carciuma

În mijlocul satului se află cârciuma. Vis-a-vis de cârciumă se află biblioteca, ce conţine un fond valoros de carte rară. Cârciuma e mai tot timpul goală şi în curând va da faliment. Biblioteca e supraaglomerată de oameni dornici de cunoaştere. S-a înfiinţat chiar şi un muzeu al satului, unde au fost expuse diverse obiecte descoperite de-a lungul timpului pe raza aşezării. În faţa caselor cochete s-au plantat lalele aduse special din Olanda, în vreme ce dinspre căminul cultural răzbate de-a lungul aleilor pietruite cu dale hexagonale un fragment din "Nabucodonosor" de Verdi. Toată lumea e fericită. Inclusiv cetăţeanul din colţul străzii care tocmai se trezeşte din beţie şi-i spune "colegului"de lângă el: "Măi, da' ce viziune am avut azi-noapte! Se făcea că în satul nostru..."

Mihail Mataringa (7 august 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o cârciumă murdară

Deunăzi, la o masă de cârciumă murdară
Am întâlnit un tânăr şi vechi amic. Părea,
Isus murind pe cruce: slab, galben, trist. Şi bea,
C-o sete nesfârşită, o băutur-amară.
Mă fermeca prin vorba-i pătrunsă de mister,
Spunându-mi de viaţă.. de moarte şi de cer,
Întretăindu-şi vocea ades cu lungi suspine:
- E pretutindeni răul... în nici o parte bine...!
- Dar pentru ce atuncea trăieşti? I-am întrebat..
El se uită la mine duios, pierdut, ciudat;
În ochi trecu o rază de palidă scânteie,
Şi începând să. plângă, şopti: -pentru-o femeie!

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

cârciumă

Cârciumile sunt localuri de îndobitocire şi de prostituţie sufletească.

definiţie celebră de Mihai Eminescu în ziarul Timpul (17 iulie 1879)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cod portocaliu

Sub nămeţi stând sinistraţii,
Au cerut cu disperare,
Să le facă azi soldaţii,
Către cârciumă, cărare.

epigramă de Ion Micuţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dată în viaţă fortuna bate la uşa fiecărui om, iar în foarte multe cazuri, se întâmplă ca omul să se afle printr-o cârciumă pe undeva şi nu aude.

citat celebru din Mark Twain
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cârciuma satului a fost transformată în muzeu. Au fost expuse toate sticlele golite de-a lungul timpului.

aforism de Mihail Mataringa (24 aprilie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din acest text rezulta clar cat de depopulate sunt satele din Romania. Pai unde s-a mai pomenit sa existe o [...] | Citeşte tot comentariul

Cu puţin noroc

Când o să mor, îngropaţi-mă
sub un poloboc cu vin
într-o cârciumă.
Cu puţin noroc, din butoi
se vor scurge câţiva stropi.

poezie de Moriya Sen'an, ? - 1838, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pelerinii morţii

E cârciuma plină de oameni străini —
De oameni tăcuţi ce vin de departe,
De unde ei singuri să spună nu ştiu...

De unde veniţi, pelerini?
Din care cetate cu porţile sparte
Din care pustiu?...
De unde veniţi, pelerini?

De unde veniţi cu sandalele rupte,
Cu hainele zdrenţe şi feţele supte,
Şi albe, de parcă
Vă temeţi ca pumnul de care fugiţi
Să nu vă ajungă şi iar să vă-ntoarcă
În ţara în care n-aţi vrut să trăiţi?...
Cu ochii albaştri, ca-albastrul senini,
De unde veniţi, pelerini?...

Ei tac...
Să răspundă niciunul nu vrea;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 11 (1 iunie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa celor ce se vând

Se-ngroapă soarele-ntr-un nor -
O, negrul nor ca şi mormântul
Înşelătoarelor ce mor
Neplânse de amanţii lor!

Pe la ferestre-şi plimbă vântul
Tristeţile sfârşitului de vară,
În timp ce-n cârciuma murdară,
Din strunele de-aramă - cântul
Chitarelor
Îşi ia avântul...

Iar pe la mese,
Rând pe rând,
O ceată de amanţi artişti -
Toţi ne'nţeleşi şi mari,
Toţi Crişti...
Îşi beau iubirea, fredonând
Romanţa celor ce se vând.

poezie celebră de Ion Minulescu din Romanţe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pentru durere, mi-am zis, gura iubitei e leac
Ea a aflat de suferinţă, dar nu mi-a dat leac.

Dacă pricina iubirii ar fi numai iadul
Atunci frumoasele raiului ne-ar rămâne de leac.

Nu pun nimic pe rana făcută de săgeată
Aştept să iasă vârful ei singur şi fără leac.

Lumea s-a îmbătat la cârciumă cu vinul iubirii
Tu ai distrus casa diavolului şi nu ai leac.

Ey, Fuzulî! Mă cufund în norii nebuniei
Cât de mult îndur durerile tale fără leac.

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!