A căzut o frunză-n calea ta
A căzut o frunză-n calea ta
Rătăcind pe-a vântului aripă.
Ai zărit-o și-n aceeași clipă
Ai strivit-o călcând peste ea.
N-avea grai să strige în urma ta,
Nici puteri să spună cât o doare
Și-a rămas pierdută în cărare,
Ploi și vânturi trecut-au peste ea.
Stătea lipită de pământ și se întreba
Ce ar face dacă vântul ar lua-o
Și-o clipă în palma ta ar așeza-o,
Dar a rămas acolo undeva.
A căzut o frunză-n calea ta
Și cine știe câte or să mai cadă,
Dar n-ai să știi nicicând
Și nu-ți va da prin gând
Că prima frunză ce-a căzut în drumul tău
Am fost eu.
poezie de Ioana Crăciunescu
Adăugat de Mariana Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre ploaie, poezii despre gânduri, poezii despre frunze sau poezii despre aripi
Citate similare
Fum căzut
S-aude zbor scurt și zadarnic
de gâște peste pajiști reci.
Undeva un cântec se pătrunde
de chemări de veci.
Un fluier seacă, altul nu s-arată.
Aleluia, privirea mi se umple de păsări și vânt,
vieții nu i-am rămas dator nici un gând,
dar i-am rămas dator viața toată.
Cu mișcări oprite ades
văd bolți prăbușite în apă.
Din frunzele satului ies
ca dintr-o biblică șatră.
Aleluia, astăzi ca niciodată
sunt fratele obosit
al cerului de jos
și-al fumului căzut din vatră.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre fum
- poezii despre sat
- poezii despre păsări
- poezii despre prezent
- poezii despre muzică
- poezii despre mișcare
A mai căzut o frunză
A mai căzut o frunză în vals de balerină,
Plutind încet pe valuri când vântul o alină,
Spre un pământ mai rece udat de multă ploaie,
Lăsând crengile nude, vântul să le îndoaie
Când bate mai puternic, lansând și-o melodie,
Un cântec de durere cum numai el o știe,
După cămașa verde țesută-n clorofilă,
Ce-i smulsă de pe ramuri, aiurea, fără milă.
A mai căzut o frunză și multe-or să mai cadă,
Făcând codrul să plângă sub mantii de zăpadă,
Cu lacrimi de sub gene pentru durerea mare
Fără să poată cere cuiva vre-o îndurare.
A mai căzut o frunză dar altele vor crește
Căci anii trec într-una, pământul se-nvârtește
În cicluri cadențate, făcând să reapară:
După o toamnă blândă, o iarnă friguroasă, o dulce primăvară,
Când mugurii pe ramuri zâmbind de sub sprâncene
Vor naște alte frunze cu mult mai multe gene
Și roluri diferite pe ale planetei scene,
Lansând și adevărul: "Frunzele sunt perene.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri, lacrimi de dor (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre durere, poezii despre dans, poezii despre crengi, poezii despre zăpadă, poezii despre verde sau poezii despre vals
A rămas o frunză-n pom
Nescuturată de om,
Nescuturată de vânt,
A rămas o frunză-n pom.
Nu știu ce are de gând!
Se bucură la amiază
Când se-încălzește la soare.
Însă noaptea șade trează
Fiindcă este prea răcoare.
Singură, ce face oare?
Că iarna este aproape.
Din vifornița cea mare,
Va scăpa ea de la moarte?
Voi ce credeți, dragii mei?
Va mai prinde primăvara?
Săraca frunză de tei!
A îngălbenit ca ceara.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre tei, poezii despre primăvară, poezii despre noapte, poezii despre moarte, poezii despre miezul zilei sau poezii despre iarnă
Tu nu mă întreba
tu nu mă întreba, tu știi
că pe cărarea mea pustie
și tot ce n-a mai fost să fie
doar tu la mine o să vii
am să te strig din agonii
pre nume care nu mai este
fior de tainică poveste
tu nu mai întreba, tu știi
am să te duc printre stihii
pornit de unde nu se vine
și tot ce n-am e pentru tine
tu nu mai întreba, tu știi
tu nu mă întreba, tu știi
ce-a fost, nicicând n-o să mai fie
nici clipă de melancolie
nici sentiment de veșnicii...
