Foame și vorbe
Mama își căuta mama într-o basma.
Se nășteau păduri în strigăt de bardă.
Despre undeva alt tată-și tălmăcea
povești copiilor ce nu știau să creadă!
Ardeau obrajii lumii condamnații
și își damnau pe-ascuns părinții frații
Păianjeni desenau grăbiți pe geam
o hartă ocolită spre ce-aveam!
În zestre-ascunse chicoteau fecioare
iar soba sprijinită de picioare
pocnea din suflet peste poduri carii
ce în urechi se transformau în arii
Ce mai avem la masă? Se-auzea din Lună
Și răspundea Pământul... Noapte bună!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre virginitate
- poezii despre urechi
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stomatologie
- poezii despre păianjeni
- poezii despre păduri
- poezii despre poduri
- poezii despre picioare
Citate similare
Casa din orzoaică
Mama bătea păstăile cu tata
morții umblau după preot prin sat
câinele pocnea din aripi
moi de aluat.
Era cald ca-n orice iarnă
unde vacile te pasc
pe carpetă eram răpit
de un evantai.
Mama vorbea o limbă necunoscută
Tata abia mai vorbea
Luna era necrescută
Iar câinele trăia și se bucura.
Atunci am cântat la beci prima oară
am întins corzile pe casă
am băgat câinele sub masă
și-am îmbrățișat soba în loc de vioară...
Câmpul alerga după melci
iar nuferii dădeau în orzoaică.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vioară
- poezii despre vaci
- poezii despre tată
- poezii despre sat
- poezii despre religie
- poezii despre nuferi
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
O altă viață
Mănunchi de flori pe masa sfântă
Încântă
Un suflet străbun pierdut între lumi
Nebun
Își caută mama își caută frații
Răpiți
De mână de demon de ochii de vidmă
Ascunși
Prin arsele ierburi, pe strâmte poteci
Și-atunci...
Te-ntrebi ce-a greșit să sufere grabnic
Groaznic
Va fi de-i vei afla trecutul, doar fugi
În noapte
Și-ți caută îngerul și ține-l de mână
Străină
Să-ți fie persoana din noaptea cu lună
Se-adună...
Să-l caute să-l bage în cuști de foc
Din glastră
Să rupi o floare să-i dai să nu uite
C-a fost
Un om făr' de soartă lovit de probleme
Zâmbind
Să-și dea sufletul privind spre Pământ
În gând...
Să te rogi să-și revadă părinții
Trecuți
Printre vămi de vazduh de decenii
Departe
Privind plângând spre lumina divină
Sperând
Că-l v-or vedea într-o altă viață.
poezie de Alin Ojog (24 martie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre lumină, poezii despre flori, poezii despre îngeri, poezii despre viață, poezii despre vamă sau poezii despre trecut
Păducheala sufletului
Bunicul își număra mâinile.
Podurile strigau peste case basma.
Alăptau pâinile femeile cuptoare
gurile soldaților ce mușcau din cazma.
Și ce toamnă războinică
cu nuci
îmblânzite
peste lună stelele coseau nasturi
la păstăi dezgolite...
Era
un cântec de seară
cu păduchi limpeziți
ce se-adunau pe peronul din gară
în cap să se urce striviți...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gări, poezii despre toamnă, poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre pâine sau poezii despre mâini
Seară dezoxiribonucleică
Plouă în cana cu fulgere.
De la demisol se aude antipământeana.
Greierii mi-au născut o mașină de cusut
gândaci.
În ghiveci șarpele udă ochelarii de soare
cu ochii tăi pătrunzători. Vin!
Curge vin în robinetul semaforului din gară.
Mă întorc cu tramvaiul să-mi caut mama
căzută din buzunar
undeva
între stații și dinți.
Din omoplați bucătăreasa
mă cheamă să stau masă.
Vecina își arde părul. Nu-i pasă!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre vecini, poezii despre tramvaie, poezii despre semafor, poezii despre păr, poezii despre ploaie, poezii despre ochi sau poezii despre ochelari
Pe-acasă
Sunt acasă!
Graurii mi-au adus sperietori și urme de cizme
în picioarele descălțaților.
Sunt acasă...
Pisica linge cactusul stropit cu apa
în care mama a spălat peștele.
Sunt acasă!
Cireșele dansează pe masă.
Tata și-a făcut bagajul cu un an într-o secundă.
Mama și-a pus pe geam
ochiul din care porumbeii nici nu mai vor să se-ascundă.
Sunt acasă!
Și iarba mă așteaptă îmbrăcată în coasă
și în mireasă
să-i zic
și să tac
Da!
Sunt acasă!
