de ajun

A venit la mine mama
şi mi-a spus c-un zâmbet bun:
— Puiule, stai treaz, ia seama,
şi ascultă toată gama
cântecelor de Crăciun!

Clătinând apoi fereastra,
vântul mi-a şoptit uşor:
— Puiule, în noaptea asta
îşi despică norii creasta
şi vin îngerii în zbor...

Iar o vrabie măruntă
ciripi de pe pervaz:
— Puiule, stai treaz şi-ascultă...
Ia auzi... ce oaste multă!...
Nu dormi!... Auzi? Stai treaz!...

Am răspuns la toate: Bine.
Şi... am dormit în pat...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină pentru sufletul meu

mai îndură-te de mine Dumnezeule Doamne
împovărată sunt de batrâneţe şi de vremi
vreau să mă scutur ca arborii de toamne
să fiu pregătită atunci când mă chemi.

atunci când am căzut mereu m-ai ridicat
mai sus decât eu mi-am putut imagina
cu mii şi sute de splendori m-ai fermecat
curcubee, scumpe ploi mi-au spălat paragina.

uneori m-ai făcut să simt că am aripi
că pot zbura şi eu între pământ şi cer
ca păsările libere, m-au învăţat a ciripi
şi m-au însoţit cu triluri prin raiul prosper.

cu spiritul credinţei cred că nu voi risipi
iertările, învăţăturile pe care ţi le cer.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vor sosi curând ploi blânde

Vor sosi curând ploi blânde şi miasme de pământ ud,
Rândunele vor ciripi melodii pe care-mi place să le-aud;
Şi brotacii vor cânta pe lac întreaga noapte,
Iar vântul va spune florilor de prun poveşti nenumărate;

Prigoriile se vor îmbrăca-n pene roşii precum focul,
Fluierând pe garduri joase în tot locul;
Şi niciuna nu va şti că e război, niciuna, niciuna
Nu va-ntreba când se va sfârşi sau dacă va dura întotdeuna.

Nimănui nu-i va păsa, fie pasăre sau pom,
Dacă omenirea va pieri mâine, om cu om.
Chiar Primăvara însăşi când va deschide-n zori ochi mici
Nu-şi va da seama că noi nu mai suntem demult pe-aici.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepurele, piţigoiul şi ciulinul

An de an
Prin bărăgan,
Înainte de ninsoare
Peste câmpurile goale
Aleargă de rup pământul
La întrecere cu vântul
Mulţi ciulini.
Undeva,
De prin răzoare,
Iepuraşul din sălaş,
Fricos da, dar nu şi laş,
Văzând un ciulin grăbit
Se opreşte din ciulit
Şi din ronţăit
Şi o ia la sănătoasa...
De-acum, îi frugală masa,
Alertând fraţi şi cumnaţi
De pericolul ce vine.
Peste tot, peste răzoare
E rumoare!

[...] Citeşte tot

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea, vin ploi...

vin ploi, iubita mea, vin ploi
şi se aşează peste noi
şi nu vom şti de suntem doi,
şi nu vom şti de amândoi

vin valuri, draga mea, vin valuri,
vom fi în larg de două maluri
şi sus pe cer micuţii grauri,
vor ciripi cărându-şi daruri

vin stelele, sunt multe stele,
iubita mea, nu-s ale mele,
eşti orişiunde printre ele,
pe constelaţi cu inele

vin norii noştri, pufăind
eşti prinsă de un vânt profund,
eşti prinsă între foi arzând
un vers îţi scriu, îmi este gând

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

Săruta-ţi-aş neică gura până când m-or duce plopii
Între patru anotimpuri peste deal la iarbă grea.
Verdele să-l scurg din ramuri să-l aşez în rând cu snopii
Ce te leagă-n cercul veşnic atârnat de stânga mea.

Mângaia-ţi-aş cu privirea pielea ta catifelată,
Pană ţi-ar ieşi jăratici din căprui pe sub sprâncea.
Să te-mpingă către mine toată linia ferată,
Miezul nucilor de lapte alungaţi de piază rea.

Descânta-ţi-aş cu refrene legămintele uitate
În sertarele-ndoielii, cât mai jos şi cât nu prea.
Unde nu ajunge cucul, ci doar cucuveaua poate

Ciripi vreo trei acorduri, toate trei pe limba sa,
Înapoi în evul mediu şi mai mult! te-aş da pe spate,
Doar făcându-ţi loc, oleacă, uite-aci în... viaţa mea

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

Au primit-o în pustiu. A luat-o Iosua,
A dat-o bătrânilor, înţelepţilor, profeţilor,
Că şcolerii nu aveau timp de aşa ceva.
Înlătură subordonarea, scria în carte.
A venit istoria şi a făcut isterie – cum fără subordonare?
Zidarii au spus – facem un zid în jurul ei.
Adevărul nu a fost încântat. Ne-a liniştit Şimon.
Păstraţi realitatea, meditaţia, rugăciunea, iubirea.
Ne-am liniştit. Dar nu pentru multă vreme.
Antigonos a spus – nu aştepta răsplată.
Dar noi am aşteptat, am primit ce am meritat.
Iose a spus şi el, nu te-nveli cu înţelepciunea altuia, gândeşte.
Am gândit, dar nimic n-a ieşit.
Au venit sute de înţelepţi, le-am sărutat picioarele.
Am înţeles – realitatea şi autoritatea nu se potrivesc mai deloc.
Vorbele nu sunt Adevărul. Realitatea e mult mai vicleană.
Învăţătura care nu sporeşte scade. Altfel unde s-ar duce proştii?
M-am uitat în jur, eram singur. O barbă lungă şi albă îmi acoperea pieptul.
Doamne, inima unde este? Aici, ciripi o pasăre.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu de pădure

De-aş fi o pădure lâng-o margine de lac,
Lin mi-ar bate vântul în fiecare copac
Şi aş zâmbi în fiecare primăvară,
Când florile-n poiană mie-o să-mi apară.

Şi oi fi ca o regină-a florilor mărunte,
Iar semeţii copaci de mine-o să asculte
Plângand aşa de tare, eu m-oi înveseli,
Când păsări călătoare la mine or veni.

Şi-oi răsuna de-atâtea cântece voioase,
De simfonii plăcute-a mierlelor duioase,
Iar cerul s-a deschide şi norii i-a-nghiţi
Când măiastra pitulice lin va ciripi.

Cânta-va-n plop o gingaşă privighetoare,
Cu glasul ei divin venit din depărtare;
Iar sufletul mi-a plânge când ea a tot cânta
Şi-atunci o ploaie dulce pe mine va cădea.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim, chera mu

să ne iubim, chera mu, să ne iubim tujur
că mâine vom fi pradă inundaţiilor, surpărilor de teren, beţiilor crâncene,
că mâine un ieri cu labe de păianjen de fân îţi va umbla în cârlionţii de flori ai coiffurii
zăpăcindu-te, ambetăndu-te...
să fim tandri, bâigui poligonul căţelu lipindu-şi irişii
de şoldurile voluptoase ale autobazei filaret
să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu
să fim tandri, mai zise o muscă.
primăvara ne lingea ca un pechinez pe faţă, pe mâini
ne făcea să ne întrebăm ce gust om avea pe limba infinită a nopţii plină de autocare şi stele,
primăvara ne mângâia depăşind uneori limitele maternităţii sau prieteniei nevinovate
arătându-şi provocatori sânii reci sub jacka ei de turcoaz jerpelit
oh, mai rămâi, şopti lustra către o scamă de pe covor,
nu vrei să te urci la mine? bem ceva, ascultăm muzică, îţi arăt biblioteca...
nu vrei să rămâi în noaptea asta la mine?
să ne ţinem de mână, îi spuse un medic primar de la spitalul emilia irza
iepurelui de tablă din vitrina cu jucării.
să ne iubim, să ne amăm, să creştem şi să ne înmulţim
cântau tergarulile şi velurul, drilul şi chembrica pe gabroveni
le răspundeau până la răguşeală plutonierii şi norişorii

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!