Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Doina-Maria Constantin

Clipe indelebile

Clipe indelebile cu valoare perenă,
poate chiar eternă,
sunt fulgere luminoase pe cer,
tunete ce fac să tremure pămantul
scufundat în mister,
dangăt de clopot ce trezește cugetul
amorțit și auster.
Trăite cu intensitate,
le percepem ca pe semne divine
ce ochii ne deschid către imensitate
și propriul drum ce ne aparține,
proiectat în al cerului aprioritate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

ceață și mister
un abur fin peste tot -
dangăt de clopot.

haiku de
Adăugat de Doina Marcela GheorgheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Trio (viața, omul, sufletul)

Vei fi cu mine,
chiar și atunci când muzica
nu va intona melodia ta...
Vei fi cu mine,
și atunci când întunericul unui cer fără stele
va face să tremure a ta respirație...
Vei fi cu mine,
chiar și atunci când florile tale
capul vor înclina, secetei timpului...
Eu, sunt viața ta!

Voi fi cu tine,
chiar și atunci când pămantul pietrificat
nu-mi va permite a culege roadele...
Voi fi cu tine,
și atunci când imensitatea mării
va înghiți visele mele...
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când copacul tău
nu-mi va dărui fructul...
Eu, sunt omul!

Voi fi cu tine,
char și atunci când durerea
va atinge inima ta...
Voi fi cu tine,
și atunci când, cu tine nu aș vrea fiu...
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când voi avea aripi
pentru a pleca în zborul fără de-ntoarcere...
Eu sunt sufletul!

"Iubeste-ți aproapele ca pe tine însuți..."
De nu ai iubire pentru tine,
cum vei avea pentru aproapele tău?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Introspecție

În noaptea asta cad
picături grele de jad,
ca bucăți de lemn tăiat
din abis fortificat,
pe o mână acum deschisă
dar de fel mereu închisă.
Strada-i pustie și universul e gol...
un dangăt de clopot se-aude ușor...
O strofă se exilează din mână,
bătaia de armă pare stăpână,
spre păsări golașe se-adună
și râuri formează-n cunună,
pe fruntea-mi se-așază nebună.
Dar cărui loc aparține exilul?
De ce trebuie -nghit pelinul?
Unde locuiesc nelocuitorii Pământului
ce-au părăsit sălașul mormântului?
O formă de pahar are lumea
c-un văl susținut după gât...
Eu beau din iubirea eternă,
la soare și lună mă mut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Noapte de iarnă

În noaptea înveșmântată în gerul aspru
dintre ramuri golașe se înalță alpestru
fluieratul vântului tăios de nord.

În curtea casei de la țară latră-un câine
la luna ce-i pare a fi o mare pâine
apărută pe un cer în dezacord.

Ici și colo câte o stea îngălbenită
răpusă de vânt cu-o aripă ostenită
defilează pe firmamentul trasnbord.

Între timp, un dangăt lent de clopot peste vânt
se-nălță, se-ndepărtează, lăsând doar un gând
suspendat ca fum între cer și pământ.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Gondolier, suflet boem

Gondolier, suflet boem,
cu tine du gândul meu peren,
nu mai scriu al vieții antipoem
ci doar simplu dar nemuritor catren.
Varsă în apă sentimentele- mi trăite în lagună,
din ele fă peste Podul Suspinelor cunună.
Nici o iubire nu e mai arzătoare
ca aceea trăită în gondola ta adăpătoare
de vise și visuri indelebile,
regăsite în cântecele mirabile.
Gondolier suflet boem,
ia visele mele,
sădeștete- le în suflete Aristotele,
fă- le să devină al poeziei fonem.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Replică la Acrostihul marca Dumitru Bădiță - Doina Maria Constantin către Dumitru Bădiță

În labirint de gânduri m-am pierdut
Unde e poarta către absolut?
Prinde-mi mâna cu tine mă poartă
Atingerea-i sămânță de artă...
În cerc noi doi intrăm involut.

