bobi

clarviziune -
baba ghiceşte în bobi
ziua de mâine

senryu de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce caut?

pe poliţă aici
la o palmă de cer
stă cine, ghici!
clipei miner

(doi bobi de sare
săriţi care sar!
câtă mirare
niciun habar)

în mine o lume
vântului flaut
şi, fără glume -
ce-anume caut?

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce caut? (joc de mine)

pe poliţă aici
la o palmă de cer
stă cine, ghici?
clipei miner

(doi bobi de sare
săriţi care sar!
câtă mirare
niciun habar)

în mine o lume
vântului flaut
şi, fără glume -
ce-anume caut?

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gynecultură

E o fată
Cultivată
De prietenii ei
Cultivatori
Amatori
De femei.
Ea are pentru lei
Un cult
Aproape ocult.
Ei o preţuiesc mult
- Şi cu temei -
Fiindcă le seamănă.
Şi toţi seamănă
Idei:
Bob cu bobi,
Snob cu snobi.
Zisa postură
- Nostimul hobby -
Tare-i desfată,
Drept care, fată

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Romulus Vulpescu (1963)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciori de toamnă

Ciori de toamnă-n cârduri trec,
Trec în valuri, pe-nserate,
Croncănind înfometate
Iar eu stau şi le petrec

Cu privirea, cum la plopii
Cei din margine de sat,
Ca ciorchini de struguri negri
Cum sunt cei din curtea popii,

Sub un cer cu Lună plină
Se aşează să-nnopteze
Sus, pe vârfuri, mai aproate
De protecţia divină.

Stol de umbre, noapte bună!
Câmpul te aşteaptă mâine
Să mănânci din bobi de pâine
Cu hârciogii împreună.

poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec la vămile văzduhului

Bobi de lumânare,
boabe arzătoare
lacrimi de ceară,
fiţi până diseară,
fiţi pân-la chindie
când ziua e-n genunchi
şi urcă seva-n trunchi
spre luna-argintie
ca o păpădie,
când scutură luna
pe câmpie bruma,
păru-i despletit
revarsă argint,
boabe descântate
pe câmp lăcrimate.

Pe la cântători,
cu ciutura-n zări,
când peste izvoare
plouă cu soare,

[...] Citeşte tot

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai fi o floare

Precum un fluture m-aş tot roti,
În jurul tău ca să te văd mai bine,
În linişte te-aş venera şi ocroti,
Cu ritual pentru făpturi divine.

Şi bobi de rouă ca nişte cristale,
La răsărit de soare ţi-aş aduce,
Şi-n linişte aşezându-i pe petale,
Te-aş săruta şi apoi m-aş duce.

Te-aş privi tainic cum ai înflori,
Aşa cum înfloresc în vară calele,
Ţi-aş mirosi parfumul zi de zi,
Şi în linişte ţi-aş săruta petalele.

poezie de Paul Aelenei din Vise târzii, vol. III (2017)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cuvinte şi noi

Am pentru tine cuvintele pe hârtie
rânduite frumos în pagină
asemenea unor bobi de rouă pe corola florii
arome rispirând.

Între cuvinte şi noi sunt fagurii de dorinţe,
mierea lor s-o guşti cu ambrozie,
şi trupul mlădios de sălbatic.

În salon lumina îmbrăţişază
clapele sidefate ale pianului vechi,
ce sublime fug clipele colorate
subţiri cu nuanţe de carmin,
mişcările
sunt asamblate în roluri
cu jocul dragostei în ele.

De fapt tot ce se scrie
capătă înţeles de metaforă în cântec.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul pe-aproape...

Eu vin din Ciorogârla, la tine în parcare-
Cămaşa mov să-mbraci, precum în mov îţi viu
Să-ţi mângâi cu privirea bretonul tău şaşiu,
Apoi să-ţi pic în braţe din pură întâmplare.
Mă simt ca barza chioară lipsită de-apărare
Înamorată toată de un bărzoi puriu...
Degeaba-i dau bezele, degeaba-n bobi îi scriu
Că el nu pune ciocu', sau poate nici nu are
Habar cum creşte iarba pe margini de cărare,
Cum paşte gazeluţa pe ritmuri de cicoare,
Şi cum dansează ursul tangoul câmpenesc,
Iar cucul îl admiră cuprins de sârguinţă
Şi-apoi se cucăceşte pios pân' la credinţă.
Dar, ăsta-mi eşti iubire, (şi-aproape) te iubesc.

sonet de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş deschide pumnul

Bobi de vise, otrăviţi, ascund în pumn, ca secret
Din imperii prăbuşite în viforul de iubire
Şi-ntr-o lume anormală îmi fac chipului portret,
Jinduind în crucea nopţii, după stropi de fericire...

După ploaia ce dezbracă de lungi haine cerşetori,
Să aprind chibrituri ude, trezind simţurile moarte,
Privind focul să-mi închipui cum ar fi prin câmp cu flori,
Să alerg, să aflu cine, pamântul, de cer, desparte.

Să aştept iarna s-o-ntreb: de ce soarele apus
În zodia Capricorn, talgeru-i de foc se stinge?...
Dacă bobii otrăviţi, i-aş preface-n flori de lotus,
Aş putea să deschid pumnul?
Dacă mor, când fulgi le-or ninge?

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!