Pelerinii morții
E cârciuma plină de oameni străini
De oameni tăcuți ce vin de departe,
De unde ei singuri să spună nu știu...
De unde veniți, pelerini?
Din care cetate cu porțile sparte
Din care pustiu?...
De unde veniți, pelerini?
De unde veniți cu sandalele rupte,
Cu hainele zdrențe și fețele supte,
Și albe, de parcă
Vă temeți ca pumnul de care fugiți
Să nu vă ajungă și iar să vă-ntoarcă
În țara în care n-ați vrut să trăiți?...
Cu ochii albaștri, ca-albastrul senini,
De unde veniți, pelerini?...
Ei tac...
Să răspundă niciunul nu vrea;
Iar cârciuma pare o criptă,
Și-n ea
Tăcuții străini, cu sandalele rupte,
Cu hainele zdrențe și fețele supte,
Cu brațele goale și umerii goi,
Își trec de la unul la altul paharul,
Și-n flacăra scurtă ce-o scapără-amnarul
Par niște strigoi...
Hei!... Mute ființe,
Bizari pelerini,
Cu ochii albaștri, ca-albastrul senini,
Spre care cetate pornirăți armată
De oameni cu cranii și mâini de schelete,
Cu fețele albe ca albul perete
Și gura-ncleștată?
Ei tac...
Să răspundă niciunul nu vrea...
Pe cer o lumină s-aprinde, și-o stea
Coboară și-n sute de stele se-mparte...
Și-n clipa aceea, tăcuții strigoi
Se scoală grămadă, ca-n ziua de-apoi,
Și pleacă cu toți mai departe...
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 11 (1 iunie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre pelerinaj
- poezii despre alb
- poezii despre țări
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre strigoi
- poezii despre ochi albaștri
Citate similare
Veniți, români!!!
Veniți, români! Veniți de prin străini!
Sunt satele pustii, pe câmpuri cresc, ciulini,
Cad garduri de tristețe si se dârâmâ, porți,
Veniți din depărtâri, veniți acasâ, toți,
Mai scuturați din cei ce-n frunte huzuresc,
Gem-n pâmânt străbunii, nimic nu-i omenesc,
Plâng mame ce sunt duse, la trudă-nstrăinate,
Și prunci - ce cheamă-ncet în fiecare noapte,
Bătrâni ce se usucă de doruri, pustiiți,
Veniți români acasâ, grăbiți-vă, veniți,
Și poate se mai aflâ, un Mircea, un Ștefan,
Sâ poarte spre izbândă pe țarâ si pe neam,
Poate din cei plecați, în zâri departe - duși,
E unul să ne scape de trântori și căpuși,
Să spele tricolorul de pulberea minciunii,
Să-i pese de amarul ce-a-mbrăcat românii,
Veniți, români, acasâ! Pe hoți sâ-i izgoniți,
Veniți! Vă cheamă țara! Veniți, români! VENIȚI!
poezie de Elena Caruntu (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre tristețe
- poezii despre sat
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre minciună
- poezii despre mamă
- poezii despre drapel
Ne cheamă pădurea
Veniți, ai codrilor prieteni,
Veniți la ei, cu suflet viu,
Veniți cât brazii mai au cetini,
Veniți cât nu e prea târziu!
Pădurea e izvor de viață
Și-n ea strămoșii-au mers mereu
Ca-ntr-o biserică măreață,
În care cântă Dumnezeu!
poezie de Vasile Militaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre religie, poezii despre păduri, poezii despre suflet, poezii despre prietenie, poezii despre muzică, poezii despre creștinism, poezii despre brazi sau poezii despre biserică
Întâmpinare
Vă primesc pe toți cu brațele deschise.
Veniți oameni, veniți stânjenei,
veniți vise, veniți lupi.
Fiecăruia dintre voi vă trebuie altceva, știu,
pentru voi mă pot face pământ,
râu cu dinți feciorelnici sau pradă.
Pe toți am ajuns să vă înțeleg,
vă trebuie tuturor hrană.
Din sângele meu se adapă bujorul sărbătoresc
și limba lupului roșcovană sclipind.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lupi, poezii despre visare, citate de Eugen Jebeleanu despre visare, poezii despre sărbători, poezii despre sânge, citate de Eugen Jebeleanu despre sânge, poezii despre râuri, citate de Eugen Jebeleanu despre râuri, poezii despre dinți sau poezii despre bujori
Veniți după mine, tovarăși
Prietenilor mei
Veniți lângă mine, tovarăși! E toamnă,
se coace
pelinul în boabe de struguri
și-n gușe de viperi veninul.
C-un chiot vreau astăzi să-nchin
în cinstea sălbaticei mele minuni, care pleacă
lăsându-mă singur,
cu plânsul,
cu voi,
și cu toamna.
Veniți mai aproape! - Și cel care are
urechi de-auzit să audă:
durerile nu sunt adânci decât atuncea când râd.
Să râdă deci astăzi în mine
amarul
și-n hohote mari să-și arunce pocalul în nori!
Veniți lângă mine, tovarăși, să bem!
Ha, ha! Ce licărește-așa straniu pe cer?
E cornul de lună?
Nu, nu! E un ciob dintr-o cupă de aur,
ce-am spart-o de boltă
cu bratul de fier.
Sunt beat și aș vrea să dărâm tot ce-i vis,
ce a temple și-altar!
Veniți lângă mine, tovarăși! Ca mâne-o să mor,
dar vă las moștenire
superbul meu crania, din care să beți
pelin
când vi-e dor de viață,
și-otravă
când vreți să-mi urmați! - Veniți după mine, tovarăși!
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre urechi, poezii despre timp, poezii despre struguri, poezii despre râs sau poezii despre prezent
Veniți la Domnul
Veniți la Domnul mântuirii
La Acel ce munții a întărit
Nădejdea mea ș-a omenirii
La Acel ce marea a potolit.
La Acel ce umple-n veselie
Apusul, zorile de zi
La Acel care dă bogăție
Ce dealuri face a sări.
Veniți, că Domnul e scăpare
E locul nost de adăpost
Fără de El nu e salvare
Și viața n-are nici un rost.
Veniți că Domnul e putere
Pe mâini ne poartă-n cale grea
Dă îndurare, mângâiere
E Soare, Scut și va lucra.
Veniți la Acel care dă hrana
Ce cu lumina S-a învelit
La Acel ce închide orice geană
La Acel ce zilele-a lungit.
Veniți. că somnul face dulce
Și boale vindecă de tot
Veniți la El, veniți la Cruce
Veniți că Domnu-I Savaot.
Pe aripi de vânt altul nu merge
Și car din nori nu și-a făcut
Păcatul altul nu va șterge
Nu e putere - este lut -.
Veniți căci ziua e aproape
Și în curând El va sosi
Veniți la El din neagra noapte
Se arată zorile de zi.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vânt, poezii despre somn, poezii despre salvare, poezii despre nori, poezii despre negru sau poezii despre mântuire
Veniți iar înapoi, zile de ieri [Come back, sweet yesterdays]
Veniți iar înapoi, zile de ieri!
Zile de ieri, veniți iar înapoi!
Dar nu numai în visul meu banal
Să îmi aduceți supărări șuvoi
Ca să mă scol din somn la ce-i real,
Însingurat, cu sufletul greoi.
Să fie beznă când e noaptea-n toi,
Ca ziua să mai sper din răsputeri.
Veniți iar înapoi, zile de ieri!
Zile de ieri, veniți iar înapoi!
poezie de Robert Laurence Binyon, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre trecut sau poezii despre supărare
Veniți
Veniți creștini ca toți păgânii,
Ca să vedeți cum vede chiorul,
Ce bine mai trăiesc românii
Și cât de tragic e umorul!
...
Veniți în dimineața serii,
Ca să urlați cu dulce glas,
Când Țepeș mângâie boierii
Și Venus se scobește-n nas!
...
Veniți ca să priviți în noapte,
Cum Don Quijote-și bate mânza,
Cum rage Apis calm, în șoapte
Și ce frumos miroase brânza!
...
Priviți zambila din pelagră
Și-o să vedeți iubind infernul,
Cam cât de sus e Marea Neagră
Și unde a căzut Guvernul!
poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zambile, poezii despre umor, poezii despre tragedie, poezii despre seară sau poezii despre lactate
Eu sunt
Eu sunt: totuși, nimănui nu-i pasă și nu știe ce sunt,
Prietenii m-au părăsit în niște imagini uitate;
Consumat de propriile-angoase, n-am unde să mă-ascund,
Ele vin și dispar fără-avertisment, pe neașteptate,
Stoluri, ca umbrele care tot scad, în dragoste și-n moarte;
Și, totuși, eu sunt! și trăiesc toastând cu umbre, de-aproape și departe:
În vidul disprețului și-n larma zilei, în mările cele vii
Fremătând de-ale valurilor neadormite vise,
Unde nu există conștiința vieții, nici bucurii,
Ci doar vastitatea eșuarii mele-n fața porților deschise
Unde cei pe care i-am iubit ca pe ochii-mi, ferestrele luminii,
Îmi sunt străini O, nu, nu! Mai străini decât străinii.
Mi-e dor de spații unde omul nu a ajuns nicicând;
De-un loc unde femeia niciodată nu a râs, nici n-a jelit,
Acolo mă-aș aciua lângă Creator extras din vis, lipsit de gând
Și-aș adormi, precum copil dormeam, somn dulce, liniștit:
Fără-a ști ce-i grija, fără-a îngrijora pe altul;
Sub mine, iarba verde deasupra, cerul înstelat, înaltul.
poezie clasică de John Clare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre verde, poezii despre uitare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Veniți de luați lumină-n mâini
Călărind spinări de asini
Se roagă MIELUL bun și blând
Să fie pace în măslini
Și-n lume niciun suferind,
Iar cel ce n-a văzut să vadă
Lumina-ntreaga ei splendoare
Din ceruri de la TATĂL, cadă
Cum irizările din soare.
Călcând pe reci spinări de lini
Se roagă MIELUL bun și blând:
Veniți de luați lumină-n mâini
C-ați mers prea mult orbecăind...
Veniți de luați lumină-n mâini!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre oi, poezii despre măslini, poezii despre mâini sau poezii despre Soare
O cărare îngustă duce spre vârf, unde este capătul și ținta vieții noastre. Către acel vârf unde se află fericirea, noi suntem pelerini.
citat clasic din Petrarca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Petrarca despre viață, citate despre pelerinaj sau citate despre fericire
Țăranii
Îi văd, sunt tot așa, cu cojoacele rupte,
Cu piepturile și cu fețele supte,
Le sunt mâinile tot așa aspre și dure,
Privirile, tot oțel din tăiș de secure.
Cu ochii adânci și lucioși ca niște băncuțe,
Aduc la oraș diminețele în căruțe.
Beau țuică prin cârciumi și vorbesc tare,
Socotesc banii pe degete și hambare,
Li se umezesc ochii și ascultă duși
Când își taie țiganul sufletul în arcuș.
Îi simt după mirosul cojoacelor ude;
Dar sufletul lor chinuit nu m-aude.
Mă uit în ochii lor triști și adânci,
La mâinile lor care pot să sfărâme stânci,
Și-mi vine să le strig, să-i trag de mintean:
Băă, sunt și eu tot ca voi, tot țăran!
Dar glasul meu se topește, e de ceară...
Seara țăranii pleacă, cu orașul suit în cară.
Îi petrec până la margine, până în țigănie,
Dar durerea lor, pe străinul care merge pe alături n-are de unde să-l știe.
poezie clasică de Virgil Carianopol din Carte pentru domnițe (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre oraș, poezii despre vorbire, poezii despre stânci sau poezii despre ochi
Adevărat a înviat!
Soarele se ridica zâmbind din locu-i iar
Și vântul mângâia flori albe răsărite
Din clipa în care Iisus cel plin de har
A înviat din morți. Iar fețele cernite
Se luminau deodat' cu bucurie mare
Și-n rugăciuni se cufundau smerite
Mult preamărind pe Domnul fiecare;
Luminile jucau pe fețele umbrite.
Măslinii au uitat de răni și suferință
Iar flori nemaivăzute se legănau în vânt,
Iisus a înviat după făgăduință
Și bucurie mare aduse pe pământ;
Pretutindeni vestea, în grabă, s-a aflat:
"Hristos a înviat!" "Adevărat a înviat!"
sonet de Radu Băeș din Adevărat a înviat! (2004)
Adăugat de Radu Băeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Iisus Hristos, poezii despre suferință, poezii despre smerenie sau poezii despre moarte
Veniți
Ea purta o rochie pe care se înălțau castele de nisip
și învârtea pământu-n ochii ei
zi de vară amorțită pe chip
și primii fulgi purta cercei
ce îi cădeau pe umeri troieniți...
Veniți! Veniți să o vedeți
căci nu mai este
când treceți răsuciți în dans
și-atât de fericiți!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rochii, poezii despre nisip, poezii despre fericire, poezii despre dans, poezii despre cercei sau poezii despre castele
Cu-apostolul Andrei întru credință
Veniți aici, unde-i nisip de aur,
Veniți unde se naște răsăritul,
Ce-i este veșniciei veșnic faur
Și-i este României nesfârșitul!
Veniți aici, la margine de Mare,
Veniți unde ea-și caută odihnă
Și valul poartă-n vuiet o chemare
A lupului cel alb fără de tihnă,
Când vede cum tărâmul i se fură
Și lupii,-ai lui supuși, îi pleacă-n lume,
Că dacii și-au pus masca pe figură
Și-ascund de-un virus fals chiar al lor nume;
Veniți aici, că valurile-albastre
Aduc la mal speranța de putință,
Să fim, sub lupul alb, a țării oaste,
Cu-Apostolul Andrei întru credință!
poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre odihnă, poezii despre naștere, poezii despre măști, poezii despre aur sau poezii despre armată
Acelei care va veni
De unde vii,
Și-n care preafericită țară
Văzuși lumina zilei - tu, albă ca și-o zi?...
Și ce nebune vânturi spre mine te purtară,
Ce barcă rătăcită te-aduse pân-aci?...
De ce plecași din țara, în care palmierii
Tremurătoare umbre își culcă pe nisip?
Nu-ți fu de-ajuns pustiul cu lacrimile serii,
Și nu găsiși pe-aiurea să-ți plimbi frumosul chip?
Or nu știuși că-n țară la mine
Nu-s nici cânturi,
Nici flori de lămâiță?...
Amanții și-au vândut
Orgiilor,
Și corpul,
Și sfintele avânturi,
Și-azi totu-i mort și putred în carcera de lut!...
...........................
Cu mâini subțiri și albe, ca mâinile de sfântă
Pictată pe-un perete de templu bizantin
Și ochi pătați de-otrava privirii ce-nspăimântă -
Ochi verzi ca apa moartă
Și morți ca negrul spleen -
Veniși, aducătoareo de cântec și lumină,
Să-mi ușurezi povara fatalului Calvar,
Să-mi reclădești o lume cu-o boltă mai senină
Și să mă smulg din gheara supremului coșmar...
Dă-mi mâna dar și du-mă cu tine,
Du-mă-n țara
În care palmierii - stăpâni peste pustiu -
Cu brațele deschise ne vor primi-n Sahara
Iubirilor născute din goluri de sicriu!...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Crucea care crește
Ploi de flori și ploi de stele
Peste noi trec rând pe rând,
Cu miresme și lumină
Îl primim pe Domnu-n gând.
În belșug și-n sărăcie,
În mocirle și-n icoane
Trece firul vieții noastre
Cu virtuți și cu slogane.
Numai tu ca om, în tine
Stai cu Domnul, pui la cale
Rolul ploilor cu stele,
Urci pe culmi, cobori în vale.
Și-n lumina-mpărăției
Unde țara se-nnoiește,
Pui armuri obișnuinței
Sub o cruce care crește!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre cruce, poezii despre văi, poezii despre sărăcie, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre icoane
Această marmură unde doarme o mângâiere
Această marmură unde doarme o mângâiere.
Această fereastră care cheamă la ea muntele,
plaja și luna sfioasă.
Cormoranul acesta care se uită la stâncă.
Fructul de colo pe care un umăr îl încălzește.
Dincolo, ca un suflu venit
din vreo stea clandestină.
Veniți să vă pierdeți
în suspinele priveliștii.
Lucrurile vor înțelege.
poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plajă, poezii despre munți sau poezii despre fructe
Maidanezii
Mă trezesc în miez de noapte
Într-un vacarm de lătrături
Câinii vagabonzi în haite
Sunt veniți de prin grădini.
Disputele sunt aprinse
Cu încăierări și mușcături
Care nu pot fi stinse
Toți, cu aceleași apucături.
Edili? Pe unde sunteți
De nu veniți la festin?
Ori vilele sunt departe
Și dormiți somnul din plin?
Stați departe mai retrași
Fără zgomot, nici țânțari,
Ce vă pasă de oraș
Și de ai câini hoinari!
Care au fost năpăstuiți
De al nostru trecut,
Stăteau singuri în curți,
Fără griji și liniștiți.
Răspunderea și munca
Nu vă pun semne de întrebare?
Neliniștea noastră și frica
N-o simțiți și nu vă doare?
Treceți, domnilor, la treabă
Și hotărâți soarta lor
Cu adăposturi, hrană, apă,
Fiind ai noștri, ai tuturor.
Să nu mai avem urgie
Cu mușcături, spitalizare
Siguranța noastră să fie
Un semn bun de revigorare.
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre țânțari, poezii despre vagabondaj, poezii despre siguranță, poezii despre responsabilitate sau poezii despre miezul nopții
Venit-a, Doamne, vremuri tulburi...
Venit-a, Doamne, vremuri tulburi
Și viața-i luptă ne-ncetată,
Pustiu se vrea moarte și neguri,
O lume stearpă și-nghețată.
Se vrea, o, Doamne, necredință
Și-un trai cu fruntea în noroi,
Se vrea doar om fără putință
Cuprins de neguri și-n nevoi.
Pândește-n umbra nopții, veliar,
Râzând perfid când suntem încolțiți
De oastea a sa ce nu are altar,
Niște mișei ce-n suflet sunt robiți.
Dar vremea, lațu-ncet îl strânge
Vin semne clare din înaltul cer,
Pământul strigă înecat în sânge
Nu mai suportă negrul temnicer.
Trimite, Doamne, Îngeri cu dreptate,
S-aducă printre noi divina Lege
Și să păzească intrarea în cetate,
Din lațul lui Satan să ne dezlege.
Veniți cu toții la sfântă rugăciune
Un glas să fim și-o singură dorință,
Să ștergem clipa de chin și-amărăciune,
Să reînviem prin Cruce și credință.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Rodica Constantinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri
Elixirul lumii de safir
Își scuturase cerul albastrul de safir
În apele curate și-n liniștea deplină
A lacului de munte cu-adâncuri elixir
Pe care îngeri stranii îl beau și îl suspină.
Ei vin din zări pătrunse de-al nopților mister
Atunci când din străfunduri răzbate o lumină
Asemeni licăririi tristeților din cer
Când cad, ascunse-n taină de-o ultimă cortină.
Apare dintre ape, strălucitoare, zeea
Și își întoarce fața spre lacul liniștit
În care-și duce viața și-n care e aceea
Slăvită în adâncul din care a ieșit.
C-un deget ca un murmur al unui vechi descântec,
Atinge-oglinda calmă a celui desemnat
Din unde să pornească al îngerilor cântec
Sub mantia de stele din care au plecat.
Pe maluri, aripi negre se luminează-ndată
Cuprinse de lumină și se înălță-n cer
În zbor pe vechea cale, aceea de-altădată,
Pierdută într-o vreme ascunsă în mister.
Pe lacul ce-și cuprinde iubita-n mâini de ape
Și unduiri ce-o poartă în inima-i potir,
Doar Luna mai plutește și-ncearcă să se-adape
Cu elixirul tainic din lumea de safir.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre apă sau poezii despre stele