Chipurile mele împietrite
n-am să pot fi niciodată
mai drept
și mai frumos decât un scaun
mai nobil
fi mai împietrit decât o coasă
mai zvelt
și mai melodios decât o vâslă
mai economic
și mai adunat decât o bardă
mai gînditor
și mai tăcut decât o masă
mai concentrat
și greu decât un clopot
mai împăcat
și visător decât o scară de grădină
mai limpede
și fascinant decât o roată
sunt lucrurile
chipurile mele împietrite
mai palide și mai încete
durata lor ce mă conservă
am vreme lungă să le pot privi
pentru secunda-n care mă voi vedea
încremenit
pe mine însumi
și-acea secundă
nespusă nimănui de nimeni
mă va sparge hotarât
când trupul retezat de viață
pe sine însuși se contemplă
și dovedindu-se el cel mai puternic
resoarbe înapoi tot ce-a văzut
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre superlative, poezii despre secunde sau poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.