cercetatorii eurasiei

Vinul ca aliment

Că-n vin se află evident,
Doar adevărul pur şi gol,
Aflat-am fără de ocol,
De-aceea ne-mbătăm frecvent
Cercetătorii mai recent,
Din vin făcut-au un simbol,
Accentuindu-i noul rol,
C-ar fi în plus, un aliment
Cum însă de aproape-un an,
Beau vin, dar foame am "de câine",
Mi-am alinat al meu alean,
Gândind la ziua mea de mâine
Când zis-a ferm un podgorean:
Vând vinul şi îmi cumpăr pâine!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercetătorii nimicului

Încă nu s-a descoperit mai nimic!
Fiecare nouă planetă, fiecare cercetare ştiinţifică, fiecare nouă invenţie
Nu aduce mai nimic nou!
Suferinţa e tot suferinţă! Moartea e tot moarte şi ne pândeşte la colţul pâinii...
Aceeaşi incertitudine pretutindeni,
Aceleaşi străzi pavate cu disperare,
În îmbrăţişarea aceloraşi sticle se refugiază beţivii...
Poezia e tot poezie şi mă ascund în ea ca un ştruţ speriat de propriile gânduri...
Mama e tot mamă şi îmi regenerează mereu ţesuturile,
Chiar dacă uneori nu îmi înţelege pe deplin frământările....

Încă nu s-a scris softul acela care să suporte durerea în locul nostru!
Încă nu s-a lansat telefonul acela care ne lipseşte cu desăvârşire
Care să ne permită să vorbim cu cei dispăruţi,
Care să ne ofere accesul la nelimitat la subconştient!

Fiecare inovaţie anunţată cu surle şi trâmbiţe
Nu este altceva decât nimicnicie împopoţănată!
Punctul e tot punct şi tot ceea ce contează este înainte de el!

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am citit undeva că ultima glaciaţiune a venit
într-o zi de toamnă de acum 12690 de ani
cel puţin aşa spun cercetătorii de la Potsdam
care au cercetat sedimentele de pe fundul unui
lac din Germania
şi apoi, îmi închipui, au mers la bere mulţumiţi
că au rezolvat-o şi pe-asta.
nu ştiu ce să zic, cifrele astea foarte exacte m-au
pus mereu în dificultate.

deschid larg geamul şi încerc să înţeleg ceva
din ziua asta cusurgie
şi mă gândesc la câte zile de toamnă de rahat
am trăit şi-n fiecare putea începe.

după 22 ani de freze şi bormaşini, în blocul
de vizavi s-au mutat de curând nişte
flăcăi veseli care ascultă ntruna o combinaţie
de muzică populară de pe vremea Mărioarei Murărescu
şi nişte manele sănătoase ca la sfârşitul

[...] Citeşte tot

poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!