Să te tai sau până mai vin din casă-n-casă
că te văd să mă prefac?
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre secunde, poezii despre porumbei, poezii despre pisici sau poezii despre pești
Am devenit vegan în ziua în care am văzut un video cu un vițel născut într-o fermă de vaci de lapte. Puiul a fost târât de lângă mama sa înainte de a atinge măcar pământul. Vițelul neajutorat își întindea gâtul să își găsească mama. Mama se smucea după puiul ei și a explodat de furie când fermierul a trântit poarta peste ea. A zbierat cel mai trist sunet pe care l-am auzit vreodată la un animal și apoi a început să sape în pământ îngropându-și fața în placenta plină de noroi.
citat din James McWilliams
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre zoologie, citate despre video, citate despre vaci, citate despre tristețe, citate despre superlative, citate despre sunet, citate despre naștere sau citate despre mamă
Curtea cu filme
Scoteam apa din beci în câuș de ploaie
tu fumai un spic de grâu minunat
mama ne punea un film despre mame
pe bancă
afară
la aparat!
Toți tații în struguri
scuturau luminiș
câinele se ridica în blană
din tufiș... pe furiș!
Ce vremuri de plâns
cu cearcăne grele
ce arii...
ce cântec alcoolic
groparii
cântau melancolic
la stele!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre filme, poezii despre struguri, poezii despre plâns, poezii despre melancolie sau poezii despre câini
Ultima chemare
noaptea țeseam lumina
între căderi de pleoape
să vindec rănile din suflet
păsări de foc se smulg din valuri
mă întorc pe țărm și iarăși plec
eram o pasăre în noapte
și cântul era șoaptă
dansam prin constelații în cercul lumii solitar
amăgitor, învăluit în ceață
mă mistuiam în tragic dor
curgeam
un foc de aripi
peste mare
mai deșiram povești
la fusul din odaie, la soba unui suflet
despre ultimul cocor în noapte
mereu mă întreb
sunt doar o întrebare
sau stea însetată pe un țărm
se scurge cerul în adâncuri
și pasul meu aprinde alte stele
pe bolta lumii încă o dată
în zori mi-a înflorit privirea
visam să ating nemărginirea, învăluit în ape
iar la sfârșit aprind cenușa
tot căutând în lunga zare
un om, un gând, într-o chemare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre tragedie, poezii despre singurătate, poezii despre sfârșit, poezii despre gânduri sau poezii despre foc
Caietul de desen al mamei
Când eram mică, mama purta legate de mână pensule
câte una la fiecare deget, subțiri și mai întotdeauna murdare de culori,
și nici nu vă închipuiți ce frumoase culori...
Mama picta. Deschidea palma
și din palma ei izbucneau zboruri de fluturi. Mama
își apropia mâna făcută căuș de chipul meu, când îmi venea să strănut.
Strănută în palmă, mă îndemna zâmbind.
Strănutam albastrul pe cer, galbenul în lanurile de floarea-soarelui,
câteodată strănutam ploaia și mă ascundeam râzând și cu pletele ude,
și mama îmi cânta despre fericirea care trăiește într-o căsuță cu trei pitici,
mama picta
pe căsuță un horn,
pe masa piticilor o bucată mare de ciocolată,
pe sufletul meu, liniște, liniște...
Mama picta. Tata ridica ziduri.
Cărămidă peste cărămidă, grindă peste grindă, altă grindă, alte cărămizi...
Eu mă țineam de zid să învăț mersul în două picioare,
mama, la câțiva pași înainte, îmi desena drumul pe lespede,
mama picta...
poezie de Alina Dora Toma
Adăugat de Rodica Muntea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre desen, poezii despre învățătură sau poezii despre pictură
Așa era mama mea
Mama se scula de noapte,
Ne cosea hăinuțe rupte,
Ne fierbea în oală lapte,
Treburi termina prin curte.
Apoi, lua la umăr sapa,
Bocceluța cu mâncare,
În cofă își punea apa
Și pleca în câmp să are.
Își purta pașii pe brazdă,
Prin pământul răscolit,
Avea grijă să nu cadă
Până dă în asfințit.
În miezul zilei se-odihnea.
Ștergea fruntea de sudoare.
Mânca acolo, ce avea.
În câmp. Sub arșița de soare.
Ducea calul să-l adape.
Să-i răcorească sufletul.
Apoi începea să sape,
Potolindu-și umbletul.
Tot așa muncea în viață.
Alerga pe câmpuri vara,
De cum da în dimineață.
De cu zori și până seara.
Cu truda câmpului în spate,
În curte, calul dehăma.
Ne lua pe fiecare-n parte
Și cu grijă ne-ntreba:
- Oare, v-a ajuns lăpticul?
Era prima grijă a ei.
Își lua din cap baticul,
Ne săruta oe toți trei.
Apoi, ne băga în casă,
Ne pregătea mâncare bună,
Ne-așeza cu drag la masă
Și ne spunea:-Poftă bună!
Când ne așeza în pat
Ne închina perna întâi.
Uita mama de oftat
Când ne veghea la căpătâi.
Așa era mama mea.
Ea făcea din noapte zi.
Prea puțin se odihnea.
Muncea mult pentru copii.
poezie de Dumitru Delcă (29 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre sărut sau poezii despre miezul zilei
Mama
Mama
Nu are vârstă pentru a îmbătrâni.
E mama!
Aceeași, mereu tânără,
Dulce, limpede, tandră...
Frumoasă cum e ea,
E mama mea!
Mama
Nu are timp pentru a se jelui.
Cu timpul ce trece,
E mai precaută!
Ea nu varsă lacrimi
Într-o basma,
Ci le așterne cuminte...
Și nici, măcar,
Nu poate a se supăra,
Ea țese,
Geana zilei aprinde!
Privirea-i oglindă,
Chipul meu
Îl cuprinde:
Mă mângâie,
Mă îndeamnă,
Mă dojenește,
Îmi amintește!...
Mama mea e un zeu!
Păși-voi,
Căuta-o-voi mereu
Printre toți noi!...
Ați cunoscut-o
Pe mama?!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre tinerețe, poezii despre supărare, poezii despre prudență sau poezii despre frumusețe
Pâinea mamei
Mama, bună gospodină,
O făcea doar cu făină
Și, etapă cu etapă,
Drojdie (maia) și apă;
Mai punea un strop de sare
Și-o grămadă de răbdare.
În copaie,-apoi, reține,
Frământa aluatul bine
Și, cu-o cruce creștinească,
Îl lăsa să se dospească.
Cu-o răbdare ca de piatră,
Pâinea o cocea pe vatră.
Caldă, bună, delicioasă,
Mama ne-o punea pe masă,
S-o mănânce copilașii,
Fetele și băiețașii
(Împreună cu părinții,
Credincioși cum sunt doar sfinții),
Cu mâncarea cea gătită
Tot de mama mult iubită.
Azi mă-ntreb cu nostalgie:
Unde ești copilărie?
Unde sunt părinții mei?
Unde-i mama, pâinea ei?
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (21 august 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre sfinți, poezii despre prezent, poezii despre iubire, poezii despre fete sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Despre sfârșitul lumii
Când va fi sfârșitul lumii
Nu vor mai zbura lăstunii.
Soarele din cer dispare,
Nici luna nu mai apare.
Pământul se dezintegrează,
Universul îl reciclează,
Altă planetă apare,
Altă lună și alt soare.
Lumea din nou va renaște
Cu alt Isus și alt Paște.
Vom avea alt Dumnezeu,
Nimeni nu va fi ateu.
Un alt cer noi vom privi,
Lacrimi nu vom risipi,
Că vom trăi zi și noapte
Fără să gândim la moarte.
Și atunci, ca și acum
Totul se va face scrum.
Alternanța alternează
Și altă lume urmează.
Din timp în timp vom tot renaște,
Altă lume vom cunoaște.
Deși ne vine iar sfârșitul
Tot n-atingem infinitul.
poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre zbor, poezii despre sfârșitul lumii sau poezii despre planete
Jderii
Mâine e 23 februarie
iar tata nu o să mai împlinească nimic
nu voi mai sta cu el la masă
și nu o să-mi mai îmbrace geaca
ce mie nu-mi mai venea
nu o să mai spună
"Alin Ionuț din frații jderi"
o să zică doar mâine
mâine
e tot ziua mea
așa că mă duc cu bicicleta
să mai iau niște pâine..
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre viitor sau poezii despre biciclete
Cântec din cana cu păsări
pune Doamne recompensă peste aripă și stea
că mi-au luat în faptul nopții lacrimă de mama mea
și-au fugit mâncând pământul peste nouă mări și țări
pasărea și-a ei lumină dincolo de sărbători
pune Doamne îngerii să vină la tine toți
și le dă chibrit și pâine pentru vii și pentru morți
și le dă simbrie mare pune-le pe masă vin
din cel vechi și nu pelin
că pelinul e amar
să nu treacă de hotar
apoi Doamne de-o fi vreme
mai rabdă nunta de semne
și tocmește dă arvună
lăutărilor să vină
iar mi-e viața lună plină
miezul nopții își ia darul
lacrima e de cuvânt
într-un clopot iar se schimbă ora pe pământ
poezie de Florian Stoian Silișteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre vinovăție, poezii despre sărbători sau poezii despre schimbare
Iarna de la sfârșitul lumii
Mama era iarna de la sfârșitul lumii
toată stătea pe câmp
copacii se albeau din tâmplele lui de țărm nătâng
timp de un gând iar nu timp de cuvânt.
