Visul meu de pădure
De-aș fi o pădure lâng-o margine de lac,
Lin mi-ar bate vântul în fiecare copac
Și aș zâmbi în fiecare primăvară,
Când florile-n poiană mie-o să-mi apară.
Și oi fi ca o regină-a florilor mărunte,
Iar semeții copaci de mine-o să asculte
Plângand așa de tare, eu m-oi înveseli,
Când păsări călătoare la mine or veni.
Și-oi răsuna de-atâtea cântece voioase,
De simfonii plăcute-a mierlelor duioase,
Iar cerul s-a deschide și norii i-a-nghiți
Când măiastra pitulice lin va ciripi.
Cânta-va-n plop o gingașă privighetoare,
Cu glasul ei divin venit din depărtare;
Iar sufletul mi-a plânge când ea a tot cânta
Și-atunci o ploaie dulce pe mine va cădea.
Și s-a stinge soarele ca o lumânare,
Eu voi rămâne singură în lunga zare,
Iar visu-mi de pădure încet s-a spulbera
Și nimeni niciodată nu mă va ajuta.
Greu e să fi pădure într-o lume de vis
Când nici măcar un luceafăr nu este aprins,
Tot e stins acum în visul meu de pădure
N-aud păsări, nu e vântul și nici mure.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre muzică
- poezii despre copaci
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre suflet
- poezii despre păsările călătoare
- poezii despre păsări
- poezii despre păduri
Citate similare
Insomnie târzie
Aș vrea s-adorm, dar în zadar:
Mi-e rușine de mine cu mine
Mă simt ca un tufan orfan
Și orice pădure îmi este secure
Am fost lăstar în codru rar
Dar mi-au săpat la rădăcini haini
Și din pădure m-au mutat în sat
Cu-o frunză și-un cuțit m-au altoit
Iar frunza s-a făcut în goană coroană
Cu rod bogat, cu rod nemăsurat
Din care nimeni nu mănâncă încă
Și fructele-s lăsate să rupă crengi plecate.
Mă rog să bată vântul sfântul
Să-mi scuture povara și ocara
Că nu-s perfect și eu ca Dumnezeu
Cu merele de aur măcar, de nu de chihlimbar
Numai așa, probabil, aș fi cules, ales,
Dar cum nu sunt, aștept un vânt
Să răsufle ușurat în crengile mele prea grele
Și rodul să-mi răsară-mprejur la primăvară
Căci, precum pădurea e visul fiecărui pom, la om
Lumea e visul și viața. Bună dimineața!
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (25 martie 2008)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre frunze, poezii despre crengi, poezii despre viață, poezii despre sfinți, poezii despre sat sau poezii despre rușine
Pădurea
Visul meu de tinerețe,
A fugit întâmplător
Și-a ajuns la bătrânețe
Într-un loc încântător.
A ajuns într-o pădure,
Verde, tainică, înaltă,
Unde sunt copaci și mure;
Toată lumea-i laolaltă.
Copacii înalți țineau discursuri,
Unor mititei stejari,
Iar iepurașii dădeau concursuri
Parcă ar fi fost școlari.
Padurea-i vie. E-o agoră,
Unde-s altfel de ființe
Aș sta cu tine înc-o oră,
Să-mi zici micile-ți dorințe.
Vântul cugetă-ntre frunze,
Ca un ilustru gânditor,
Iar pădurea printre buze
Simte-auzul de topor.
Și cum vine tăietorul,
Ca să-i fure lemnele
Dă el tare cu toporul,
Spintecându-i crengile!
Vântul cugetă mai tare,
Parcă bate, așa cred,
Pădurea femeie-mi pare;
Chinuită de-un blestem.
Că de fiecare dată
Cine iese, cine vine,
Tot îi ia câte-o bucată
De ce oare, oare cine?
Mai un lemn, o buturugă...
Omul duce, ia ce poate,
Iute lacrimi o sa-i curgă,
Căci ajunge ea pe moarte.
Parcă un fior se plimbă,
În al meu suflet chinuit,
Și ceva parcă se schimbă,
Oare, codru-i bântuit?
Tu, padure minunată,
Eu mă simt cam "vinovat"
Că aer lin mi-ai dat odată
Și eu nu te-am ajutat.
Am uitat să-ți prețuiesc
Al tău veșnic aur verde
Și să-ți spun cât te iubesc
Totuși oare, tu m-ai crede?
Nu mai plange, scumpa mea
Ce-ai dat lumii mari, o viață
Ce să-ți zic sfințenia ta,
Decat să ai numa'speranță
Să fii mândră ca și luna,
Iară timpul o s-oprească,
Iar vântul bate'ntr-una
Și fruntea-ți înverzească!
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre înălțime, poezii despre verde, poezii despre lemn, poezii despre școală sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Atât de fragilă
Într-o lume ce pare a fi defectă,
Trebuie să zâmbesc că nici eu nu sunt perfectă,
Încerc cu liniște viața să-mi trăiesc
Și toate ușor să mi le potrivesc.
Încerc să mă bucur de orice nimic,
Îmi așez amintiri toate într-un plic,
Iar când descopăr ceva în fiecare clipă,
Zâmbesc și le strâng să nu fac risipă.
Când e senin, stau seara și privesc stelele,
Iar vântul suflă lin și-mi ridică pletele,
Apoi în pat când eu dormeam,
Gândul mă duce când noi visam.
Uneori viața e ca o poveste
Și tot viața ne dă de veste,
Că acum ești ș-apoi te duci
Pentru că nu știi niciodată cât o mai duci.
poezie de Eugenia Calancea (2 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre păr, poezii despre perfecțiune, poezii despre gânduri sau poezii despre bucurie
Cine mi-ești pădure!
Cine-mi ești, pădure,
Lamură ușure,
Versului meu teafăr,
Zborul de luceafăr,
Cănd te sună cerul,
Arșița și gerul,
Din pământ te sapă,
Viscolul spre apă!
Printre frunze-n dungă,
Îmi foiești în pungă,
Pădure de gânduri,
Leagăn pentru scânduri!
Cine-mi ești, pădure,
Lamă de secure,
Vis de-ncrângătură
Semn de legătură.
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre zbor, poezii despre viscol, poezii despre versuri, poezii despre poezie sau poezii despre apă
Pământul e...
Pământu-ntreg este o floare
În universul trist și pal;
Tot timpul este sărbătoare
Pe pământul nostru drag.
Și vezi cum vântul lin doinește
Printre copacii seculari;
Planeta noastră se-nveselește,
Cu munții nalți și milenari.
Și aerul e dulce-dulce
Ca mireasma de răcoare,
Iar gândul meu lin se duce,
Și zboară-ncet în altă zare.
Pământul e o pozie,
Pe-o hârtie neagră scrisă,
Doar ea singură este vie
Când și cartea este-aprinsă.
Pâmântul e-un vers duios
Ce-l cântă păsărele,
Și-l cântă-atâta de frumos
Căci răsună și-ntre stele.
Pământul e-o oază de verdeață
Unde lumina lin pătrunde,
Când soarele răsare dimineață
Sau când duioasa lun-apune.
Pe pământul nostru drag,
Întodeauna-i sărbătoare,
De e frig sau de e cald
De e vânt sau e ninsoare.
Pământul este o minune,
Căzută din lungul univers
N-am nici laude pentru a-ți spune
Cât de mult eu te iubesc!
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre tristețe sau poezii despre sărbători
La o mică depărtare de palatul împărătesc se întindea o pădure adâncă și întunecoasă, iar în pădure, la umbra unui tei bătrân, se putea vedea o fântână. În zilele cu prea mare zăduf, cea mai mică dintre fetele împăratului se ducea în pădure și se așeza pe ghizdurile fântânii răcoroase. Stătea așa fără să facă nimic și când o prindea urâtul scotea dintr-un buzunar o minge de aur; o arunca în sus, o prindea din zbor în căușul palmelor și-apoi o arunca iar. Ăsta era jocul care-i bucura cel mai mult inima.
Frații Grimm în Prințul fermecat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre zbor
- citate despre întuneric
- citate despre zile
- citate despre urâțenie
- citate despre timp
- citate despre tei
- citate despre păduri
- citate despre palate
- citate despre jocuri
Umbra
Pe-o cărare din pădure,
M-am pornit cu pas agale,
Îs pornită după mure,
Având tocuri la sandale.
Și uitându-mă în urmă,
Am văzut era o umbră,
Am călcat o iarbă sumbră,
Ascunzându-mă de umbră.
Umbra îmi stătea tăcută,
Însă am văzut că suflă,
Am atins cu tocul tufa,
Ea dinnou e lângă tuflă.