poezie de Iurie Osoianu (8 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre melancolie sau citate de Iurie Osoianu despre melancolie
Dumnezeu, când și-a cernut îngerii din cer pe pământ, a rămas cu tărâța în mâni. Ce-a fost bun a căzut.
citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre îngeri, citate de Lucian Blaga despre îngeri, citate despre religie, citate de Lucian Blaga despre religie, citate despre Dumnezeu sau citate de Lucian Blaga despre Dumnezeu
Nu ai venit de nicăieri și dacă e undeva, unde trebuie să ajungi, atunci trebuie să ajungi Aici. Dar Acum unde ești? Pentru că atâta timp cât călătorim cu gândul care e dependent de corp, nu putem vedea că nu putem veni de undeva și ajunge undeva, deoarece suntem veșnic pretutindeni. Dacă Sinele e veșnic, se pune problema să fi venit de undeva, există pentru el spațiu-timp ca să poată călători undeva? Și unde ar vrea să se ducă Întregul, când el este Totul? O imagine ar vrea să călătorească la Sine, dar Sinele nu are nici o imagine. Pentru că gândul nu se poate topi în această clipă, inventează astfel de nostalgii de rahat: "Ah, dacă aș știi primul meu strămoș în sfârșit aș afla cine sunt eu. Odată ce ai căzut în această cacealma psihologică ești terminat. Oare înainte ca să știi de unde ai venit și unde trebuie să ajungi, nu ar trebui să afli mai întâi cine ești tu? Dacă nu ești călătorul, dacă nici măcar nu ai fost născut vreodată?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre sfârșit
- citate despre timp
- citate despre psihologie
- citate despre naștere
- citate despre inventatori
- citate despre imagine
- citate despre gânduri
- citate despre existență
- citate despre corp
Puf de argint
Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă,
Melopee-n poezie,
Luna-a scuturat prin rouă!
Picătură de magie,
Râde lacrima când plouă,
Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă!
Cântă vântul, legănându-l
Argintat sub clar de Lună,
Puf de vată clătinându-l...
O să-ți spună, "Noapte bună"!
Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă!
poezie de Elena Moisei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre râs, poezii despre argint, poezii despre rouă sau poezii despre poezie
Mi-au căzut nasturii de la cuvinte
m-am trezit într-un vacarm îngrozitor
în mijlocul unui miting de proporții
zilele trecutului s-au revoltat
cereau daune morale pentru timpul irosit
din memoria colectivă am reținut o zi
când mi-au căzut nasturii de la cuvinte
și am rămas însărcinată cu limba română
atunci ne-am încolăcit starea
în singurul ochi al mării
rămas deschis peste noapte
nu mai rețin momentul când au căzut în gol
de la etajul tragediilor nescrise
spânzurate de funia sau furia ideilor...
poezie de Any Tudoran
Adăugat de Any Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre trecut, poezii despre tragedie, poezii despre revoltă, poezii despre pagubă, poezii despre moralitate sau poezii despre limba română
Am căzut dar mă voi ridica
Ce-aveți cu mine toți, de mă priviți așa?!
Da, am căzut,... dar mă voi ridica!
Încă mai port în mine harul și divinul
Deși m-a îngenunchiat atât de rău destinul...
Nu plângeți păsări și îngeri azurii!
Știu, am căzut, dar îmi voi reveni.
Prin glezne, din strămoși, cresc rădăcini
Și-îmbobocesc iar trandafirii printre spini...
E undeva o geană de-albastru început?
Altă speranță naște în sufletu-mi tăcut...
Sfărâm în palme țărâna creatoare
Să știe că exist deși încă mă doare
Și mă avânt cu fruntea încrezător spre cer.
Știu, am căzut,... Ce-i inimă? Da, sper...!
Amurgul îmbracă totul în haină violet;
În mine, soarele răsare încet, încet,...
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre încredere, poezii despre început, poezii despre vestimentație, poezii despre tăcere, poezii despre trandafiri, poezii despre plâns sau poezii despre naștere
Bulgării
Au căzut bulgării
s-au auzit niște bătăi în lemn
o fi fost inima lutului vibrând
bucuroasă că sentregește
că-și strânge din nou în brațe țărâna care i-a fost luată.
Am suflat odată peste o mână de țărână
Și ca să se răzbune mi-a lovit ochii.
Ce-o fi fost atunci când peste mormanul acela de lut
A suflat o pală din vântul vieții și ca un ecou
A început o inimă să bată.
Și-au căzut alți bulgări
Bătând în coaja pomului tăiat
Pala de vânt santors de unde a plecat
Ți-ai luat suflarea înapoi.
A rămas doar lutul rece, mirat.
Țătrână ea, țărână noi.
Peste țărâna ta am împins bulgării
Ca să nu plângi
Să știi casemeni lor
Venim și noi.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut, poezii despre inimă, poezii despre ochi, poezii despre lemn sau poezii despre copaci
Mai rămâi
ni-i viața noastră
o frunză-n vânt
rătăcită
între cer și pământ,
nu știu vântul
încotr-o o poartă
și nici dacă frunza
e vie sau moartă.
trecem adesea,
prin iernile grele,
cu doruri nebune,
cu gânduri rebele,
și sufletul mângâie
crengile ninse,
prin stoluri de nori,
prin stelele stinse.
ne schimbă adesea
fericirea-n osândă,
căci peste tot
e moartea la pândă.
lasă-mi, iubito,
clipa ce vine,
să mai petrec
o noapte cu tine,
că ai fost
văpaie și foc,
în acest șăgalnic
și dulce noroc.
mai rămâi
o clipă acum,
până ce totul
nu este fum,
până ce totul
nu este rug,
până ți-e glesna
un ghiocel
și n-ai pe deget
nici un inel.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (27 decembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre schimbare, poezii despre noroc, poezii despre nori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Desprindere de toamnă
A mai venit o toamnă-n viața mea
Și-a mai căzut o frunză peste mine
Mă simt mormânt, și parcă n-aș mai vrea
Să mai albesc în iarna care vine
Iar au plecat și berzele și cucii
Și m-au lăsat mai singur ca lumina
Prin codru nu mai mișună haiducii
Și-n beznă mi-a rămas pe veci retina.
Mă simt așa de frunză și de ram
Încât mă rup de mine și rămân
O frunză doar din cel care eram
Și-un ram din cea ce m-a ținut la sân.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre toamnă, poezii despre păduri, poezii despre haiducie sau poezii despre alb
Clipă peste clipă
Iubirea nu știe nimic
despre simbolistica cromatică
a secundelor trăite în doi...
la apus, pescărușii zboară în pereche,
epuizați de aceleași rătăciri
în căutarea unui semn nou...
valurile aruncă clipă peste clipă
un mister nedefinit, o mantra lichidă
peste umbrele noastre de cașmir...
dar m-am trezit cu zâmbetul tău
impregnat pe talpa piciorului
acoperit de rochia mea verde (mai singură!)
și-n contrast cu macii rătăciți pe plaja pustie...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din VOLUM IN PREGATIRE, Poeme de duminica (8 iunie 2021)
Adăugat de Nicolae Sava
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre simbolistică, poezii despre secunde, poezii despre rochii sau poezii despre plajă
A mai trecut o toamnă peste noi
A mai trecut o toamnă peste noi,
Bat clopotele-a dor și-a despărțire
Și am rămas mai singuri și mai goi,
De-atâția pași pierduți prin cimitire.
Prea multe aripi frânte timpuriu,
Prea multe inimi au uitat să bată
Și ne-a rămas în sufletul pustiu,
Un gol și-o lacrimă nemângâiată.
Prea multe întrebări ce n-au răspuns,
Prea multe visuri prematur ucise,
Mocnesc durut tăcerile-n ascuns
Iar vântul bate pe la porți închise...
A-ngenuncheat și frunza prin grădini,
Amurgul sângerează-a suferință,
Iar noi suntem mereu tot mai străini
Și tot mai distanțați și-n neputință.
A mai trecut o toamnă peste noi
Și-n gând șoptim aceeași rugăciune:
Întoarce Doamne vremea înapoi
Și-așterne curcubeul peste lume!
poezie de Violeta Andrei Stoicescu (noiembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre suferință sau poezii despre religie
Lacrimă de toamnă
A mai trecut o vară și atât de mult mă doare,
Că nu te-am întâlnit pe nicăieri pe unde-am fost,
Mă doare floarea, frunza veștejită care moare,
Și lacrima ce vântul toamnei o usucă fără rost,
Mă doare frunza care-n zbor te-a mângâiat pe pleoape,
Și salcia care se-apleacă trist în calea ta
Și-aștept groparul cel de frunze să mă-ngroape,
Într-un mormânt de frunze, printre ploi, pe undeva,
Mă doare toamna-n care mi-e atât de dor de tine,
În care eu voi rătăci prin munți și văi adânci
Și-am să mă rog ca să găsești cărarea înspre mine,
Când eu voi fi căzut, vânat de vulturi printre stânci.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre vânătoare, poezii despre vulturi, poezii despre tristețe sau poezii despre stânci
Înaripatu-m-ai Doamne
Moartea mă știe pe de rost
Doamne chiar din prima clipă
cel ce va fi-l înseamnă pe cel ce-a fost
c-un cotor teribil de aripă
Doamne chiar din prima clipă
învăț alfabetul disperării
steaua-mi arde parcă-n pipă
ca-n vulcanul spart al zării
Învăț alfabetul disperării
cel ce va fi ajunge la cel ce-a fost
ca Arca lui Noe în brațele mării
moartea mă știe pe de rost
Doamne chiar din prima clipă
viața e una iar moartea cealaltă aripă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vulcani, poezii despre fumat sau poezii despre alfabet
Toamna
Bate ceas vestitor de-ntomnare:
mai greoi ca în anul trecut,
cade mărul cu fruntea-n cărare -
câte mere, atâta căzut...
Cu o muzică gravă și dură
cine-ngână că ornicu-a stat?
Îndrăzneț fi-va peste măsură,
dar livada în somn a intrat.
Tot mai viu în văzduh se-nfiripă
al iubirii și-al vieții temei,
parcă n-am fi doar martori de-o clipă
ci făptași ai triumfului ei.
poezie de Bella Ahmadulina
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mere, poezii despre somn, poezii despre iubire sau poezii despre ceas
S-agită vântul
Se tânguie în veștejeală
Amurgul, vântul prin păduri,
Și sfâșie la nimereală
Crenguțe vii și uscături.
Se răsucește și aleargă,
Și fură așternut de sol,
Și toamna-și pune pe o targă
Un pui de deal, ce-a rămas gol.
El a strigat în dezgolire,
Prin ploi iscate din senin...
Rămas confuz în răscolire,
Așteaptă-n vers să îI alin.
Livada murmură balade,
Și-și leagănă cu patos, dor,
Și pomi, și frunze în rulade,
Ce s-au unit și triste, mor...
S-agită vântul și-n țărână,
Pe sub rever de cer mâhnit,
Și-un gard bătrân, căzut pe-o rână,
A plâns un timp... acu-i tihnit.
Pe-o lacrimă, în toamna mea,
Un vânt în frământări, jelea...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri
Cântec de leagăn
Copile, ziua ta s-a născut dintre nori
Ca un poem albastru ce vine dintre ploi
Dimineața, când zorii se zbat
Peste lumea în care ai intrat.
De-atunci lumina nu mai e aceeași
Pe care o știu de demult
Și nici pământul nu mai e același
Chiar dacă e totuși pământ.
Copile, tu nu știi mai nimic despre viața
În care ți-a fost dat să intri mai curat
Ca lumina ce-și curmă aripa
Peste umbra eternului păcat.
Drumul tău abia acum începe
Când e ziua ta întâi pe pământ
Și tu, copile, nici nu știi că drumul
E lung din pământ în pământ.
Tu, copile, dormi acum în pace
Căci mama veghează la somnul tău blând
Lumina pentru tine e lumină,
Pământul va fi iar pământ.
poezie celebră de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace
* * *
câte zăpezi au căzut
peste tine, mamă,
și câte ploi te-au durut,
au mușcat, ca niște hiene
din pântecul tău,
dinainte de a mă naște
în ziua a noua a lui cireșar,
mamă, fără să știi, fără să vrei
mi-ai dăruit un nume...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre hiene sau poezii despre cadouri