Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Minulescu

Pelerinii morții

E cârciuma plină de oameni străini —
De oameni tăcuți ce vin de departe,
De unde ei singuri să spună nu știu...

De unde veniți, pelerini?
Din care cetate cu porțile sparte
Din care pustiu?...
De unde veniți, pelerini?

De unde veniți cu sandalele rupte,
Cu hainele zdrențe și fețele supte,
Și albe, de parcă
Vă temeți ca pumnul de care fugiți
Să nu vă ajungă și iar să vă-ntoarcă
În țara în care n-ați vrut să trăiți?...
Cu ochii albaștri, ca-albastrul senini,
De unde veniți, pelerini?...

Ei tac...
Să răspundă niciunul nu vrea;
Iar cârciuma pare o criptă,
Și-n ea
Tăcuții străini, cu sandalele rupte,
Cu hainele zdrențe și fețele supte,
Cu brațele goale și umerii goi,
Își trec de la unul la altul paharul,
Și-n flacăra scurtă ce-o scapără-amnarul
Par niște strigoi...

— Hei!... Mute ființe,
Bizari pelerini,
Cu ochii albaștri, ca-albastrul senini,
Spre care cetate pornirăți — armată
De oameni cu cranii și mâini de schelete,
Cu fețele albe ca albul perete
Și gura-ncleștată?

Ei tac...
Să răspundă niciunul nu vrea...
Pe cer o lumină s-aprinde, și-o stea
Coboară și-n sute de stele se-mparte...

Și-n clipa aceea, tăcuții strigoi
Se scoală grămadă, ca-n ziua de-apoi,
Și pleacă cu toți mai departe...

poezie celebră de din Convorbiri critice, nr. 11 (1 iunie 1907)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Citate similare

Veniți, români!!!

Veniți, români! Veniți de prin străini!
Sunt satele pustii, pe câmpuri cresc, ciulini,
Cad garduri de tristețe si se dârâmâ, porți,
Veniți din depărtâri, veniți acasâ, toți,
Mai scuturați din cei ce-n frunte huzuresc,
Gem-n pâmânt străbunii, nimic nu-i omenesc,
Plâng mame ce sunt duse, la trudă-nstrăinate,
Și prunci - ce cheamă-ncet în fiecare noapte,
Bătrâni ce se usucă de doruri, pustiiți,
Veniți români acasâ, grăbiți-, veniți,
Și poate se mai aflâ, un Mircea, un Ștefan,
Sâ poarte spre izbândă pe țarâ si pe neam,
Poate din cei plecați, în zâri departe - duși,
E unul să ne scape de trântori și căpuși,
spele tricolorul de pulberea minciunii,
-i pese de amarul ce-a-mbrăcat românii,
Veniți, români, acasâ! Pe hoți sâ-i izgoniți,
Veniți! cheamă țara! Veniți, români! VENIȚI!

poezie de (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne cheamă pădurea

Veniți, ai codrilor prieteni,
Veniți la ei, cu suflet viu,
Veniți cât brazii mai au cetini,
Veniți cât nu e prea târziu!
Pădurea e izvor de viață
Și-n ea strămoșii-au mers mereu
Ca-ntr-o biserică măreață,
În care cântă Dumnezeu!

poezie de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Întâmpinare

primesc pe toți cu brațele deschise.
Veniți oameni, veniți stânjenei,
veniți vise, veniți lupi.

Fiecăruia dintre voi trebuie altceva, știu,
pentru voi mă pot face pământ,
râu cu dinți feciorelnici sau pradă.

Pe toți am ajuns să vă înțeleg,
trebuie tuturor hrană.
Din sângele meu se adapă bujorul sărbătoresc
și limba lupului roșcovană sclipind.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Veniți după mine, tovarăși

Prietenilor mei
Veniți lângă mine, tovarăși! E toamnă,
se coace
pelinul în boabe de struguri
și-n gușe de viperi veninul.

C-un chiot vreau astăzi -nchin
în cinstea sălbaticei mele minuni, care pleacă
lăsându-mă singur,
cu plânsul,
cu voi,
și cu toamna.
Veniți mai aproape! - Și cel care are
urechi de-auzit audă:
durerile nu sunt adânci decât atuncea când râd.
râdă deci astăzi în mine
amarul
și-n hohote mari să-și arunce pocalul în nori!

Veniți lângă mine, tovarăși, bem!
Ha, ha! Ce licărește-așa straniu pe cer?
E cornul de lună?
Nu, nu! E un ciob dintr-o cupă de aur,
ce-am spart-o de boltă
cu bratul de fier.

Sunt beat șivrea să dărâm tot ce-i vis,
ce a temple și-altar!
Veniți lângă mine, tovarăși! Ca mâne-o să mor,
dar las moștenire
superbul meu crania, din care să beți
pelin
când vi-e dor de viață,
și-otravă
când vreți -mi urmați! - Veniți după mine, tovarăși!

poezie celebră de din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Veniți la Domnul

Veniți la Domnul mântuirii
La Acel ce munții a întărit
Nădejdea mea ș-a omenirii
La Acel ce marea a potolit.
La Acel ce umple-n veselie
Apusul, zorile de zi
La Acel care dă bogăție
Ce dealuri face a sări.

Veniți, că Domnul e scăpare
E locul ‘nost de adăpost
Fără de El nu e salvare
Și viața n-are nici un rost.

Veniți că Domnul e putere
Pe mâini ne poartă-n cale grea
Dă îndurare, mângâiere
E Soare, Scut și va lucra.

Veniți la Acel care dă hrana
Ce cu lumina S-a învelit
La Acel ce închide orice geană
La Acel ce zilele-a lungit.

Veniți. că somnul face dulce
Și boale vindecă de tot
Veniți la El, veniți la Cruce
Veniți că Domnu-I Savaot.

Pe aripi de vânt altul nu merge
Și car din nori nu și-a făcut
Păcatul altul nu va șterge
Nu e putere - este lut -.

Veniți căci ziua e aproape
Și în curând El va sosi
Veniți la El din neagra noapte
Se arată zorile de zi.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Veniți iar înapoi, zile de ieri [Come back, sweet yesterdays]

Veniți iar înapoi, zile de ieri!
Zile de ieri, veniți iar înapoi!
Dar nu numai în visul meu banal
îmi aduceți supărări șuvoi
Ca mă scol din somn la ce-i real,
Însingurat, cu sufletul greoi.
fie beznă când e noaptea-n toi,
Ca ziua să mai sper din răsputeri.
Veniți iar înapoi, zile de ieri!
Zile de ieri, veniți iar înapoi!

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Bunduri

Veniți

Veniți creștini – ca toți păgânii,
Ca vedeți cum vede chiorul,
Ce bine mai trăiesc românii
Și cât de tragic e umorul!
...
Veniți în dimineața serii,
Ca urlați cu dulce glas,
Când Țepeș mângâie boierii
Și Venus se scobește-n nas!
...
Veniți ca să priviți în noapte,
Cum Don Quijote-și bate mânza,
Cum rage Apis calm, în șoapte
Și ce frumos miroase brânza!
...
Priviți zambila din pelagră
Și-o să vedeți – iubind infernul,
Cam cât de sus e Marea Neagră
Și unde a căzut Guvernul!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Ceaușu

Veniți de luați lumină-n mâini

Călărind spinări de asini
Se roagă MIELUL bun și blând
fie pace în măslini
Și-n lume niciun suferind,

Iar cel ce n-a văzut vadă
Lumina-ntreaga ei splendoare
Din ceruri de la TATĂL, cadă
Cum irizările din soare.

Călcând pe reci spinări de lini
Se roagă MIELUL bun și blând:
Veniți de luați lumină-n mâini
C-ați mers prea mult orbecăind...

Veniți de luați lumină-n mâini!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu sunt

Eu sunt: totuși, nimănui nu-i pasă și nu știe ce sunt,
Prietenii m-au părăsit în niște imagini uitate;
Consumat de propriile-angoase, n-am unde să mă-ascund,
Ele vin și dispar fără-avertisment, pe neașteptate,
Stoluri, ca umbrele care tot scad, în dragoste și-n moarte;
Și, totuși, eu sunt! și trăiesc toastând cu umbre, de-aproape și departe:

În vidul disprețului și-n larma zilei, în mările cele vii
Fremătând de-ale valurilor neadormite vise,
Unde nu există conștiința vieții, nici bucurii,
Ci doar vastitatea eșuarii mele-n fața porților deschise –
Unde cei pe care i-am iubit ca pe ochii-mi, ferestrele luminii,
Îmi sunt străini – O, nu, nu! Mai străini decât străinii.

Mi-e dor de spații unde omul nu a ajuns nicicând;
De-un loc unde femeia niciodată nu a râs, nici n-a jelit,
Acolo mă-aș aciua lângă Creator – extras din vis, lipsit de gând –
Și-aș adormi, precum copil dormeam, somn dulce, liniștit:
Fără-a ști ce-i grija, fără-a îngrijora pe altul;
Sub mine, iarba verde – deasupra, cerul înstelat, înaltul.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Petrarca

O cărare îngustă duce spre vârf, unde este capătul și ținta vieții noastre. Către acel vârf unde se află fericirea, noi suntem pelerini.

citat clasic din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Despre ignoranta: a sa si a multora" de Petrarca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -32.95- 26.36 lei.

