auster

Amprentă

Sunt o amprentă,
Asta sunt.
Un ombilic dintr-o placentă,
Un amănunt.

Sunt ergul liber,
Un ciudat,
Strop de glacial şi auster,
Un unicat.

Vână de soare,
Un avers,
Sunt o amprentă oarecare,
În Univers.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie

din adânc
vreau să aud cum sună ceasul
ce mistuie sori
ca pancreasul
bolnav de laptele crud
al miilor de galaxii nepermise
acestei clipe
de maximă tandreţe

ia-mă în braţele tale
mirosind a zăpadă
vânt auster

spune-mi cum nu ai spus niciodată cuiva
în drumul tău printre poli
enzimatice gânduri

te iubesc

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe indelebile

Clipe indelebile cu valoare perenă,
poate chiar eternă,
sunt fulgere luminoase pe cer,
tunete ce fac să tremure pămantul
scufundat în mister,
dangăt de clopot ce trezeşte cugetul
amorţit şi auster.
Trăite cu intensitate,
le percepem ca pe semne divine
ce ochii ne deschid către imensitate
şi propriul drum ce ne aparţine,
proiectat în al cerului aprioritate.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza

Zarea curge pe morminte,
Norii-s despuiati si goi –
Orologii parasite
Masurand vremea-napoi;

Toamna bantuie iar pasii
Somnului – imensa rana,
Nopti de jar si neputinta
Cresc in linistea profana;

Vantul uita sa se nasca
Intr-o lacrima de cer,
Cautandu-si vesnic umbra
In decorul auster;

Doar o frunza ratacita
In aprinsa ei durere,
S-a desprins de ceasul ierbii,
Rastignindu-se-n tacere.

poezie de Alina Emandi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindă în Ajun

Trimit colindă în eter
La fiecare-n parte...
Chiar dacă timpu-i auster
Trăiţi-l voi aparte!
Lăsaţi magia să ajungă,
În sufletele voastre,
Speranţa zilei să distrugă
Zidu-apăsării noastre.
Trimit colinda mea spre cer,
Spre-a inimii-mpăcare...
O rugă-n timpul efemer
Şi-n noaptea asta mare!
Crăciunul fie-vă lumină,
În case şi în suflet,
Colinda veşnic vă rămână,
Renaştere de cuget!

poezie de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adormirea Mariei

Azi, adoarme o stea de mare,
picătură dinspre cer,
suflet bun pierdut în zare,
alinare-n auster.
Ea răzbate-n tricolor,
printre stele călătoare
şi ne-mpărtăşeşte dor
de la cer până la mare.
O confundă printre gânduri
astă zi de adormire,
o esenţă printre sâmburi
saturaţi de fericire.
Vălul clipelor fugare
Se aşterne elocvent,
peste astă stea de mare,
ce-i pierdută în torent.

poezie de Liviu Reti (15 august 2019)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

X2

Se caută, dar nu se regăsesc,
Se văd, dar nu se pot atinge,
Încearcă tot ce e ceresc
Pe timp şi clipa ce se stinge.
Trăiesc ca să reflecte timpul,
Cum corpurile lor o cer
Şi schimbă ritmic anotimpul
În jocul nostru auster.
Renasc din apă şi pământ
La margine de azimut
Şi se revarsă în cuvânt
Cu jocul lor frumos şi mut.
Sunt doi copii cu ochi de miri,
Ce veşnic stau în colţ opus
Şi se ating doar din priviri
În răsărit sau în apus.

poezie de Liviu Crinel Reti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul adulterului

Acestor nopţi care se scurg,
Nu pot nimic să le mai cer,
Căci nu mai am nici un reper,
-Însingurată le parcurg.-

Chem amintirile, cal murg,
La trap, prin burgul auster.
Acestor nopţi care se scurg,
Nu pot nimic să le mai cer.

Se stinge lampa în amurg,
Noaptea-l cuprinde-n adulter,
Şi se nasc stele ce decurg
Din întuneric şi mister,

Acestor nopţi care se scurg.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şantierul

Se colorează cerul,
natura deopotrivă
şi mic este şantierul,
ce creşte lângă şină.
Abundă dimineaţa
de forfotă stabilă,
ce taie precum ceaţa
a liniştii lumină.
Se cântăresc traverse
pe braţul macaralei,
ce stau să se aşeze
la marginea tarlalei.
Se-nalţă către cer
un zid cu margini drepte
şi obosite cer
lumină, nişte trepte.
Mortarul se lungeşte
pe cărămida arsă
şi fierul ce-o păzeşte,
se încovoaie-a casă.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (10 octombrie 2019)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudini...

România-i cap de fier,
rugineşte lent
şi ne ţine-n auster
pe-un discurs dement.
Agramat este cuvântul
ce-l invocă des,
făr' să potolească gândul,
toamna la cules.
Viitorul sună bine
după cum se vede,
aliniază către tine
stratosfera verde.
Ne destinde azi lumina,
ochiu-i mototol
şi-aşteptăm cu toţi chenzina
pe stomacul gol.
Ani-lumină ne aşteaptă
cu feştila stinsă
şi cuvinte spuse-n şoaptă
pe sub pleata ninsă.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (4 octombrie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!