Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

auster

Poezii despre auster, pagina 2

Răspunsul [The answer]

Tunuri în Flandra, pe ogor,
Scapără viu, vuiesc în cor;
Pe când ca șoimii zboară-n cer
Distrugătoarele din fier;
Pământul trist și auster
Roșu-i ca macii care mor
În Flandra, pe ogor.

Dormiți viteji! Obuze mari,
Tranșee reci, strigăte tari
Și luptele de chinuri pline
Nu vă trezesc, căci totu-i bine.

Dormiți în pace, totu-i bine,
Al nostru braț torța vă ține,
Și inima jură de zor
Că vom lupta mereu cu spor;
Învingem sau dormim cu voi
În Flandra, pe ogor.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

În loc de lacrimi

E toamnă, sau doar mi se pare mie,
Că fructele trag toate spre pământ,
Că pleacă păsările-n pribegie,
Și s-a-mplântat penița în cuvânt?

Dezastrul toamnei e belșugul nostru,
Năpasta voastră e belșug în cer,
Pe cât de sincer e credeul vostru,
Pe-atât e zeul vostru, auster!

Perfectă este toamna, ca și moartea,
Fanfare trec, sau tunete se-aud?
Să fii o frunză, asta îți e partea,
Să-ngrași pământul după chin și trud.

Dacă am face liniște în noi,
Am auzi în loc de lacrimi, ploi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Medicina cerului

Năvalnic mă cuprinde-un cârd de gâște
Și toate poartă-n pene dimineți,
Iar fiecare-ncearcă să mă muște
De gânduri, ce se urcă pe pereți.

O logică precară-mi dă târcoale;
Mă las în voia mea. Nebănuit,
Un pescăruș de vată, foarte moale,
Se-ncumetă spre soare-n răsărit.

Cuvintele se-nfig în scoici și pietre,
Iar pietrele lucesc sub tălpi de nor,
În valurile negre, parcă bete,
Se pierd doi iriși calzi, care mă dor.

A mai trecut o zi de mântuială,
Dezvăluindu-mi chipul auster,
Ce-mi vindecă lăuntrul de o boală
Și-mi vindecă și drumul către cer.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Ioan Gârda

Ezitare la intrarea în politică

Nevastă, eu, de astăzi, sunt șomer,
Problema e destul de serioasă,
De-acuma nu ne intră bani în casă,
Și traiu-o să ne fie auster.

Această dramă tare mă apasă,
Dar nu voi înceta de tot să sper,
Îmi voi deschide un atelier
Sau un butic sau, poate, o terasă.

E drept că e cam greu s-o iei de jos,
Prea greu în conjunctura actuală,
De-aceea, mă gândesc mai serios

Să mă implic în viața socială,
Deși nu sunt destul de mincinos
Și-n plus, mă tem că am prea multă școală.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Culicovschi

Socoteli

Zău greșești când ți se pare
Onorariul că-i prea mare:
O treime o ia statul
Să plătească magistratul,
De la care, auster,
Ia și pentru grefier.
Dau un sfert, cum poate știi,
Pentru pensii și simbrii,
Monitoare, cărți, hârtie,
Telefon, curent, chirie.
Plătesc, fără de fasoane,
Lunar, două milioane,
Pe-ncălzire la birou.
Cotizația la barou,
Cota pentru sănătate
Nu mai sunt o noutate!
Achit, fără supărare,
Prime de asigurare
Și rămân, curat calvar,
C-un câștig de... arhivar.

[...] Citește tot

poezie clasică de din Desene altoite pe catrene avocățești (aprilie 2002)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflu optimist

aprind o lumânare cu ardoare mă rog
păcatele mele Cristos să le ierte
în cartea vieții a scris un epilog
cerând învierea lumilor inerte

credința îmi conferă un suflu optimist
sunt pe calea dreaptă ce duce la cer
în stânca Golgotei am sculptat un Crist
să sensibilizeze timpul meu auster

iubirea de Cristos e virtute supremă
înalț o venerație spre spiritul sublim
aș vrea ca versul meu să fie diademă
pentru lumea sfinților cu care mă anim

pe credința luminată pun mare accent
concentrată zilnic pe avânt transcendent

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copaci în prag de iarnă

Pe urmele atâtor dulci ravagii rămân prin vie
solitari haragii și-n parc sau chiar am simțit
de ieri mireasmă de zăpadă bună-n cer.

Sclipesc și stelele mai auster pe-un fir de
rază brusc trecând prin fier și-ncepi în lumea
vastelor miragii să înțelegi din nou ce-și spun
copacii.

Sâmt lanurile puse la păstrare și să
renască iarăși înmiit avem sămânță
pentru fiecare.

Ce cald ți-e sângele și-n întrupare,
schimbat într-o amiază de zenit cu
fierbințeala unui tei în floare.

sonet de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frig de nedreptate

eu sunt acel căruia îi e foarte foame de-adevăr
eu sunt acel ce fură când i-e frig de nedreptate
eu sunt umilul obligat la traiul auster
când omul e neliber de prea multă libertate

voi mi-ați dat lecții de democrație importată
de niște imbecili cu aere de-aristocrați
și pleacă conștiințele din nou la facultate
să-nvețe echitatea celor care nu-s bogați

și dacă nu mai știm cum se învârte iar pământul
și ne împarte crunt între avuți și-ntre săraci
când va fi să-și refacă omenirea testamentul
noi umilimea, vom trăi în trupuri de copaci

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Filozofia doagei

Un butoi cu multe doage,
de sub streașină, spre cer,
împăcat și auster,
se ruga... ca să se roage:

"Bachus, tată de butoaie,
uite, lumea face haz
c-am o lipsă. Mi-e necaz
și mă doare. Ți se-ndoaie?

Păi, așa m-ajuți? Ce zeu
nu-și ajută un supus
care-așteaptă doar de sus
ajutor când îi e greu?"

- Mama lui de zeu! Îmi pare
că de mine-i doare-n cot
cam pe toți. De-acum, socot
lumea... un azil mai mare.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Rondelul școlii

Nu orice scoică poate să zămislească perle,
cele-osândite poartă nesăbuit blestem,
oblăduind plămada închisă-n efemer le
pradă crunt destinul rupând firul de ghem.

Când vin pe lume pruncii, în lunci răsună mierle,
cinstind progenitura, ograda e-n rustem,
nu orice scoică poate să zămislească perle,
iar cele osândite se mistuie-n blestem.

Pătrunse de durere ca-ntemnițații-n gherle
își slobozesc povara și izbăvite gem:
sunt scoicile ca mame ce-n traiul auster le
fură hoți de perle, iar noi, tăcuți, credem

că orice scoică poate să zămislească perle...

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook