cazut

Mulţi au căzut de ascuţişul sabiei; dar nu aşa de mulţi ca cei ce au căzut din pricina limbii.

în Septuaginta
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

A căzut o frunză-n calea ta

A căzut o frunză-n calea ta
Rătăcind pe-a vântului aripă.
Ai zărit-o şi-n aceeaşi clipă
Ai strivit-o călcând peste ea.
N-avea grai să strige în urma ta,
Nici puteri să spună cât o doare
Şi-a rămas pierdută în cărare,
Ploi şi vânturi trecut-au peste ea.
Stătea lipită de pământ şi se întreba
Ce ar face dacă vântul ar lua-o
Şi-o clipă în palma ta ar aşeza-o,
Dar a rămas acolo undeva.

A căzut o frunză-n calea ta
Şi cine ştie câte or să mai cadă,
Dar n-ai să ştii nicicând
Şi nu-ţi va da prin gând
Că prima frunză ce-a căzut în drumul tău
Am fost eu.

poezie de Ioana Crăciunescu
Adăugat de Mariana Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măreţ nu este cel care nu a căzut niciodată, ci cel care a căzut şi a reuşit să se ridice.

citat celebru din Confucius
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonii, de vară...

A căzut Vara pe plai,
Mândră ca un prinţ bălai,
Călare pe-un cal de foc,
S-aducă lumii noroc
Şi belşug în holde bune,
Pentru bucurie în lume.

A căzut Vara-n câmpie
Şi-a pus florile pe ie
Şi-n cosiţe împletite,
Cosânzene fericite
Stau la rând să se mărite,
Pentru vise împlinite.

A căzut Vara cu dor,
Peste ape de izvor,
Limpezi ochi ca de fecioară,
Să-i iubeşti, dorul să-ţi piară,
Să-ţi adapi setea râvnită,
Lângă draga fericită.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (10 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cui i-a căzut un ginere bun, a câştigat un fiu; cui i-a căzut un ginere rău, şi-a pierdut şi fiica.

citat celebru din Democrit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Struguri

Soarele a căzut în panere,
Albastru, violet, auriu,
Soarele dealurilor mele,
Soarele dulce pe care îl ştiu.

Strugurii mei, luminile mele,
Gem în panerele lumii,
Soarele din viile acestea mustoase,
Soarele căzut pe mâinile tale.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenadă tristă

Cum lacrime de aur din inima-mi se scurg,
Frunze-ale bucuriei, voi toate aţi căzut.

Căzut-aţi în grădina de vis unde m-am dus,
Cu părul răvăşit de vântul din apus.

Căzut-aţi din copacul cu albele căţui,
Ici colo şi oriunde pe-aleea cu statui.

Culori de-odinioară, de rochii de copil
Când vânturi mari de toamnă sunau din corn subtil.

Şi aţi căzut mereu, cernând în agonii,
Căzut-aţi reunind pălite armonii.

În zori, pe drumul reavăn, tăcut v-aţi aşternut,
Din ochii mei aţi plâns, din mâini voi mi-aţi căzut.

Cum lacrime de aur din inima-mi se scurg,
Prin anii mei deşerţi, căzut-aţi, aţi căzut.

poezie clasică de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai cumplită este deznădejdea decât păcatul. Cel care şi-a pierdut speranţa a pierdut totul. Şi Iuda şi Petru au păcătuit; cel dintâi a căzut în deznădejde, curmându-şi viaţa, cel de-al doilea a căzut în deznădejde, dar s-a ridicat prin speranţă, iar căinţa i-a adus iertarea lui Dumnezeu.

citat din Ioan Carpatinul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când oameni răi

Când oameni răi vor arunca
Cu pietrele în tine,
Omule, nu te văita.
Ia aminte de la mine!

În viaţa ce am avut
Multe pietre am primit.
De căzut, nu am căzut.
Am rămas drept, neclintit.

Niciodată nu uita
Că tu eşti mult mai puternic,
Decât orice piatră grea
Aruncată de-un nemernic.

Când piatra loveşte-n tine
Ca un bumerang se-întoarce,
În cel de la care vine.
Astfel, dreptate se face.

poezie de Dumitru Delcă (6 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai căzut o frunză

A mai căzut o frunză în vals de balerină,
Plutind încet pe valuri când vântul o alină,
Spre un pământ mai rece udat de multă ploaie,
Lăsând crengile nude, vântul să le îndoaie

Când bate mai puternic, lansând şi-o melodie,
Un cântec de durere cum numai el o ştie,
După cămaşa verde ţesută-n clorofilă,
Ce-i smulsă de pe ramuri, aiurea, fără milă.

A mai căzut o frunză şi multe-or să mai cadă,
Făcând codrul să plângă sub mantii de zăpadă,
Cu lacrimi de sub gene pentru durerea mare
Fără să poată cere cuiva vre-o îndurare.

A mai căzut o frunză dar altele vor creşte
Căci anii trec într-una, pământul se-nvârteşte
În cicluri cadenţate, făcând să reapară:
După o toamnă blândă, o iarnă friguroasă, o dulce primăvară,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri, lacrimi de dor (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!