Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

A mai căzut o frunză

A mai căzut o frunză în vals de balerină,
Plutind încet pe valuri când vântul o alină,
Spre un pământ mai rece udat de multă ploaie,
Lăsând crengile nude, vântul să le îndoaie

Când bate mai puternic, lansând și-o melodie,
Un cântec de durere cum numai el o știe,
După cămașa verde țesută-n clorofilă,
Ce-i smulsă de pe ramuri, aiurea, fără milă.

A mai căzut o frunză și multe-or să mai cadă,
Făcând codrul să plângă sub mantii de zăpadă,
Cu lacrimi de sub gene pentru durerea mare
Fără să poată cere cuiva vre-o îndurare.

A mai căzut o frunză dar altele vor crește
Căci anii trec într-una, pământul se-nvârtește
În cicluri cadențate, făcând să reapară:
După o toamnă blândă, o iarnă friguroasă, o dulce primăvară,

Când mugurii pe ramuri zâmbind de sub sprâncene
Vor naște alte frunze cu mult mai multe gene
Și roluri diferite pe ale planetei scene,
Lansând și adevărul: "Frunzele sunt perene.

poezie de din Freamăt de gânduri, lacrimi de dor (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Citate similare

* * * (după o colindă românească)

Refren:
Crinu-i crin și iarăși crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde fără crin.

Scoală țară și ascultă,
Cum îți cântă cucuveaua,
Cu elita ta ocultă,
Ți-ai găsit beleaua.

Refren:
Crinu-i crin și iarăși crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde, fără crin.

Cu așa conducători,
Nu știi încotro s-apuci,
Geaba ai la gât comori,
Multă vreme n-o mai duci.

Refren:
Crinu-i crin și iarăși crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde, fără crin.

parodie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și nucul plânge

Privind pe fereastra ce duce spre sud,
Văd nucul bătrân ce-a rămas fără frunze,
Pozând melancolic cu crengile: nud,
Așteaptă o toamnă cu pământul mai ud,

O iarnă mai aspră și vântul mai crud,
Pregătit reziste și: Nu vreau s-aud
Al nimănui scuze.

În fieșce an îmi este mai greu,
Când văd « nemiloșii » ce-mi adună povara,
Unul se urcă în vârf, parcă-i zmeu,
Altul.... O creangă îmi rupe, fără tupeu,
Așa-mi petrec anii, plângând tot mereu,
Dar cine audă? Că ei, n-au Dumnezeu,
Degeaba-i ocara.

Când toamna va trece și iarna ce vine,
Sosi-va iar timpul rodesc mai... bogat,
Voi plânge din vreme mă apere: Cine?
Corneliu ce are un geam, cu ochiul spre mine,
El vede ușor « făcătorii de bine »,
C-o voce mai aspră și, mai de rușine,
Cei răi vor fugii de « legat ».

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Balada frunzei

frunză galbenă bătută de vânt și de ploi
ți-a mai rămas puterea privești înapoi
amintirile verii dintr-o splendoare verde
când iubiri solare puteau te dezmierde

frunză galbenă atinsă de ceață și brumă
toamna năruiește dragostea din urmă
dansul pe zefire tandre diafane
când se-ntruchipau lumini în icoane

frunză galbenă când va fi cazi
te vor străbate nori negri nomazi
o să mă doară sufletul că pierd
freamătul verii căzut în dezacord

în nervura ta mai zvâcnește un dor
fie blândă moartea te ia în zbor

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Mai cade câte-o frunză...

Mai cade câte-o frunză ruptă,
Din pomul și așa prea gol
Și în căderea ei foșnită
Mor visele strânse în stol.

Mai cade câte-o frunză verde,
Copacul este întristat,
E-atât de gol că nu ai crede
C-a fost cândva cel mai bărbat.

Mai cade și câte o creangă,
S-a rupt din uscăciunea ei,
Lăsând coroana prea beteagă,
Lăsând mai rare flori de tei.