Hotărâtă merg spre casă,
Văd dinnou mă urmărește,
Iau din vinul de pe masă,
Lângă mine se-nvârtește.
Eu mă culc și ea se culcă,
Și nimic măcar nu spune,
Nu știu când o să se ducă,
Am s-o pun la strâns alune.
Când în zori s-a luminat,
A sărit și ea din pat,
Și nici nu m-a salutat,
N-am văzut când a plecat.
Mă-ntreb, oare ce-a vrut,
Și de ce s-o fi pierdut,
Am să es azi în pădure,
Poate vine după mure...
27.06.2019
poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre vin, poezii despre tăcere, poezii despre prezent sau poezii despre pantofi cu toc
RESPIR PRIN VERS
mi-alunecă creionul pe hârtie
ca florile de tei in poezie
e poleit tot ceru-n răsărit
cu raze aurii și albe de argint
mi se oprește pasul uneori
sub ploaia de lumină și culori
la margine de sat în câmp deschis
in galbenul de grâu ce s-a aprins
mă dor și ochii. inima mă doare
încerc în timp să caut alinare
și să zâmbesc în ziua care vine
mi-e dor de noi și mult prea dor de tine.
respir prin vers când cerul e senin
și tot prin vers când noaptea cade lin
mi-e timpul martor, n-am uitat o clipă
nici florile de tei, nici lunca înverzită
din depărtare glasul tău mă cheamă
cu lacrima din ploi și clopot de aramă
dar intre ieri și azi un zid s-a ridicat
la margine de lume, la margine de sat.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre trecut sau poezii despre tei
Anotimpuri
-Nu te întrista, pădure!
Toamna rău a vrut să-ți facă,
Veșmintele îți dezbracă,
Frunzele vrea să le fure.
-Nu te-ngrijora, pădure,
Iarna-i cruntă, tristă, rece,
Viscol, geruri vin, vor trece
Peste ramurile sure.
-Zâmbește din plin, pădure,
Primăvara bate-n geamuri,
Mugurii plesnesc pe ramuri,
Se duc vremurile dure.
-Să râzi veselă, pădure,
Vara trilul îl asculți,
Vin copii voioși, desculți,
Să culeagă fragi și mure.
-S-a sfârșit un an, pădure,
Nici nu știm când a trecut,
O luăm de la-nceput,
Domnul de noi să se-ndure!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sfârșit, poezii despre râs sau poezii despre primăvară
Parfum divin
Privind, spre răsărit în noapte
Îți simt al Tău, parfum divin
Te-aud, cum îmi vorbești în soapte,
Aud îngeri, cântându-ți lin.
Iar pe Pământ, îti cântă greieri
Un cântec vechi, dar prea nostalgic
Aș vrea cu mine să cutreieri,
Să-mi mai arăți acel loc magic.
Pe-un camp de flori mi-ai apărut
Flori, fără vre-un parfum anume,
Le-ai oferit miros placut,
Strigându-le pe a lor nume.
M-ai dus către un lac întins
Din urma cântând, venea alaiul
Când mana Ta lin l-a atins,
În el s-a oglindit tot raiul.
Când ai plecat iar către cer,
Mi-ai spus că sufletul nu moare
Să cred în Tine, să nu pier
Spre zările fără de soare.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vorbire, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre noapte, poezii despre moarte sau poezii despre greieri
N-o să am
N-o să am niciodată un cântec,
pierdut într-un clar de pădure!
Și asta numai pe motiv,
că notele mele muzicale,
sunt izvorâte din ecourile,
pașilor tăi de ciută,
într-o poiană,
atunci când cerul,
se întâlnește cu pământul
și când piepturile florilor,
pocnesc de sufletul meu,
care-ți vine mereu la rădăcină,
ca un izvor cristalin,
obosit de așteptare
și de prea plin!
poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori sau poezii despre Pământ
Pasărea iubirii
ascultă-mă!
