bardă

Vrie nostalgică

mă gândesc la tine
ca la un desfrâu absolut
al luminii
tolănite
pe iadul meu
mut

mă gândesc la tine
cum la o rătăcire de sori
în ochii
tăiaţi din orbite
cu o bardă
de frig şi ninsori

poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cuvânt în loc de bardă ...

Am rămas fără o vorbă
Când am luat alt pumn în gură,
De la cei care ne fură
Chiar şi lingura de ciorbă.

Încă sper în echitate
Şi-n morală, bat-o vina!
Dar abia zăresc lumina,
Pete mici, îndepărtate...

Ne-mbătaţi cu apă rece
Tot scoţând din pălărie,
Câte-o mare şmecherie,
Până-n ceasul doisprezece...

Patru ani şi-o săptămâna
N-aţi visat măcar la noi,
Necăjiţi, flamânzi sau goi,-
Ne-ntinzându-ne o mână.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în prier ucigaş

Pe ram mălinul tremura,
Plângea laleaua sub zăpadă;
Sub hibernala canonadă
Cireşul foloarea-şi scutura.

Din cer au început să cadă
Săgeţi ce firea-nfiora,
Pe ram mălinul tremura,
Plângea laleaua sub zăpadă,

Că gerul a-nceput să ardă
Şi parcă nu se sătura;
Prier cu otrăvită bardă
Ucis-a tot ce-nconjura...

Pe ram mălinul tremura.

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Himeră post-postcomunistă

prin oraş circula o tunsoare electrică
de mână cu sărăcia urca în transport
în comun erau şi ei visând baloane
sărăcia tacticoasă scotea o bardă
reteza capete şi turna în ele un lichid
lipicios şi fumuriu apoi le planta haotic
până la destinaţie coborau alţii
fioroşi pe reîntrupările hazardate
plecaţi pe cărări ce nu se vor mai întâlni
iar în staţie plictisită plângea
nimeni nu putea s-o liniştească
ba pentru că n-o vedeau
ba pentru că nu mai erau capete liniştite

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foame şi vorbe

Mama îşi căuta mama într-o basma.
Se năşteau păduri în strigăt de bardă.
Despre undeva alt tată-şi tălmăcea
poveşti copiilor ce nu ştiau să creadă!
Ardeau obrajii lumii condamnaţii
şi îşi damnau pe-ascuns părinţii fraţii
Păianjeni desenau grăbiţi pe geam
o hartă ocolită spre ce-aveam!
În zestre-ascunse chicoteau fecioare
iar soba sprijinită de picioare
pocnea din suflet peste poduri carii
ce în urechi se transformau în arii
Ce mai avem la masă? Se-auzea din Lună
Şi răspundea Pământul... Noapte bună!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic n-am spus

Nimic n-am spus. Şi-atâta gingăşie
Şi-atâta frumuseţe să se piardă?
Cât nu-i târziu, cât viaţa-o să mai ardă,
Despre iubire poate tot voi scrie.

Nu căţeluşe hămăind în zgardă,
Iubirea noastra fu, nici n-o să fie,
Ci pajura măiastră ce invie
Mereu, ca lăstărişul de subt bardă.

Ştii tot. Tot ce-i al meu, e-al tău, iubite,
Ştii viaţa mea, ştiu gândurile tale,
Cu zbor înalt, prin vreme dobândite.

O, meargă anii, meargă ei devale...
Când toate păreau spuse şi trăite,
O melodie nouă-şi taie cale.

poezie celebră de Maria Banuş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipurile mele împietrite

n-am să pot fi niciodată
mai drept
şi mai frumos decât un scaun
mai nobil
fi mai împietrit decât o coasă
mai zvelt
şi mai melodios decât o vâslă
mai economic
şi mai adunat decât o bardă
mai gînditor
şi mai tăcut decât o masă
mai concentrat
şi greu decât un clopot
mai împăcat
şi visător decât o scară de grădină
mai limpede
şi fascinant decât o roată
sunt lucrurile
chipurile mele împietrite
mai palide şi mai încete

[...] Citeşte tot

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piua novăcească

A fost odată...

Jos în vale la Novaci
Piua lui moş Ion e vraci.
Nu stă locului, de loc
Prin sălbaticul Gilort.

Apa lui se zbate tare
Spumegă de nerăbdare
Şi cu ură răbufneşte...
Roata pivei învârteşte.

Şi vine, vine cu furie
În cupele-i cătrănie
Cu iuţeală o învârteşte
Şi la viaţă o trezeşte.

Badea, harnic pune mâna
Când pe bardă, când pe pene,
Şi tot răscoleşte întruna

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lacrimă, să nu mă modelezi!

Nu mai am ochi să văd lumina lunii, iar vârcolacii au muşcat din ei
Când îmbrăcam în poezii lăstunii şi mă năşteam femeie-ntre femei.
Cu palma ta, ca un olar cuminte, îmi mângâiai şi vise şi căderi
Şi nu simţeam cât este de fierbinte, dorinţa ta de-a modela tăceri.

Şi am tăcut şi m-am supus, iubite, când mi-ai pus sufletul unei femei
Abandonată-n clipe otrăvite, cu lacrimă de sânge-n ochii ei.
Păcătuise-articulând silabe, când setea de iubire a strigat.
Sub talpa ta ai fărâmat podoabe, ca pe o vină, ca pe un păcat.

Nu vezi, că sângerează încă rana şi lutul nu se leagă de-aşa chin?
Degeaba îmi propteşti cu munţi coloana, se frânge trupul meu câte puţin.
Şi mă aşteaptă-aceeaşi condamnare, când voi striga să mă dezlegi de cer,
Să mai vorbesc din când în când c-o floare, tu mă vei acuza de adulter.

Oricât ai vrea să mă priveşti de-aproape, ca pe o operă fără cusur,
În mine, înc-o rană nu încape şi nu vreau nicio umbră împrejur.
Iubirea prea iubire e letală şi te grăbeşti prea mult ca să mă ai.
Eu vreau să-ţi fiu, dar vreau să-ţi fiu reală, şi nu o evă pe-o gură de rai.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă veselă despre crâşmari

De suliţă, de lance aruncată,
de ghioagă şi de buzdugan strunjit,
de bardă, de săgeată ferecată,
de paloş, de baltag şi de cuţit,
de ţeapă şi de furcă otrăvită,
de iatagan, de cange, de custură
şi de bandiţi pândind la cotitură
să fie daţi grămadă la pământ,
străpunşi în inimi, sfârtecaţi pe rând,
tăiaţi la beregăţi să-i rupă chinul
şi-n fund de iad să stea cât mai curând
crâşmarii care ne botează vinul!

De arc turcesc, de spadă-ncovoiată
le fie-mpuns burtoiul ghiftuit;
de foc grecesc le ardă chica toată
şi creierii le urle-n nesfârşit;
în ştreang le-atârne hoitul împuţit
şi ciuma bată-i cu vătămătură;
ba m-aş ruga să fie traşi, cu ură,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Francois Villon (1983), traducere de Neculai Chirica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!