Se răcise mâncarea pe masă
casa noastră nu mai avea casă
tatăl meu era plecat pe câmp
mama era iarna de la sfârșitul lumii.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre cuvinte sau poezii despre copaci
Cel care-și cinstește tatăl își ispășește păcatul, iar cel care-și cinstește mama este asemenea celui ce-și agonisește comoară; cel care-și cinstește tatăl se va veseli în propriii săi fii și-n ziua rugăciunii sale va fi auzit; cel care-și slăvește tatăl va avea viață lungă, iar cel ce ascultă de Domnul își va alina mama. Cel ce se teme de Domnul își cinstește tatăl și le va sluji părinților ca unor stăpâni. În faptă și-n cuvânt cinstește-l pe tatăl tău, astfel ca binecuvântarea lui să vină peste tine; căci binecuvântarea tatălui întărește casele copiilor, dar blestemul mamei dezrădăcinează temeliile.
Isus Sirah în Ecclesiasticul, 3:3-9, traducere de Bartolomeu Anania
Adăugat de TraianD
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vinovăție, citate despre viață, citate despre religie, citate despre cuvinte, citate despre copilărie sau citate despre comori
Fresca pe suflet
îmi alunecă nu știu ce sub umbră ca o vietate pe jumătate dispărută
mama crede că e semnul meu din naștere
parcă ar fi inima lui tata
jucăria mea preferată era o cutie din prefabricate
plină cu miresme de fragi
într-o zi am fost atât de fericită încât am închis acolo
fericirea toată
în altă zi am pierdut-o
de fiecare dată când mama nu-l iubește pe tata
mi se face foame înghit lacrimi
silabisesc luna cu ochii
murdar
intenționat îmi julesc genunchii de cer
între timp părinții își pregătesc moartea
poezie de Lavinia Micula
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre naștere sau poezii despre jucării
12 anateme
Să zicem că ea își mângăia caracterul.
Să zicem pentru cei neziși...
*
Când își turna un pahar de femeie
se auzeau clopotele din venele străzii.
*
Din colind în colind
gurile au rămas neasfaltate.
*
Soarele e o adunătură de raze
la fotografiat ghemuiri.
*
Peste mine s-a așezat carnea!
*
Cu un singur deal poți încolți toate
câmpiile salutului.
*
Era atât de frumoasă încât m-au scos copacii
din rădăcinile lor.
*
Îmi fumez mama prin gura tatălui.
*
Ce nu are cer e un fulg de apă opărit sub
treptele însângerate.
*
Timpul miroase la subrațul unui ochi așteptător.
*
Caii sunt frunzele din carne
pe care pariază mormintele.
*
Să zicem că ea își mângâia caracterul
cu dosul frunții tale.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre sânge, poezii despre fumat, poezii despre frunze, poezii despre fotografie sau poezii despre femei
Peisaje din Sydney
Digul înalt de oameni cântând din gigantica scoică
oprea revărsarea Pacificului peste țărmul ospitalier;
cuiburi de cărămizi alb-roșii râzând creșteau printre dune
iar semințele se reinventau la fiecare rafală de vânt și de val.
Ieșind din argintiile, întunecatele blocuri și poduri, luminile
veneau tăcute dar nu dinspre soare ci din portocali,
ștergând amprentele locurilor, distanțelor, timpului scurs
făcându-i pe toți să se simtă veseli, acasă mereu.
Cântând din orga surferilor, adulmecând, rechinii habotnici,
încercau uciderea timpului dar își opreau cu părere de rău
raidurile lor în plasele și stâncile amețite de soare,
lângă telenovela malului de pe diguri uitate de timp.
Ridicături stâncoase erau năpădite de albăstrele și praf,
ferigi năpădeau pământul precum vulpile, iedere urcau tenace copacii.
Păduri de eucalipți, pini și salcâmi se-adunau de pe plaje
iar aerul uscat știa multe despre bere, comunitate și nemurire.
Locuitorii zăboveau mult pe la baruri căci știau
de cel mai mare clișeu, dragostea, că va fi mereu acolo.
Copleșit de un du-te vino perpetuu și multiculturale bucate,
Sydney-ul sărea fără grijă ca un cangur din noapte în noapte
săltând în concerte, roiuri de mașini și artificii sălbatice.
poezie de Dorian Stoilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vânt, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre stânci sau poezii despre portocale