Mai cade câte-o frunză udă,
Înlăcrimate dimineți,
Vântul când trece nu ascultă
Povestea ei cu ochii beți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A căzut o frunză-n calea ta

A căzut o frunză-n calea ta
Rătăcind pe-a vântului aripă.
Ai zărit-o și-n aceeași clipă
Ai strivit-o călcând peste ea.
N-avea grai strige în urma ta,
Nici puteri spună cât o doare
Și-a rămas pierdută în cărare,
Ploi și vânturi trecut-au peste ea.
Stătea lipită de pământ și se întreba
Ce ar face dacă vântul ar lua-o
Și-o clipă în palma ta ar așeza-o,
Dar a rămas acolo undeva.

A căzut o frunză-n calea ta
Și cine știe câte or să mai cadă,
Dar n-ai știi nicicând
Și nu-ți va da prin gând
Că prima frunză ce-a căzut în drumul tău
Am fost eu.

poezie de
Adăugat de Mariana TudorSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 13 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Spuneți! Ce-i iubirea?

Spuneți! Ce-i iubirea?
Un dor necugetat?
Ce-ți ignorează firea,
Te-ndeamnă la păcat?
…………………….
Atingerile fine
Și-un semn pierdut în zare,
Ce nasc mii de suspine,
Reproș, fără-mpăcare?

Un dor ce vine-aiurea
Pe urme de unghere
Și-și caută menirea
In valuri de plăcere?

O lacrimă fierbinte
Ce-ți cade des sub gene
Sau zâmbetul ce minte
Cu teatrale scene?

Dorința fără margini
Pentru ființa dragă
Când îi scrii mii de pagini,
O biblie întreagă?

De știți și voi mai multe,
Spuneți! Ce-i iubirea?
Un leagăn de durere?
O rană ce nu piere?
Un dor cu-a lui cărare?
O strânsă-mbrățișare?
O dulce sărutare?
A inimii-mpăcare?
Sau lacrimi! Ce-s amare?

Mă urmărește multe luni
Cu pași mărunți, alene,
Vă rog, cu strângere de mâini,
Furați-mi din cangrene.
Spuneți! Ce-i iubirea??

poezie de din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cad frunzele, a venit toamna

Cad frunzele plutind ca niște pene
adiate ușor de pulsul aerului
mai rece de toamnă.
Și noi cu ele vom cădea
dar, oare, cine știe când?

Uitându-mă pe geamul aburit
de gândurile ce-mi rătăcesc aiurea,
văd alergând din calea ploilor
o doamnă.

Îmbrobodită pe cap cu o pungă,
să o ferească de stropii
amenințători și reci, hotărâți să-i
strice coafura.

Nu i-am observat nici fața,
nici gura.
Parcă-i cunoșteam
de undeva făptura.
Vroiam s-o dojenesc
că nu și-a luat umbrela.
Dar cu ce drept?

Când s-a mai apropiat
am zâmbit, iertător, dar cu
un pic de umor.
Era soția, udă,
ca o paparudă.
Când m-a văzut,
s-a răstit către mine
și cu o mare ciudă
m-a dojenit:

- Stai acasă toată ziua
ca un trântor.

Privești pe geam cum cad frunzele.
Nu vezi că de frig
îmi tremură buzele?
Nu te mai saturi de
televizor.
Eu vin tocmai din obor!
Cu greutate, și… Toate mă dor.

- Lasă nevastă că mâine,
îți iau eu carne și pâine.

Hai în brațe te strâng,
că începe -mi fie dor.
Să-ți încălzesc buzele,
apoi…. tot ce ai în tine.
Vino dragă lângă mine,
sunt cald și ți-o fi bine.

Te rog, nu mai ofta!
Vrei un ceai sau o cafea?

Frunze cad și-au mai căzut
și, cine știe câte-or să mai cadă.
Un an clepsidra s-a mai scurs,
cu ea și noi am mai trecut
ca niciodată.

Părul în cap a mai albit,
cu-n an a mai îmbătrânit,
iar fața mea a mai zbârcit.