atunci când norii nu vor mai fi
și ochii tăi nu vor mai clădi cerul cu mine
iar pădurea va plânge toamne în gândurile tale
voi spune: mai așteaptă-mă
dacă vei ști că am oprit în nopți șoapte
și încă vântul va bate în geamul tău
să știi că le-am sculptat, pe chipul lunii
cu lacrimi
ca să-ți vegheze visele nopții
dacă pădurea va așterne pașii mei
în iarnă, cu frunze de toamnă
și-n primăvară mugurii vor răsări-n flori
iar vântul va tremura crengi pustii
să-ncerci să mă uiți
căci este prea târziu, iar lăstarele ierbii crude
vor sorbi lumina vieții mele
plângând cu lacrimi de rouă
iar
când îți vor dispărea și ultimile gânduri
să nu regreți, să mă alungi
căci nu voi mai fi, nici măcar
amintire
și te rog, dacă vrei
pune pentru o zi o ramă-n fereastră cu mine
și lasă liberă pasărea să plece, pasărea iubirii
poezie de Viorel Muha (februarie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură
Sus la poarta raiului
Sus, la poarta Raiului,
Poarta Raiului,
Paște turma Tatălui,
Turma Tatălui.
Refren:
Linu-i lin și iarăși lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin și iarăși lin.
Dar la urmă cine sta?
Cine, cine sta?
Stă chiar Maica Precista,
Maica Precista.
Linu-i lin și iarăși lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin și iarăși lin.
Lângă ea, un legănel,
Da, un legănel,
Cu un Copilaș în el,
Copilaș în el.
Linu-i lin și iarăși lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin și iarăși lin.
Copilașul când plângea,
Piul când plângea,
Maica Sfântă lin cânta,
Maica lin cânta.
Linu-i lin și iarăși lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin și iarăși lin.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie sau poezii despre sfințenie
Toamna sufletului
E toamnă... iar vântul îmi bate
prin sufletul plin de regrete...
Tiptil, cenușiul îmi scoate
gustul migdal, în sonete
și printre vântoase răzbate...
Treptat gândurile plouate
se-apropie de șemineu
și stau zgribulite, mai toate.
Grilajul de fier cade greu...
E toamnă... iar vântul tot bate....
Afară-nfundat este drumul
Pierdut în perdeaua de ploaie...
Din coș se întoarce iar fumul
și bântuie grav prin odaie...
Din vise rămâne doar scrumul...
E toamnă... iar vântul tot bate....
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fum sau poezii despre fier
Când plâng...
Când plâng, o lacrimă de-a mea,
Îmi plânge-ntreaga lume.
Și infinitul plânge-amar,
Cu ploi de stele, iar și iar...
Nu mai cunosc nici zâmbetul nici visul.
Mâ-ntreb dacă există paradisul...
Dar cine să-mi răspundă la-ntrebare?!
Și sufletul de suferință doare.
Oh, nici speranța nu îmi mai rămâne,
Căci cine-s eu de-acum pe-această lume?!
Adorm - o stea la margine de zare.
Scheletul unei clipe trecătoare
Îmi dă o umbră - aripă târzie -
Un zbor plăpând de puf de păpădie.
M-acopăr cu veșminte de lumină,
Dar singură-s, durerea nu-mi alină
Nici valul cast, nici răsăritul, Doamne.
Cărări de pietre-n vreme de ninsoare...
Și ochiul plânge albele zăpezi,
Când încă o iubire, iată, pierzi!
În curcubeu mă învelesc și iar
Iluzii mă apasă vertical.
În înger, transcendent, mă definesc
Și-aștept de-acum, aștept o mângâiere,
Din visul meu urât să mă trezesc.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre zăpadă, poezii despre suferință sau poezii despre stele căzătoare
Și...
În timp ce munții hoinăresc cu un rucsac în spate,
Îmi vin idei și mă gândesc: de-ar fi să le cuprind pe toate...
Să-mpart cu cei ce îi iubesc tot ce îmi vede ochiul
Pe unde trec și ce-ntâlnesc, așa... să-mi treacă focul.
Să încep atunci să aștern pe bucăți de hârtie,
Tot ce-am văzut din frumuseți și sufletul îmi știe.
Și-n timp ce munții hoinăresc, păduri și lacuri și poteci,
Din când în când să mă opresc, în urmă să privesc.
De m-oi opri din când în când, n-aș vrea să calc pe frunze
Și nici pe ramuri nici pe mușchi, fiindcă îmi sunt muze,
Iar de mă așez să privesc în timp ce-adie vântul
Tot trupul mi-l va încălzi, cu forța lui, pământul.
Atunci, să mulțumesc voi încerca, cu gesturi mici și blânde,
Închizând ochii voi zâmbi că soarele-mi surâde...
Acum mă voi opri din scris, la drum din nou pornesc
Cu un rucsac, foaie, un pix și frunza ce-o iubesc.
Și mă gândesc că mult mi-ar place-alături să îmi fie,
Doar cei ce cred în lumea mea, în vis și POEZIE...
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi sau poezii despre trup și suflet
Drumul prin pădure
Au închis drumeagul prin pădure
Acum șaptezeci de ani și mai bine.
Vremea și ploile l-au măcinat
Azi nu mai poți, printre hârtoape și rovine,
Ghici unde-a fost drumeagul prin pădure
Înainte ca ei să fi replantat copacii.
E-ascuns sub lăstăriș, sub mușchiul moale,
Sub covor de păștițe și de coada vacii.
Numai păstrătorii tainelor pot desluși c-acolo
Unde-și fac cuibar guguștiuci cu pene sure
Și-unde bursucii se simt la ei acasă
A fost odată drumeagul prin pădure.
Totuși, dacă pătrunzi în codru mai adânc
Într-o seară de vară târzie când cerul
E-aproape de pământ și aerul e rece peste iezer,
La ora când fiecare suflet își strigă partenerul,
( Nu le e teamă de oameni în pădure,
Căci prin acele locuri au trecut puțini)
Vei auzi bătaia copitelor de cai
Și foșnetul făcut de fuste-n roua de sub pini
Apropiindu-se din ce în ce mai mult de tine
Prin oglinda ceții străvezii, prin rugi de mure,
Ca și cum ar ști foarte, foarte bine
Drumeagul cel vechi, de demult, prin pădure.
Drumeagul care nu mai trece prin pădure.
poezie de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vaci, poezii despre rouă sau poezii despre ore
Lupul la stână
Când un câine urlă,
nu este turbat.
Urlă că în târlă
lupul a intrat.
Măgărușul rage
ceva din abecedar.
Iar ciobanul trage
vesel din pahar.
Lupului deloc nu-i pasă.
Prinde oaia cea nai grasă,
Și prin lujerii de mure
o târăște în pădure.
Prea mult pe gânduri, n-a stat.
După ce s-a înfruptat,
sătul și bine dispus,
se ia la ceartă c-un urs.
Ursul, mormăind ceva,
parcă-i spune "vino-ncoa"!
Lupul tace ca un pește
și-n pădure o tulește.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urși, poezii despre oi, poezii despre lupi, poezii despre pești, poezii despre măgari sau poezii despre câini
Ghinda și stejarul
Cu bunicul în pădure,
Am plecat să caut mure,
Prin hățișurile de rugi
Am găsit un fel de nuci,
Fără striuri, maronii
Și c-un pic de pălării,
Sunt ghindele din stejar
Din care vor crește iar
Alți copaci și mai vânjoși,
Arătoși, mult mai frumoși...
Bunicule, știi ceva,
Eu cred că sunt ghinda, ta!
Așa este dragul meu,
Cerul este Dumnezeu,
Mama îți este pământul,
Viața ta este cuvântul,
În pădurea asta mare
Orice pâine are sare,
De-i amară, sub stejar
Curge vântul cel hoinar...
Numai rădăcina mea
Ține-n frâu cumpăna grea,
Scoate-n zare apă pură,
Îți pune în gură-o mură,
O frăguță foarte dulce,
Te sfințește sub o cruce
Și-ți arată că în zare
Păsări mii zboară sub soare
Într-o țară cum nu este
Alta-n ce se povestește,
Este România sfântă,
Domnul o binecuvântă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari
Aripă de vis
Iar de frunzele căzute
Geamul inimi-i atins
Și-n priviri azi nevăîzute
De departe parc-a nins
Nins cu frnze și cuvinte
Peste mersul vremii fin
Și-n privirea ta fierbinte
Eu văd ceru-ntreg senin
Cade toamna peste tot
Peste un roi de frunze iar
Un surâs și un compot
Pe când vântu-n buzunar
Nu-ți mai bate căci e plin
De idei și atâtea versuri
Pe când gândul geme lin
De poeți și înțelesuri
Nu mai bate vântul stă
Pe o aripă de vis
S-a oprit pentru odihnă
În privire-ți s-a înscris
Ramuri calde se-mpletesc
Pe cărările privirii
Și-n metafore azi c resc
Chiar pe palma amintirii
poezie de Ioan Daniel Bălan (17 octombrie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre odihnă sau poezii despre ninsoare