Adevărat a înviat!

Soarele se ridica zâmbind din locu-i iar
Și vântul mângâia flori albe răsărite
Din clipa în care Iisus cel plin de har
A înviat din morți. Iar fețele cernite

Se luminau deodat' cu bucurie mare
Și-n rugăciuni se cufundau smerite
Mult preamărind pe Domnul fiecare;
Luminile jucau pe fețele umbrite.

Măslinii au uitat de răni și suferință
Iar flori nemaivăzute se legănau în vânt,
Iisus a înviat după făgăduință
Și bucurie mare aduse pe pământ;

Pretutindeni vestea, în grabă, s-a aflat:
"Hristos a înviat!" "Adevărat a înviat!"

sonet de din Adevărat a înviat! (2004)
Adăugat de Radu BăeșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Veniți

Ea purta o rochie pe care se înălțau castele de nisip
și învârtea pământu-n ochii ei
zi de vară amorțită pe chip
și primii fulgi purta cercei
ce îi cădeau pe umeri troieniți...
Veniți! Veniți să o vedeți
căci nu mai este
când treceți răsuciți în dans
și-atât de fericiți!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Țăranii

Îi văd, sunt tot așa, cu cojoacele rupte,
Cu piepturile și cu fețele supte,
Le sunt mâinile tot așa aspre și dure,
Privirile, tot oțel din tăiș de secure.
Cu ochii adânci și lucioși ca niște băncuțe,
Aduc la oraș diminețele în căruțe.
Beau țuică prin cârciumi și vorbesc tare,
Socotesc banii pe degete și hambare,
Li se umezesc ochii și ascultă duși
Când își taie țiganul sufletul în arcuș.

Îi simt după mirosul cojoacelor ude;
Dar sufletul lor chinuit nu m-aude.
Mă uit în ochii lor triști și adânci,
La mâinile lor care pot sfărâme stânci,
Și-mi vine le strig, -i trag de mintean:
Băă, sunt și eu tot ca voi, tot țăran!
Dar glasul meu se topește, e de ceară...
Seara țăranii pleacă, cu orașul suit în cară.
Îi petrec până la margine, până în țigănie,
Dar durerea lor, pe străinul care merge pe alături n-are de unde să-l știe.

poezie clasică de din Carte pentru domnițe (1937)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Cu-apostolul Andrei întru credință

Veniți aici, unde-i nisip de aur,
Veniți unde se naște răsăritul,
Ce-i este veșniciei veșnic faur
Și-i este României nesfârșitul!

Veniți aici, la margine de Mare,
Veniți unde ea-și caută odihnă
Și valul poartă-n vuiet o chemare
A lupului cel alb fără de tihnă,

Când vede cum tărâmul i se fură
Și lupii,-ai lui supuși, îi pleacă-n lume,
Că dacii și-au pus masca pe figură
Și-ascund de-un virus fals chiar al lor nume;

Veniți aici, că valurile-albastre
Aduc la mal speranța de putință,
fim, sub lupul alb, a țării oaste,
Cu-Apostolul Andrei întru credință!

poezie de din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Acelei care va veni

De unde vii,
Și-n care preafericită țară
Văzuși lumina zilei - tu, albă ca și-o zi?...
Și ce nebune vânturi spre mine te purtară,
Ce barcă rătăcită te-aduse pân-aci?...
De ce plecași din țara, în care palmierii
Tremurătoare umbre își culcă pe nisip?
Nu-ți fu de-ajuns pustiul cu lacrimile serii,
Și nu găsiși pe-aiurea -ți plimbi frumosul chip?
Or nu știuși că-n țară la mine
Nu-s nici cânturi,
Nici flori de lămâiță?...
Amanții și-au vândut
Orgiilor,
Și corpul,
Și sfintele avânturi,
Și-azi totu-i mort și putred în carcera de lut!...
...........................
Cu mâini subțiri și albe, ca mâinile de sfântă
Pictată pe-un perete de templu bizantin
Și ochi pătați de-otrava privirii ce-nspăimântă -
Ochi verzi ca apa moartă
Și morți ca negrul spleen -
Veniși, aducătoareo de cântec și lumină,
-mi ușurezi povara fatalului Calvar,
-mi reclădești o lume cu-o boltă mai senină
Și să mă smulg din gheara supremului coșmar...
Dă-mi mâna dar și du-mă cu tine,
Du-mă-n țara
În care palmierii - stăpâni peste pustiu -
Cu brațele deschise ne vor primi-n Sahara
Iubirilor născute din goluri de sicriu!...

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Crucea care crește

Ploi de flori și ploi de stele
Peste noi trec rând pe rând,
Cu miresme și lumină
Îl primim pe Domnu-n gând.

În belșug și-n sărăcie,
În mocirle și-n icoane
Trece firul vieții noastre
Cu virtuți și cu slogane.

Numai tu ca om, în tine
Stai cu Domnul, pui la cale
Rolul ploilor cu stele,
Urci pe culmi, cobori în vale.

Și-n lumina-mpărăției
Unde țara se-nnoiește,
Pui armuri obișnuinței
Sub o cruce care crește!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Această marmură unde doarme o mângâiere

Această marmură unde doarme o mângâiere.
Această fereastră care cheamă la ea muntele,
plaja și luna sfioasă.
Cormoranul acesta care se uită la stâncă.
Fructul de colo pe care un umăr îl încălzește.
Dincolo, ca un suflu venit
din vreo stea clandestină.
Veniți să vă pierdeți
în suspinele priveliștii.
Lucrurile vor înțelege.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Matei

Maidanezii

Mă trezesc în miez de noapte
Într-un vacarm de lătrături
Câinii vagabonzi în haite
Sunt veniți de prin grădini.

Disputele sunt aprinse
Cu încăierări și mușcături
Care nu pot fi stinse
Toți, cu aceleași apucături.

Edili? Pe unde sunteți
De nu veniți la festin?
Ori vilele sunt departe
Și dormiți somnul din plin?

Stați departe mai retrași
Fără zgomot, nici țânțari,
Ce pasă de oraș
Și de ai câini hoinari!

Care au fost năpăstuiți
De al nostru trecut,
Stăteau singuri în curți,
Fără griji și liniștiți.

Răspunderea și munca
Nu pun semne de întrebare?
Neliniștea noastră și frica
N-o simțiți și nu vă doare?

Treceți, domnilor, la treabă
Și hotărâți soarta lor
Cu adăposturi, hrană, apă,
Fiind ai noștri, ai tuturor.

Să nu mai avem urgie
Cu mușcături, spitalizare
Siguranța noastră fie
Un semn bun de revigorare.

poezie de din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Indreptar practic de medicina de familie Ed.3" de Dumitru Matei este disponibilă pentru comandă online la 100.00 lei.
Rodica Constantinescu

Venit-a, Doamne, vremuri tulburi...

Venit-a, Doamne, vremuri tulburi
Și viața-i luptă ne-ncetată,
Pustiu se vrea moarte și neguri,
O lume stearpă și-nghețată.

Se vrea, o, Doamne, necredință
Și-un trai cu fruntea în noroi,
Se vrea doar om fără putință
Cuprins de neguri și-n nevoi.
Pândește-n umbra nopții, veliar,
Râzând perfid când suntem încolțiți
De oastea a sa ce nu are altar,
Niște mișei ce-n suflet sunt robiți.

Dar vremea, lațu-ncet îl strânge
Vin semne clare din înaltul cer,
Pământul strigă înecat în sânge
Nu mai suportă negrul temnicer.
Trimite, Doamne, Îngeri cu dreptate,
S-aducă printre noi divina Lege
Și să păzească intrarea în cetate,
Din lațul lui Satan ne dezlege.
Veniți cu toții la sfântă rugăciune
Un glas fim și-o singură dorință,
ștergem clipa de chin și-amărăciune,
reînviem prin Cruce și credință.

poezie de
Adăugat de Rodica ConstantinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Elixirul lumii de safir

Își scuturase cerul albastrul de safir
În apele curate și-n liniștea deplină
A lacului de munte cu-adâncuri elixir
Pe care îngeri stranii îl beau și îl suspină.

Ei vin din zări pătrunse de-al nopților mister
Atunci când din străfunduri răzbate o lumină
Asemeni licăririi tristeților din cer
Când cad, ascunse-n taină de-o ultimă cortină.

Apare dintre ape, strălucitoare, zeea
Și își întoarce fața spre lacul liniștit
În care-și duce viața și-n care e aceea
Slăvită în adâncul din care a ieșit.

C-un deget ca un murmur al unui vechi descântec,
Atinge-oglinda calmă a celui desemnat
Din unde să pornească al îngerilor cântec
Sub mantia de stele din care au plecat.

Pe maluri, aripi negre se luminează-ndată
Cuprinse de lumină și se înălță-n cer
În zbor pe vechea cale, aceea de-altădată,
Pierdută într-o vreme ascunsă în mister.

Pe lacul ce-și cuprinde iubita-n mâini de ape
Și unduiri ce-o poartă în inima-i potir,
Doar Luna mai plutește și-ncearcă să se-adape
Cu elixirul tainic din lumea de safir.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook