automat

Mitralieră

Cineva deschide
Porţi ferecate de linişte
În cuantumul tăcerii
La foc încrucişat
Acolo dau năvală
Vânzătorii de iluzii
În plină creativitate
La foc automat
Dar mai ales
Pe contrasens.

poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nu se desparte

în primăvara anului care vine
mi-a promis o frumoasă
ţigancă a spus
că iese cu mine (?!) ultima dată
ne-am dat bună ziua cumva automat
în urmă cu o mie
de ani, pe când emigra din egipt şi trecea
marea roşie fără să
îl imite pe moise prin despărţire a
apelor sclipitoare de gură
de aur pasiv

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonie

oamenii ăştia subetajaţi plimbându-se
în cămaşă de forţă... într-o lesă
prin faţa ferestrelor prăbuşite
dintr-o inimă

cu amintiri parţiale şi spasme
bâiguie prin albul tristeţilor de magnoliu

această rămânere în tăcere ca-ntr-un surghiun
din care numai iubirea te scoate

ei pun un fel de afişe
automat îşi conectează
golul tâmplelor
la surzenia mută
a cuvântului

nu îndrăznesc
să aprindă lumina
nici s-o stingă

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă las înnebunit!

Sunt absolut normal.
Spun ce spun cu toţii.
Cea mai obişnuită faţă,
Un costum modest...
Teracotă în sufragerie,
Faianţă în baie.
Cont pe internet,
Credit ipotecar.
Gimnastică dimineaţa.
Bazin de înot seara.
La biserică, de sărbători.
Ziare, atunci când apar...
O cărticică, un film, muzică.
Cafenea şi întâlniri.
Coşmaruri tipice.
Lucru, concediu, lucru, lucru.
Îmi cade automat din mână
Crâmpeiul meu de cer:
Oamenii normali nu scriu versuri.

poezie de Jerzy Paruszewski din Owaki i taki, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrarea şarpelui

înstăpânindu-se pe propria fiinţă
şi nu-i concesie sau slăbiciune
lipite aripi de fluturi insinuând
prea viclean să nu întreţină echivocul
pervertindu-l în reuşită cu coada
ca şi cum gură cu dinţi ar fi
pielea solzoasă de prisos desface

opac în el însuşi fără căinţă
himere nu cunoaşte e un automat
cu trupul gol fuge în labirintul nopţii
haine vechi să îngroape
în adâncul pădurii după ploi

bolnav şi niciodată natural cum
cel în contra Creaţiei să înţeleagă
eul neterminatul cu tot ce e în Sine neterminat
lucrarea şarpelui
regenerând regeneratul

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De atât galben nici cerul nu mai este albastru

sau poate nu a fost niciodată aşa
conduc de parcă aş avea pilot automat
şi mă tot întreb unde mă aflu cu adevărat
la volan sau alergând bezmetic pe câmpie
precum într-o urmărire de fluturi
total subversivă
ca dintr-un rost de poet rămas culpabil
pentru fiecare tăvălire aiurea de flori
oricum se pare că rapiţa nu are nimic împotrivă
zâmbeşte ca la o şedinţă foto profesională
primitoare precum o îmbrăţişare de mamă
noroc că ochii nu tăvălesc rapiţa înflorită

oricum protestul ei ar fi inutil
cine naiba ar mai opri să asculte
un lan văietându-se

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuinte

Mi-ar fi trebuit cate zece degete
La fiecare mana
Ca sa pot scrie
Atat cat vreau a scrie.
Mi-ar fi trebuit
Trei emisfere cerebrale
Ca sa pot gandi
Si pentru cei (numai) cu bucle.
Mi-ar fi trebuit doua inimi
Care sa bata numai pentru tine
(Si restul de functiuni
Sa intre pe pilot automat).
Mi-ar fi trebuit mult mai multi ochi
Sa te sorb din priviri
Cu sete de nuntas chefliu.
Mi-ar fi trebuit mult mai multe brate,
Sa te cuprind,
Ca o caracatita
Dependenta de formele tale.
Mi-ar fi trebuit mult mai multe,

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Tudor Tomescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geografie personală

ai impresia că iese din tine tot ce e femeie,
iar seara e tot o femeie atârnată de lună
precum cosmonauţii
din staţia spaţială la modulul pirs pentru andocare,
îţi intră prin parbriz seara cu o lumină ca pâinea,
parcă stai pe ambele scaune din faţă, parcă stai şi pe cele din spate,
caroseria e pielea-pielii, îţi înfăşoară carnea,
eşti femeie în schimbătorul automat de viteze,
în volan, în filtrele de ulei,
cu acceleraţia la podea drumul te
răvăşeşte ca un penis aşteptat,
la capăt o să naşti o
geografie personală
pentru atlase cu benzină şi dragoste,
vrei să nu se termine şi viteza şi drumul şi seara,
respiri aerul cosmonauţilor din costumele orlan,
lumina e ca pâinea
şi ţi-e foame, foarte foame

poezie de Alexandru Petria din Poeme (2012)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire ca-n vis

Se făcea că cerul suia simultan cu noi,
Printre miliarde de quasari cantautori
Să amplifice iubirea noastră cosmică
Într-o îmbrăţişare de idile gigantică
Concomitent cu senzaţia vie de iureş
Triam viitorul în energii dezinvolte,
La propriu şi cu senzorii pe automat
Doar noi existam ca fiinţe multiple
Peste tot cât se pretează eternitatea,
Sunt infime şi notorii fazele limitrofe
Când noi trepidam la unison în etern,
Pulsând pasional din inimi gigantice
Progresiv am cuprins total universul
Şi l-am devansat în statură continuu
Încât a rămas mărginit mai pe urma
Unui resentiment apoteotic, dar uman
Resemnat cu statura nouă de-o potrivă
În raport cu spiritul afectiv imprimat,
Pe unele itinerare realmente nepătrunse
În clipa de apogeu depăşirăm infinitul

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (30 septembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi lacrimile dor

Şi lacrimele dor,
Udă şi ce a mai rămas uscat,
Se transformă-n rouă pe buze
Cu un gust dulce-sărat.
Suflet crispat,
Anesteziat pe alocuri,
Nu mai ştie nici regula, nici jocul,
Ce a fost pus în scenă,
Mintea repetă voci, pe pilot automat.

Cioburi pe inimă, nu-ţi caut vină,
Înot după scuză în mintea confuză,
Spune-mi tu, pe drept sau nedrept,
Cine pe cine, acuză?

Mâinile îmi sunt reci, atingerea caldă,
Ochii caută orizontul, privirea e goală
Simt, dar e emoţie fără bătaie,
Mă dezbrac de trecut, ca norii de ploaie,
La nivel cu pământul, nici vântul nu te mai îndoaie.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!