A Ta?
Nu prea se vede,
este prea mult fardată.

Așa-i viața trecătoare,
uneori chiar plutitoare.
Precum frunzele ce cad,
așa cădem și noi.
Pe când?

Cad frunzele
cu freamătul lor de toamnă.
Și frunza noastră
o să cadă, dar...
Aș vrea… Nu prea curând.

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fața blândă, brăzdată de riduri fine, păstrează un zâmbet aflat acolo, în colțul gurii, parcă dintotdeauna. Bătrânica stă pe o bancă de fier rece și ruginit, bancă obosită ca și ea, și-și înalță din când în când privirile spre cerul toamnei încărcat de nori cenușii. Vântul adie și o frunză se strecoară printre ramuri, căzând alene pe pământul umed. Deodată, în ochii ei încă luminoși și poznași își face loc o lacrimă ce coboară încet peste obrazul pste care au trecut deja, oh, Doamne, optzeci de toamne. Lacrima e îmbrățișată și ea de pământul pe care a căzut frunza ruginie și acolo devine oglindă... Și ca în multe alte dăți, memoria ei afectivă aduce în oglinda de lacrimă clipe și chipuri ce nu pot fi uitate, readuce viața, viața așa cum a fost ea...

în La limita normalului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Pasărea iubirii

ascultă-mă!
atunci când norii nu vor mai fi
și ochii tăi nu vor mai clădi cerul cu mine
iar pădurea va plânge toamne în gândurile tale
voi spune: mai așteaptă-mă

dacă vei ști că am oprit în nopți șoapte
și încă vântul va bate în geamul tău
știi că le-am sculptat, pe chipul lunii
cu lacrimi
ca -ți vegheze visele nopții

dacă pădurea va așterne pașii mei
în iarnă, cu frunze de toamnă
și-n primăvară mugurii vor răsări-n flori
iar vântul va tremura crengi pustii
-ncerci mă uiți
căci este prea târziu, iar lăstarele ierbii crude
vor sorbi lumina vieții mele
plângând cu lacrimi de rouă

iar
când îți vor dispărea și ultimile gânduri
nu regreți, mă alungi
căci nu voi mai fi, nici măcar
amintire
și te rog, dacă vrei
pune pentru o zi o ramă-n fereastră cu mine
și lasă liberă pasărea plece, pasărea iubirii

poezie de (februarie 2013)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întoarce-te « Bujor » singuratic

Din estul « pustiu », prin « vestul » sălbatic.
Alergi zi și noapte ca luna prin nori,
De și ești mai vesel te simți singuratic,
« Bujor » ce răsare în poiana cu flori.

Acasă-i « Narcisa » ce crește-n grădină.
O floare mai rară, cu frunze crestate,
Tulpina subțire dar nu se înclină
Când ploaia e rece și vântul o bate.

Rădăcina ta lungă înfiptă-n adâncuri,
În estul mai firav huiduit de apus,
Aici va rămâne pe câmpii și pe dealuri
Apelând să se întoarcă și cei ce s-au « dus ».

Să umple pustiul, roditor ni-l facă
Căci are-n el seva mai bună ca-n vest,
Făcând astfel « Boșii » din gură tacă,
Să vadă cum « raza » răsare din est.

poezie de din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O frunză căzută jos

O frunză căzută jos
nu mai urcă unde a fost.
O frunză căzută-n vale,
vântul o poartă pe cale.
O frunză căzută jos
nu mai este de folos.
Este galbenă ca ceara,
nu mai e verde ca vara.
La frunza căzută jos
drumul e anevoios.
I se pare mult prea mare
și în zbor, și pe cărare.
Odată căzută jos
din drum nu s-a mai întors.
Pe creangă n-a mai urcat
fiindcă pomul a înghețat.
Căzută-n mijloc de drum
îngheață și ea acum.
Iarna peste ea coboară,
sortită e ca moară.
Peste ea zăpadă cerne,
eternitatea se așterne.

poezie de (11 decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Despre frunză

Oare frunza se gândește
când e mică și când crește,
ce rol are ea de-i verde
și de unde se hrănește?

Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald și când e rece?

Oare frunza are simțuri
și se sperie de vânturi,
știe frunza când e noapte
și de ce plouă în rate?

Știe frunza sau nu știe
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare știe
și bătrână și pustie?

Știe frunza când e ruptă
și când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată și e frântă?

Sau când doare poate știe
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
știe frunza... cine știe?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Arghezi

Frunzele tale

Ca tine, pom cu-atât belșug de frunză,
Aștept un fir de vânt mă pătrunză.
Frunzele tale sunt simțirea mea
Fremătătoare, ca și ea.
Un simțământ, o frunză legănată,
Mișcându-se tot pomul dintr-o dată.

Tu câtă frunză ai și câte crăci
Eu tot atâtea am, însă ascunse,
Când mă frământă îndoiala sunt
Înfiorat, din vârfuri până la pământ,
De unde alte ramuri se-mpereche
Și caută o lume iasă-ntr-însa, veche.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Ultima frunză

E vânt și e frig și e toamnă târziu
Când ultima frunză plutește doinit,
În clipe de zbor, spre un pat ruginiu
Al celor de ieri, cu destin împlinit.

Nu simte tristețe, nu simte nimic,
Nici suflet nu are, dar, parcă, ceva,
Un rest de putere, un suflet mai mic,
E încă în ea și-o îndeamnă stea

Deasupra de patul de frunze surori,
S-aștepte un timp, amâne cumva
Plecarea-n uitarea ce-i dă, azi, fiori
Și, poate, afle ce este cu ea,

De ce aștepte sau ce ar putea
Să facă, în starea în care-a ajuns,
Să fie-mpăcată, să poată pleca...
La toate acestea ar vrea un răspuns.

Doar vântu-nțelege și-o suflă ușor
Spre una din crengile unui copac
Crezând că îi face un mare favor
Lipind-o de stropii de apă ce zac

În frig ce le-ngheață destinul de-a fi
Din nou, picături de izvor sau de nor.
Se bucură frunza: mai are o zi
În care s-aștepte. Dar frunzele... mor.

poezie de din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O... Tu an ce vii la iarnă

După anii grei de criză, cu potop și vijelie,
Ce-au trecut de-a lung și-n latul peste biata Românie,
Tu an nou ce vii la iarnă, spune! Ce-o să ne aduci?
Eu aștept cu nerăbdare, o răsplată pe măsură,
Pace-n suflet, fericire, dacă Domnul se îndură,
Fără lacrimi, fără jerbe și cât mai puține cruci.

Din adânca veșnicie vii ca sol de bună stare?
Sau ca semn al morții lente și cu multă nepăsare
Ne sfidezi și nu ții seama de-ale noastre rugăminți?
Te-aș dori loial și prieten, nu făptaș numai la rele,
Vreau văd cununi de lauri peste vatra tării mele,
Ea aibă strălucirea, pentru noi, pentru părinți.

Ei așteaptă de decenii, chiar cu prea multă răbdare,
O schimbare radicală, asta și-o doresc mai tare,
Vorbe goale și minciuna prea ne bântuie pe toți.
Poate vii cu legi mai aspre și cu minți mai luminate,
Să fim demni în ochii lumii, eu socot că se mai poate
Să-nvingem netrebnicia și să mai scăpăm de hoți.
Dar... Oricare-ți este gândul, bucuroși te așteptăm.
Soarta noastră este una: - Doar luptând să mai sperăm
La un trai și-o viață demnă, între nații pe pământ.
Chiar de unii au veninul și ne-proașcă cu noroi,
Sunt convins, avem puterea, ea se află doar la noi,
Să ne apărăm menirea până vom intra-n mormânt.

De aceia Tu! An ferice, ne vii cu tot ce-i bun,
Pentru acest popor ce-i vrednic, pentru neamul meu străbun,
Ce trăiește de milenii pe meleaguri strămoșești,
Răbdător, tare ca stânca, înfruntând atâta greu,
Când cu brațul, când cu mintea sau mila lui Dumnezeu
Fiind-că de la Daci ne tragem și din ramuri românești.

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (20 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Eu sunt o frunză. Parcă tu nu știi ce este aceea o frunză? Tu cunoști frunzele copacilor și prin aceasta le și stăpânești. Însuși timpul cunoaște frunzele copacilor și le stăpânește. Când timpul, dinafara frunzelor, se face toamnă, ucide frunzele. Când timpul se face primăvară, le reînvie. Dar timpul el însuși ar trebui fie o frunză ca elucideze frunzele.

citat celebru din
Adăugat de Enache AndreiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mai Septembrie ca oricând

Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veșminte,
Și parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.

Cad și frunzele, bate și vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.

Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar și pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi și noi.

Septembrie mi-a uscat și rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Și acum vântul mă împinge de la spate.

Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Și mă lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!

poezie de din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frunză verde și-un smarald

Frunză verde și-o lalea,
ce spectaculoasă-i viața mea
Când urmez a înțelepciunii stea!

Frunză verde, bob de grâu,
Îmi țin poftele în frâu
Și îmi pun zâmbind al răbdării brâu!

Frunză verde și-un smarald,
Îmi păstrez sufletul blând, cald
Și în apa frumuseții eu mă scald!

Frunză verde și-un cristal,
Galopez pe al victoriei cal
Și ajung mereu la al fericirii bal!

Frunză verde și-un safir,
Cu fugiții nu dau bir
Și port al curajului trandafir!

Frunză verde și-un rubin,
De forță îmi e gândul plin
Și rapid iubire eu obțin!

Frunză verde și-un cais,
Le amintesc oamenilor de paradis
Și îi ajut la îndeplinirea magnificului vis!

poezie de (26 septembrie 2020)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mihai Eminescu

Prin a ramurilor mreajă

Prin a ramurilor mreajă
Sună cântec ca de vrajă
Și mângâie în urechi,
De sub teiul nalt și vechi..

Printre ramuri, printre frunză,
Cearcă luna pătrunză,
Ce frumoasă și senină,
Vars-o dungă de lumină.

Numai buciumele sună,
Pe când discul blândei lune
Trece rariștea de fag,
Sună buciumul cu drag.

Și-i răspunde codrul verde,
Iară sufletu-mi se pierde,
Fermecat și dureros,
După chipul tău frumos.

Și cum cântă păsărele
De amoru-ne ‘ntre ele,
Ciripind în verde crâng,
Ne mai râd... și ne mai plâng.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

De ce te-ai dus? De ce nu vii?

Un an din viață-a mai trecut
Și încă o stea a mai căzut.
Cum anii trec, se scurg mereu,
Cu ei odată trec și eu,
Imbătrânesc și-mi pare rău,
Că nu m-ai cunoscut.

De ziua mea te-aștept vii.
Te anunț de astăzi ca știi.
Să vii! Un.... La mulți ani -mi spui,
sunt orfan, al nimănui,
Să nu mai rătăcești haihui,
De ce te-ai dus? De ce nu vii?

O.... Vino iar iubirea mea,
Te-aștept și te voi aștepta.
Eu te ador și.... mult am vrut,
Să vii -mi dărui un sărut,
Să fim din-nou ca la-nceput
Măcar un ceas. De ziua mea!

Dar.... În zadar am așteptat
Venirea ta. M-am înșelat.
Eu cred că nu mă mai iubești,
Nu-mi vrei iubirea, n-o dorești,
De și ți-am spus că nu greșești.
Sincer! Regret că ai plecat.

Dar... Nu-i nimic, vei regreta.
Când dorul te va zbuciuma,
O încerci îmi revii,
Când toamnele-ți vor fi pustii,
Atunci... Iubita mea! Ți-o spun știi
Că te-am uitat! Și, nu te pot ierta.

poezie de
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook