bastonul+de+maresal

"Bastonul"

Căprarul Nae, cerebral,
Dori în bună manieră
Să facă-o faină carieră
Şi avansat-a general
Primind onorul integral,
Îşi luă iubită menajeră
Dar viaţa nefiind lejeră,
S-a însurat oficial
Cu brio şi-a găsit aleasa,
Tot urmărind măreţu-i ţel,
Şi sprintenă, generăleasa,
Făcând instrucţie cu el
Viagra-i dă săptămânal,
Visând "baston" de mareşal.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldăţelul

mic conduce armata
cea mare şi fiecare soldat
are în raniţă
bastonul de mareşal
inspectează trupele îngrijorat
de atâta ploaie de atâta waterloo
îi priveşte îngrijorat micul
(s)o(ldă)ţel e chiar împăratul
garda veche e ne
învinsă de douăzeci de ani
dispreţul lor faţă de pru
saci
e mare ocazia să se răz
bune ar fi hainele uscate
şifonate sau nu
luneta a
duce aproape duşmanul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bastonul

Medicii mi-au prescris sa umblu cu bastonul.
Ce-i bastonul? Ca orice bat cu doua capete.
Il invarti si cu un varf arati zenitul, soarele,
Alt varf presupune inghetul, nadirul.
Deal si vale sunt contrarii foarte nostime.
Daca le unesti, te trezesti in pustie.
Ciupercile nu-s toate comestibile.
Daca le amesteci, te doare stomacul.
Lastarii inabusa copacii batrani,
Uitand ca si ei imbatrani-vor intr-o vreme.
Zi si noapte, alb si negru, viata si moarte:
Balanseaza pe sarma, vazute si nevazute.

Cateodata imi strunesc bastonul:
Arata-mi vrajile universale, frate,
Mi-e sete de neul lor...
Mi se pare ca Puskin nu se despartea de el.

poezie de George Meniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senryu

mareşal pe cal
medic cărat în cârcă
de asistente

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bastonul alb

starea de poezie te poate ajuta să treci strada

ca acel baston alb ce pipăie realitatea cu nările
înmuiate în asfaltul fierbinte

eşti la marginea drumului şi priveşti cum
ţîşnesc în stînga şi în dreapta maniacii
lecturii în diagonală,

deodată se aude o respiraţie gîfîită
şi valea celor o mie de coline
se umple de vaci albastre,

o femeie cu pălărie de dantelă coboară
încet dintr-un pod de iarbă
netezindu-şi ruşinată coapsele roşii

te gîndeşti să traversezi pe aici
cît încă se mai aude foşnetul cu care
bastonul alb pipăie gleznele vîntului.

poezie de Angela Furtună din Poemian Rhapsody - Cartea Donei (2004)
Adăugat de clara vieru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bastonul de mareşal ar trebui scos din raniţa soldatului

poate de aceea toţi caporalii se visează călare în fruntea omenirii
iar răcanii ăştia puturoşi nu ştiu decât să fumeze banal
habar nu au să aranjeze fumul în rotocoale
chiar dacă ar fi ultima ţigare înainte de veşnicie
ordonează doar iluziile una după alta
într-un şir aproape indian
ca pe nişte soldaţi neinstruiţi
în timp ce lângă mine strigă în disperare un caporal
ALINIEREA
la stânga de origine o lăţime de cot
faţă de realitate cel puţin o lungime de mână
cât să nu poţi atinge cu vârfurile degetelor nimic concret
S-A-NŢELES PUFAREZILOR
apoi îmi aşez căciula de biban cât mai pe ceafă
răscolesc după chiştocul cu rang de general
stopat de dimineaţă
care a dormit bine între transpiraţia frunţii
şi restul de gânduri rămase parcă la vatră

oricum nu-mi permit să mai fac rotocoale

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

De lângă poartă văd cu ochii
Cum ploaia-şi picură toţi stropii,
Îmi văd bunica-mbătrânită
Şi casa ei cea învechită.

E greu să spui că e bătrână,
Şi doar bastonul ei din mână
Divulgă vârsta, anii ce-au trecut,
Iar sub basma ea are păr cărunt.

poezie de Alexandrina Eliseev (6 ianuarie 2012)
Adăugat de Alexandrina Eliseev
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra de hotar

O piatră de hotar îngălbenită
despică râul care nu ştie nimic despre aceasta

ca şi cum apa şi dragostea ar putea fi despărţite

Bătrânul filozof cu bastonul întors
alege desişul pădurii
pentru nevoia de a defini omul

Câinele său lovit de lacrima meteoritului
arde precum un semn

poezie de Miroslav Bruck, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerere de recurs

În numele poporului român,
În numele a ceea ce mă doare,
Înaintez recurs fără scăpare
Cerescului şi absolut stăpân.

Noi dacă pe aici ne mai târâm,
Fă-i monument, că nici mormânt nu are,
Lui Ion, întregitorul de hotare,
Trimis acum pe celălalt tărâm.

Nu vom putea trăi cu frica-n sân,
Momentele de demnitate rare,
Trăiască veşnic România Mare,
Ce numai sieşi îşi va fi stăpân.

Îl cheamă, după ţara care-l doare,
Ion Antonescu, Mareşal Român.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecând pe lângă templu

În seara asta, cu bastonul lui uşor, se plimbă;
Se opreşte la locul unde izvorăşte Pârâul Tigrului,
Ne cere să ascultăm sunetele muntelui,
Se întoarce apoi acasă, lângă apele clare.
Covoare de flori în nemişcarea însorită.
Ciripit de păsări în adâncul văilor.
Acum el va adăsta pe dealurile pustii.
Vântul prin pini simte atingerea toamnei.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!