* * *

am citit undeva că ultima glaciaţiune a venit
într-o zi de toamnă de acum 12690 de ani
cel puţin aşa spun cercetătorii de la Potsdam
care au cercetat sedimentele de pe fundul unui
lac din Germania
şi apoi, îmi închipui, au mers la bere mulţumiţi
că au rezolvat-o şi pe-asta.
nu ştiu ce să zic, cifrele astea foarte exacte m-au
pus mereu în dificultate.

deschid larg geamul şi încerc să înţeleg ceva
din ziua asta cusurgie
şi mă gândesc la câte zile de toamnă de rahat
am trăit şi-n fiecare putea începe.

după 22 ani de freze şi bormaşini, în blocul
de vizavi s-au mutat de curând nişte
flăcăi veseli care ascultă ntruna o combinaţie
de muzică populară de pe vremea Mărioarei Murărescu
şi nişte manele sănătoase ca la sfârşitul
anilor '90.

mă gândesc că succesele răsunătoare ale lui Salam
în Franţa
au început într-o zi ca asta,
sau ca aia de acum 12690 de ani
fără preaviz şi fără vreo posibilitate rezonabilă
de intervenţie umană.

suntem la cheremul naturii, mi-l aduc aminte
filozofând pe unchiul Iulică
nici măcar nu mi-era unchi, dar să trecem.
sigur că trebuie acţionat cumva, îmi spun
uitându-mă la câteva documentare care mă bagă-n sperieţi.
astăzi o să-mi iau o umbrelă galbenă
de la metrou şi-o să-mi comand
o răzătoare universală Fackelmann
trebuie să încep să înfrunt toate astea.

poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!