Să rămânem aici în spirală
zidim o albă catedrală
Îngenuncheati si-mbrățișați de dor
Să te alint cu ochii-mi de cocor...
Clipa sa ne fie-agoniseala.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Viața continuă

Pas după pas, zi după zi viața noastră construim...
Suntem veșnic flămânzi, hulpavi ne hrănim
cu momente de frenetică eternitate
când zilele în așteptare se succed cu aprioritate,
precum mareea ce apa aduce tremurând
apoi o retrage râzând...
Sunt clipe ce nu cunosc deznădejde,
inegale și lipsite de orice primejde.
Înainte de linia de sosire, în ultima zi,
adevărata victorie va înverzi
căci doar atunci se atinge miezul,
din greșeli și învățături deslușim crezul.
A ne întoarce în trecut nu are rost...
Nu e un simplu avanpost...
Viața continuă și cu ea, existența noastră
ce deschide-n fiecare dimineață a luminii fereastră.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

dangăt de clopote
copaci răvășiți -
privirea-i senină

haiku de (1 ianuarie 2018)
Adăugat de Doina Maria TudorSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apa

Fie că e de izvor, fie că e de fântână,
Apa vine din adâncuri și de băut este bună.
Ajunsă la suprafață, cu munții se ia la trântă.
În câmpie se răsfață, lumea-întreagă o colindă.
Plictisită de ce vede, pe tera, de unde vine,
Către cer ea se repede, crezând că acolo-i bine.
După ce ia cunoștință de-înălțimea cerului,
O cuprinde o căință, de dorul pământului.
Fără stea mult pe gânduri, se transformă în vapori.
Picături încep cadă, zdrențuind pufoșii nori.
În zadar cerul aruncă fulgere și tunete,
Apa se-întoarce în stâncă, sătulă de umblete.

poezie de (8 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Petru Daniel Văcăreanu

Șoapte pe un petec de cer

Pe un colț de lume
Umblam mânjit de cutume
Colțuroasă-mi era talpa
Stigmatizând iarba

Hoinărind caustic
Zării scrisul pe cer
Și câte-ncăpeau doar pe un petec
Semne suple, pline de mister

Intrigat de osul frunții curios
Cu sau fără motiv
Strecurânu-mă coroziv
Printre bănci, părând serios

Am văzut cerul surd și mut
Senin și încântat
Ea sfioasă surdă, el rușinos si mut
Șopteau cu semne in vânt

Ochii nedespărțiți
Mâinile vorbeau mult
Cerul asculta uimit
Scriau dragostea pe nori

Degetele desenau flori
Colcăind jur, împrejur
Am plecat si mai sur
Cutumele erau amintiri

Dragostea adevărată
Surdă, mută-i oarbă
Poate scrie cu mister
Șoapte pe un petec de cer

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nașterea e un țipăt, moartea un dangăt de clopot. În rest, o solfegiere bizară.

aforism de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Doina-Maria Constantin

O clipă obosită a căzut

Din geana cerului, o clipă obosită a căzut
Pe floarea de cireș s-a oprit și-o lacrimă a născut.
Timpu-i strivit acum de durere și nu mai are rost
Caută disperat, pe cărări neștiute, adăpost.

E clipa ce moare-n suspine pe altarul de spine
Cu jale plânge spirala timpului ce-i aparține.
Oftând dureros că a trăit doar un moment cu folos,
Privește tăcută un ceremonial fastitios.

Nu plânge clipa ce a murit căci și ea are un sens
În tunelul timpului toate clipele sunt în consens.
O atingere, o geană de cer și-o floare de cireș
Sunt timplul din noi și noi suntem timp în continuu iureș.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nașterea e un țipăt, moartea un dangăt de clopot. În rest, o solfegiere bizară dizarmonică.

aforism de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Poveste de Crăciun

deschid o fereastră spre cer
și una spre lume.
orașul pare adormint.
pe boltă este proiectată
o lună plină,
rotundă, tăcută, misterioasă.
încerc o conversație
-de unde vii? de ce ești singură?
răspunde cu unduire în glas
-Pământul, soț fidel,
nu m-a vrut decât pe mine
ruptă din trupul lui,
asemeni Evei din coasta lui Adam.
îi voi fi mereu aproape
chiar dacă vraja unei comete
îl ademenește cu trenă strălucitoare.

o frână bruscă de mașină
trezește la realitate
iau pulsul zilei.... Ajun de Crăciun.
steluțele de la ferestre și cele de pe cer
dispar încet....
astrul zilei se instalează pe monitorul cerului
stăpân pe întreg mapamondul,
singurul stabil într-o existență efemeră
( șarpele îmi toarnă venin în urechi )
-până când?
- nu știu... poate fi o poveste de Crăciun!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

zbor de păsări -
inocente iubiri trăite
se pierd în ceață

haiku de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clopot de toamnă

nu știu dacă-i rău sau e bine că sunt
un amurg scufundat cu fruntea-n pământ
mai pot simți din miezul țărânii
gustul curat al ierbii și al pâinii

poate sunt o umbră-n apus de copac
când frunzele-n bufnițe se mai prefac
și sângeră-n pene prea sus fâlfâind
un clopot de toamnă în păsări vuind

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Continuum

Aleg, aleg, aleg...
în mână țin timpul
și timpul mă arde,
pe cărări neștiute cu el eu converg.
Sunt prinsă-n sistem,
trei spații și-un timp
în mulțimea numerelor reale mă pierd
pe cele ireale cu sete le absorb
indizibil e totul și eu continui s-alerg.
Infinit de ferestre deschid
porți negre însângerate închid
pornesc mai departe precum un aisberg
fac parte din timp și spațiu sunt eu
Continuum se numește destinul meu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Restul este un mister

Dumnezeu a pus lumină
într-un suflet de pământ,
a pus și mila divină,
a pus tot ce-i bun și sfânt.

Poate tocmai de aceea
sufletul urcă la cer.
(Nu-mi aparține ideea.)
Restul este un mister.

poezie de (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Doina-Maria Constantin

Comoara

Deodat' te descoperi așezat
printre ruine de obiecte hotic împrăștiate
ai vrea poate să fii mortezat,
sensul să le înțelegi și această absurditate.
Începi reconstrucția la întâmplare
fără a ști de unde și care ar fi capătul,
muncești însă cu sârg și cu ardoare,
mereu ești parcă desătul...
Sufletul e părăsit, cuprins de paloare,
intră în declinul hulpav, nesătul...
După epoci de muncă istovitoare
reconstrucția se dovedește a fi
o înfricoșătoare închisoare...
Salvatoare-i doar iubirea hi-fi,
care apare neprogramată,
dă toate planurile peste cap
trecutului pasiv cere camătă,
arme de flori își pune în sileap.
Zidurile temniței, pe cel ce iubește
nu pot -l închidă
căci el aparține unei împărății ce adeverește
că temelia își are în cer și-n aldehidă.
Nu de moarte se teme cel ce iubește,
ea e călăuza ce-i descoperă misterul,
ci de mediocritatea ce ne cuprinde ca un clește
și obișnuința ce scufundă sufletul
în abisuri de păcură,.. mocănește.
Constructivă și eliberatoare,
iubirea ne unește, trezește și înalță.
Tot ce e singurătate și blazare
ea alchimizează descoperind elixirul vieții,
dărâmă zidurile de separare,
deschide porțile spre bolta cerească, regina-nopții,
e contopirea eternă cu infinitul și-a noastră strămutare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Acea lebădă erai tu

Peste întinderea de apă stătătoare a amintirilor,
soarele se pregătea a se ivi,
stingher sărutând roza-vânturilor.
Delicat, răsăritul se prepara a se oglindi
în apele cristaline ale lacului ademenitor.
Acolo, pe luciul apei cu mărgăritare,
o lebădă aripile-și desfășura
într-un evantai de puritate și abilitare
toată grația și-o arăta.
Acea lebata erai tu,
strălucitoare-n a ta libertate,
speranța o eliberai c-un paspartu,
frumusețea devenise minune din aprioritate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook